287 matches
-
Cititorul care se regăsește în aceste nuanțe ale deznădejdii știe că, în asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
nuanțe ale deznădejdii știe că, în asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
a existat un sentiment al dezastrului. Pe scurt, filozofia are nevoie de o ruptură în urma căreia spiritul uman, smuls din lumea în care pînă atunci trăise spontan, se așează în fața lumii și i se opune. Starea unui asemenea spirit este apostazia, iar sentimentul din care ea se naște este deznădejdea. Surprinzător este că Noica nu ajunsese la această idee pe calea livrescă a lecturii sau în urma meditației trăite în orele de singurătate. Așadar, nu o intuiție subtilă a cărei expresie seducătoare
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
cu nimic, adică nu o mai relativizează. De aceea, oamenii se surpă psihic nu din pricina dezastrelor, ci datorită absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care am descris-o la început, o cădere al cărei deznodămînt este fie sfîrșitul sinucigaș, fie apostazia pe care Noica a convertit-o filozofic în teoria dezastrului: dezastrul înțeles drept condiție incipientă a ivirii spiritului. În nici o altă carte Noica nu va mai teoretiza problema dezastrului ca germene al apariției filozofiei. În schimb, filozoful va păstra toată
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
într-un alfabet incontestabil baroc se situează, așadar, într-un spațiu al ambiguității, sînt suspectate, hărțuite de îndoieli, ceea ce s-ar zice că e o dezicere de sine a barochismului. De fapt, e o confirmare paradoxală a lui. Inconstanța, dedublarea, apostazia nu fac parte din regulile jocului? Stilul în chestiune nu se teme de contestări și nici măcar de... întreruperi. Avem a face cu un baroc sceptic care, prin autodetașare, ne înfățișează propriul său spectacol, unul radical, de circ: "Pînă la locul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
gîndul că și/ prin mine va trece alaiul// și prin mine, cel ca un ochi/ de miel fiert în ciorba pascală..." (Locul de trecere). E un soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă în primul caz literatura este susținută din afara ei, de critică, premii și/sau cercuri academice, în vreme ce scriitorul scrie dezinteresat, în cel de-al doilea sprijinul vine din interior, însă prin intermediul unei apostazii: scriitorul se prezintă ca taumaturg: nu contează cum, ci ce scrie. În acest ultim caz, cărțile sale vor fi întotdeauna “platforme-program”. 1 Michel Houellebecq, Interventions, Flammarion, 1998, în “Magazine littérairè”, novembre 2000, p. 48. 2 Alain Besançon în “Commentaire” nr.
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
un biografism "autoficțional", nouăzeciștii - și mă gîndesc acum, alături de Marian Drăghici la Paul Vinicius, Daniel Bănulescu și mai ales la Ioan Es. Pop - înregistrează un cotidian gata investit de sacru, plin de lumini și umbre, copleșit de "nebunia" pauliniană a apostaziei. Nouăzeciștii sînt noii poeți maudits. Ei nu se mai mulțumesc cu vînătoarea de sacru prin intermediul cuvintelor care nu fac decit să amîne întîlnirea, menținînd subiectul în plasa vînatului, nu se mai mulțumesc cu textuarea, ci transformă poezia în parabolă, o
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
și al firii umane, În scrisoarea sa pastorală oferă sfaturi duhovnicilor cum să judece păcatele oamenilor și ce epitimii să dea pentru ispășirea lor, ca doctoria duhovnicească să vindece sufletele de păcate (can. 1). Păcatele mari, cum sunt: idolatria, erezia, apostazia și trecerea la iudaism, cer pocăință viața Întreagă. Cei vinovați de astfel de păcate numai pe patul morții se vor Împărtăși de „Tainele sfințeniei”. „Față de cei căzuți de la credință prin constrângere, se recomandă blândețe (can. 2). Cei ce de bunăvoie
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
