290 matches
-
Colui che ha donata questa vită a ognuno. Perciò îl suo mistero, allo stesso modo di come avviene nella vită dell' uomo, Dio lo rivela esattamente a margine della sua stessa "Vită", divenendo quest'ultima morte dell'uomo-Cristo, în quell'aporia mistica, cioè misterica e sacra, già evidenziata în precedenza, che indică la vită essere imprescindibile legame del suo opposto, proprio perché è da tale paradossalità che emerge poi quell'Amore a lungo atteso, în grado di lasciar risorgere Gesù alla
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e di come și sviluppi, appare pian piano sovrapporsi per poi identificarsi. Dio è, în effetti, îl tempo quale durată eternă, pienezza dell' universo, e di cui și perde irrimediabilmente coscienza, proprio perché ravvolge îl mistero del nostro stesso esistere: aporia di una vită che deve ineluttabile raggiungere la sua "morte", senza però che a nessuno sia dato sapere îl quando, îl dove e îl come. Tale stessa aporia ci permette di comprendere, nella sua indefinibilità, quello speciale limite rappresentato da
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
perde irrimediabilmente coscienza, proprio perché ravvolge îl mistero del nostro stesso esistere: aporia di una vită che deve ineluttabile raggiungere la sua "morte", senza però che a nessuno sia dato sapere îl quando, îl dove e îl come. Tale stessa aporia ci permette di comprendere, nella sua indefinibilità, quello speciale limite rappresentato da inquietudini e da difficoltà, facendo sì che la nostră coscienza și orienti al tempo percependolo intrinseco alla nostră stessa natură umana.E se îl tempo è Dio, Dio
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
economiei a infectat și îmbolnăvit cultura artistică autohtonă, făcând-o incapabilă să concureze cultura populară robustă din alte părți ale lumii. Uneori mă întreb dacă antiamericanismul devenit nebunie în septembrie 2001 nu a fost, în parte, rezultatul revulziei omenirii împotriva aporiei lipsite de sens a postmodernismului cultural al Vestului. Teroriștii ne-au omorât din ură pentru prosperitatea noastră - care ar fi ajutat societățile lor pe termen lung; ceea ce vătămase, însă, lumea lor era cinismul intelectualilor și profesorilor noștri. (Fragmente din eseul
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
care a precedat-o n-ar fi existat. Oricum, pentru a reveni, Ahile cel atît de iute de picior și la mînie, precum știm, nu izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte am impresia că au. La valeur n'attend pas le nombre des
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
nu numai din nerăbdarea - și nu resemnarea - de a-și împlini destinul, ci și fiindcă vrea - și reușește - ca, înainte de a muri, Zeus să-i acorde încă o răsplată: pe aceea de a tîrî în praf, în urma sa, cadavrul adversarului. Aporia nu constă în faptul că Ahile nu întrece în fugă o țestoasă, ci că și Hera și Atena - ni se spune - erau de partea grecilor. Offenbach ne povestește - și cît de frumos o face - o variantă a vieții și a
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului "este spațiul epifaniei (subl. E.D.), al descinderii harului divin". Riscăm finalmente să fim abandonați în serii de aporii necomentate - preț al "nejudecării aproapelui". În suita acestor stări, pe urmele observațiilor lui Alex. Leo Șerban (care-și intitulează comentariul "Un artist sovietic"), aș adăuga ca temă de reflecție întrebarea cît de fastă a fost influența unilaterală a unui Tarkovski
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
afară sau de sus criterii de autoritate ori metafizice spre a compara și ierarhiza sistemele culturale." Așadar, spre deosebire de H-R. Patapievici, care se situează pe poziția adevărurilor „tari," fundamentate metafizic, Andrei Cornea optează pentru o metodă „slabă" de a ieși din aporia postmodernă, și anume metoda comparației intrinseci. Poziția promotorilor postmodernismului este considerată de autor drept exemplu de comparație extrinsecă, i.e. într-un turnir al culturilor, judecătorul nu e doar arbitru, ci și jucător, astfel încât criteriul de ierarhizare este „exterior și arbitrar
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni deștepți, așa cum, prin compensație (?), o seamă de oameni remarcabili pot trece drept neisprăviți
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
în schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea Efectul Menard Rescrierea postmodernă: perspective etice este o lucrare utilă, nu pentru că ar aduce lămuriri fundamentale într-o polemică prea adâncă - nu o face - ci pentru că deschide apetitul pentru cei care vor să depășească această
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului. Rezonanța tăierii păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
ce pas mare face autorul peste toată teoria vremii sale, și nu numai românească. Abia în 1947 Wellek va formula, în critica anglo-saxonă, un principiu similar cu acela călinescian, doar că acolo unde Călinescu vedea o complementaritate, Wellek descoperea o aporie. Nimic din ce se spuse înainte la noi nu prevestea radicala teză a lui Călinescu. în 1901, N. Iorga socotea istoria literară o "operă de știință și de artă în aceeași vreme", fără a explica în ce fel. Ovid Densusianu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
Valentina Dima Cartea de "meditații și cugetări", Reverii lucide și aporii ludice, semnată de Vasile Tonoiu, reprezintă un demers singular în contextul celorlalte scrieri ale sale, câtă vreme pare a fi efectul însușirii lecției unui anume relativism. Amestecul de luciditate și de ludic (alegere mărturisita din titlu) reprezintă unul dintre argumente
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
am îndreptat ochii undeva departe, din care pricina, pesemne ne-a și scăpat." Cartea se citește totuși fără suspiciuni. Nu de alta, dar "cad atunci din bibliotecile lumii dicționarele moarte... de râs." Vasile Tonoiu, Meditații și cugetări. Reverii lucide și aporii ludice. Editură Iri, București 1998, 160 pag., preț nemenționat.