și prin faptul că în urma complicațiilor ce afectează femeia în plină perioadă procreativă, chiar dacă un mare număr de cazuri sunt salvate, funcția de reproducere este compromisă și ele rămân definitiv sterile. În primele secole creștine, cele mai grave păcate erau: apostazia, uciderea și desfrânarea. Avortul pare a fi sinteza celor trei păcate și ceva mai mult<footnote Pr. Prof. Ilie Moldovan, op. cit., p. 41. footnote>. Familii, sate, orașe, popoare întregi s-au îngropat în golul pântecelui acelora care s-au împotrivit
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
al Scrisorilor a suferit înrîurirea "reacționara" a lui Titu Maiorescu (demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la împărtășirea mai profundă cu "ideologia proletariatului revoluționar", singura corectă, singura mîntuitoare. Eminescu nu este iertat pentru apostazia să, fie și nedusa la capat. E "tras de urechi" pentru că n-a ținut seama întrutotul de Marx și pentru că "în conștiința lui predominau clișeele edenice ale socialismului utopic" (citatul este de asemenea din opera stomatologului Vitner). Să urmărim acum
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Habib Bastam, un iranian refugiat în România, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Român pentru Imigrări, însă cererea i-a fost respinsă, migrantul adresându-se mai multor instituții ale statului român, între care și Ministerul Afacerilor de Externe. Acuzația de apostazie (adică renunțarea publică la o anumită credință religioasă
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]
-
la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Român pentru Imigrări, însă cererea i-a fost respinsă, migrantul adresându-se mai multor instituții ale statului român, între care și Ministerul Afacerilor de Externe. Acuzația de apostazie (adică renunțarea publică la o anumită credință religioasă; renegarea unei doctrine sau concepții) adusă lui Habib Bastam "se fundamentează pe faptul că acesta s-a născut din părinți musulmani, iar la vârsta maturității a acceptat Islamul, conformându-se preceptelor acestuia
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]
-
Procedură al Tribunalelor Generale și Revoluționare, a art. 205 din Legea Sancțiunilor Islamice, a decretului Imamului Khomeini și Ayyatollahilor Seyyed Mohammad Reza Golpayegani, Safi Golpayegani, Makarem Shirazi, Bahjat Foumani și a Oficiului Liderului Suprem, sus-numitul este condamnat la moarte pentru apostazie. Hotărârea este emisă în absența acuzatului și poate fi reanalizată de Curtea Supremă în termen de douăzeci de zile de la data comunicării", se arată în hotărârea din 2009 a tribunalului din Teheran, depusă la dosarul lui Habib Bastam. Cazul lui
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]
-
Bastam se află și în atenția Oficiului pentru Comunicare Internațională și Drepturile Omului - Human Rights & International Communication - HRICO/OCIDO, care a fost sesizat de fratele condamnatului, Assadollah Masoud Bastam - cetățean britanic de origine iraniană, și el condamnat, în lipsă, pentru apostazie în Iran. Assadollah Masoud Bastam a venit în Romania și s-a adresat mai multor instituții pentru protecția drepturilor omului, inclusiv Reprezentanței Comisiei Europene și Parlamentului, cerând sprijin pentru salvarea vieții fratelui său, Habib Bastam, în vârstă de 29 de
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]
-
într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Damian e tartorul pentru care parvenirea e literă de lege, Octavian e ascetul pentru care renunțarea la toate e unica soluție. Fiecare reprezintă o tipologie în exces: Damian e apogeul malefic al puterii lumești, Octavian e excesul în minus al apostaziei. Damian sfîrșește ca Eugen Țurcanu, împușcat atunci cînd atrocitățile de la Pitești ajunseseră să-i stînjenească pe comuniști, iar Octavian este eliberat după 14 ani de închisoare, cu părul alb și îmbătrînit prematur, pentru a deveni grădinar într-un obscur oraș
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