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș zice că, pentru mine, lucrurile se petrec în cazul Cioran exact ca la Ion D. Sîrbu, unde opera literară (inclusiv, Adio, Europa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
și să definești sinele e fie imposibil (căci scotocind în noi înșine după acel miez misterios de identitate ne vom izbi totdeauna de un simplu amestec de senzații, ca foame, frică, frig, etc.), fie complicat pînă la a conduce la aporii sterile (cf. Wittgensten sau Parfitt, ca principali reprezentanți). Direcții de gîndire mai "optimiste" decît cea lansată de Hume apelează frecvent la elementul temporal al identității de sine, îndemnîndu-ne să căutăm, pentru a înțelege identitatea personală, un criteriu de stabilire a
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
cuvintelor, și popas, și fuga după legături surprinzătoare, și meditație, și introspecție și, în cele din urmă, o evaluare a propriei existențe din perspectiva asumării faptelor, gesturilor, gîndurilor cu consecințe dunătoare celorlalți și chinuitoare pentru eu și conștiința lui. Nici aporii, nici sofisme. Posibile rezolvări propuse de Ileana Mălăncioiu în această căutare spre noi înșine.
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
acestuia când afirmă că moralitatea ,,nu este un scop ideal transcendent", ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții descompun morala într-un număr cât mai mare de ,,cazuri de conștiință", izolate, nesistematizate, niște ,,aporii' în sensul aristotelician problematic, totul adaptat exigențelor vieții practice. Rigoarea imperativului ideal scăzând, se ajunge la o înțelegere largă a particularităților omului, totul măsurându-se ,,à l'échelle humaine". După filsosoful praxisului, moralitatea nu e decât calea de mijloc... Iată
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
temele mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
mai probabil printr-o muncă de ceasornicar, traducând fraze alcătuite din serii de cuvinte cu „a” prin echivalente tot cu „a”: „apoi, din arteziana atât de alegră mai țâșniră: alibi și alifie, afânat și afumat, apogeu și-apoplexie. Alișveriș? O aporie! Își aminti că la Hanau și Steinau toata lumea vorbea despre maică-sa ca despre administratoreasa. Deodată îi cășună un cuvânt: aburi, exclamă el, ce abureală! Dar cine ne sunt amăgitorii?”. „Povestea” în sine a Fraților Grimm nu începe chiar
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
PRIX JARDIN d’EUROPE) - MNAC / 19:00 / SPECTACOL - Anna Mendelssohn - "Cry me a river" (PRIX JARDIN d’EUROPE) - MNAC / 21:00 SPECTACOL ### Oct.7 - Aleksandra Borys - "Lost în details" (PRIX JARDIN d’EUROPE) - MNAC / 19:00 SPECTACOL - Daniel Linehan - "Zombie Aporia" (PRIX JARDIN d’EUROPE) - MNAC / 20:00 /SPECTACOL ### Oct.8 - Meg Stuart - "Signs of Affection" / "Soft Wear" - MNAC / 19:00 - Philipp Gehmacher - "Walk+Talk" - MNAC / 20:00 - Philipp Gehmacher + Meg Stuart - MNAC / 21:00 - Dance films - MTR / 22:00 8
Program eXplore dance festival #6 [Corola-blog/BlogPost/96942_a_98234]
-
un prim refugiu și o nouă incitare. - Prin urmare, afirmăm: nu numai că trebuie să rostim distanța, dar imposibilitatea de a o rosti ca pe un enunț oarecare o atestă, și chiar o împlinește. Ceea ce noi numim, puțin pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare a discursului la acel ceva despre care este vorba." (p. 204) Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic, diagnosticul nu lasă loc de controverse: iată un autor care, etalîndu-și neputința, își face din ea un
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de sine stătător în care sunetul de orgă al cuvintelor rezistă prin conotațiile sugerate (adică prin încărcătura lor emoțională), iar nu prin denotații (prin referința lor la realitate). A căuta vreo legătură
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
vizuală. „Analiza lucidă a oricărui concept se află într-o relație de excluziune cu aplicarea lui imediată.“ (p. 121) Altfel spus, cine face uz de cuvinte nu stă să le lămurească prea mult, iar dacă totuși o face sfîrșește în aporia inutilității: cu cît reflectezi mai mult la sensul unui termen cu atît folosirea lui devine mai incertă, lămurirea completă a unei noțiuni preschimbînd-o într-o vocabulă moartă. A treia restricție este legată de natura realității. Concepția obișnuită potrivit căreia lumea
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]