pentru tălmăcirea viselor: simple, transparente, fantasmagoriile subconștientului meu” (vol. I, p. 459). Nu e, desigur, capătul de linie al acestui roman erotic subreptice. Pasiunea pentru Stancu o va urmări și după moartea acestuia. Și nu trebuie luate în serios, ca „apostazii” cele câteva locuri în care Maria Banuș îi consemnează acestuia eșecurile etice (și prin ricoșeu estetice). E neîndoielnic că Însemnările mele conțin memorialul uneia din cele mai interesante și mai ciudate povești de dragoste din literatura română. Apogeul acestei povești
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
devenit un luptător împotriva cauzei pe care în tinerețe o îmbrățișase. Să te întorci și să denunți anomalia de fond a comunismului, uitînd că anomalia aceasta a fost credința generației tatălui tău, este nu numai o lepădare, nu numai o apostazie, dar chiar o veritabilă năpîrlire. Tismăneanu a năpîrlit, și-a schimbat identitatea. Și, spre deosebire de Marsyas, a cărui jupuire nu a fost urmată de o schimbare a concepției, în cazul lui Tismăneanu metamorfoza a fost reală. Afurisitul acesta s-a schimbat
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
încetul, o seninătate prevenitoare le încarcă ochiul. Nu am văzut niciodată oameni certîndu-se la Putna. Și de n-ar fi coroanele de flori artificiale, atîrnate de crucile cimitirului din sat, niște sorcove de o stridență ce-ți insuflă dorința de apostazie creștină, așezarea, peisajul și lăcașul monahal par rupte din alte vremuri. La Putna intuiești că valoarea unui loc e dat gradul de pietate cu care își molipsește vizitatorii. Gradul acesta nu e indiciul atractivității turistice - care nu are legătură cu
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
gradul în care oamenii pot să-și explice sursa răului nu e nici o legătură. Putem așadar să credem fără limite în Dumnezeu, chiar dacă, la o mai atentă meditație, ne dăm seama că Dumnezeu nu prea merită credința noastră. Multe din apostaziile consemnate în istoria creștinismului au avut la temelie neputința credincioșilor de a împăca puzderia de cazuri de suferință inutilă cu iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Dacă Dumnezeu e dragoste, de ce îngăduie atrocități care, în cea mai mare parte, rămîn nepedepsite
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
știi cum s-o strigi când ai rătăcit o. Am scris „am iubit“, mă rog, dar e cu iubirea cum e și cu religia: odată ce ai nimerit în ea și ai simulat extazul, parcă ți-e rușine după aia de apostazie. Mulți se instalează într-o „iubire“ ca într-o religie leneșă. Saskia Cunninklings. Nu știam, așadar, cum să ne strigăm unul pe altul. Eu îi ziceam uneori fă pe flamandă, iar ea mie, neimaginativ, chéri. Odată am repezit-o pentru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
datorează lui Nietzsche, dar, hélas, "ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare,Ťeterna reîntoarcereť a aceluiași sau Ťsupraomulť rămînînd grevate de un iremediabil kitsch metafizic". Chiar așa: "kitsch"! Luînd notă de acest dezastru, dl Liiceanu a cărui "apostazie", fie spus în treacăt, nu e deloc "clandestină", astfel cum încearcă a o acredita, deoarece apare acum în pagina d-sale tipărită, se "agață" de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ah, ce mamă bună e Moartea/ ah, ce mamă bună e Moartea" (Poemul neprimit de la Mariana Marin). Cu toate că o culme a acestei poetici a refuzului crîncen îl alcătuiește - neobișnuit episod - recuzarea maternității. Ambalat în furia sa, autorul ajunge la următoarea apostazie: "Sînt momente cînd nici adevărurile nu ne mai fac/ liberi: Mamă, eu nu-s copilul tău!/ Mă chinui să-ți spun asta de atîta amar de ani/ aproximînd cuvintele dar tu continui să alăptezi/ străinul/ laptele are ceva din iuțeala
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
vorba de religie și n-o să mă fac că sunt ceva ce nu sunt! Nu-mi pasă de singurătatea și dorințele lui taică-meu, adevărul despre mine rămâne adevărul despre mine și regret, dar n-are decât să-mi înghită apostazia întreagă! Și nu-mi pasă nici de faptul c-am fost la un pas de-a sta șiva1 pentru maică-mea - de fapt, acum stau și mă-ntreb dacă în toată povestea asta cu histerotomia nu s-a bătut tam-tam-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]