356 matches
-
Tiberius Simu, tenorului dramatic Cho Yongkap din Coreea de Sud și tenorului dramatic Antonio Interisano din Italia, elev al lui Pavarotti, care, după interpretarea ariilor prevăzute, și-au înfrățit vocile în celebra arie Nessun dorma din Turandot de Puccini, exaltând publicul cu apoteoticul final Vincero: simbol major al unui concurs care a avut doar învingători. S-a încheiat astfel în magistral triumf o nouă ediție a Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée a cărui grandioasă lecție de omenie și de artă
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
de cauciuc - pentru prima dată un actor talentat, ca Marius Stănescu, prins pe picior greșit)... Finalul împinge filmul într-o direcție falsă: copilul e urcat de tată, cu chiu cu vai, pe scara unui tobogan uriaș, de unde își dă drumul, apoteotic! Ca și cînd depășirea unui handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalității"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipește acestui final o declarație concluzivă, a copilului, extrasă ca dintr-un jurnal vizual ( cu frînturi risipite și în restul filmului): "deci după părerea
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
trăiesc în colțuri de case bătrânești, sunt copii ce râd fără noimă, șerpi blânzi și negustorese de șerpi de toate felurile. Ciudățeniile acestea au o rezolvare epică specială, aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
hotărând ca, fostul Adam, fostul creat, să primească rangul de zeu. De-abia acum el aprofundează faptul că frumusețea lui Antonius a fost de natură divină și, deci, ea se cuvine a fi celebrată: dar nu oricum, ci fastuos și apoteotic. Prin moartea sa, creatura își îmbolnăvește pentru totdeauna creatorul, astfel încât Hadrian devine, treptat, sclavul imaginii frumuseții lui Antonius. Împăratul se des-zeiește încetul cu încetul, înțelegând că iubirea pentru un mort este mai adâncă și mai periculoasă decât cea pentru un
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
reușesc să-și determine marile puteri să livreze statelor subdezvoltate un secol XX second hand, în locul unui secol XXI nou nouț. Altundeva, Valeriu Mârză din Dorohoi depune la banca "Credit moldav" un CD cu muzică lăutărească apoi dobânzile cresc, ajunge, apoteotic, să scoată din cont muzică angelică, dar nu suportă tensiunea și "le lipi îngerilor de frunte câte o bancnotă de un verde american, întrebându-i cu smerenie "bre băieți, nu vă supărați, da ceva muzică lăutărească nu știți?" Citindu-l
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
Cronicar O altă scrisoare pierdută În APOSTROF, numărul de pe mai, drept răspuns la o mai veche anchetă, dl. Al. George publică o "piesetă într-un act" cu titlul pe care l-am folosit eu însumi mai sus. Ideea este că apoteoticul final al piesei lui Caragiale ascunde, în fond, o misterioasă continuare a confruntării și șantajului. Piesa se încheie, conflictul nu. Alte alegeri, aceeași piesă. Tot în revista clujeană, dna Dorli Blaga are un interviu cu unele date noi despre tatăl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea documentarului vine aproape de la sine și te va urmări toată viața de acum înainte cu finalul apoteotic ca un apus romantic de soare: adenocarcinom biodiferențiat ulcerat se recomandă cura chirurgicală a tumorii Ars Poetica Trăim într-o lume cu toate reperele inversate Pe punga de făină "Fabulo" scrie Mălai superior Albă superioară scrie și pe punga cu
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
zice că se redeșteaptă, se prelungește, chiar precipitat și În Îndepărtata Chină. În limba chineză, ne avertizează autorul Într-o notă de subsol a poemului, bujorul (Hua Wang) Înseamnă „regele florilor”. Poetul, cutremurat de transferurile de Înțeles ale cuvântului, Încheie apoteotic În catrenul al cincilea: „Bujori oriunde-s pe planetă - / Simbol de țări și de Împărăție: / Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea acestea-s leac de nebunie”. Iar dacă speculăm contextual, În spiritul comunicării și al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
înjurăturile și vadimismele personajelor și va zice că „Așa e!”, iar cititorul cult va găsi cartea de un kitsch înduioșător. (Prefața lui Bogdan Ghiu este, de altfel, memorabilă!) Și cum toate acestea trebuiau să poarte un tâlc, romanul se încheie apoteotic cu un excerpt metafizic motivațional de Ferentari: „Credința a rămas la locul ei. Nimeni n-a mișcat-o niciodată dintre spaimele noastre. ș...ț Nu e de-ajuns să crezi că nu poți. Trebuie să știi că nu poți, pentru
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
și noi variante, mereu "îmbunătățite" (ceea ce înseamnă cu mereu mai mare efect distructiv), ale unor broșuri de genul: Instrucțiunile cu privire la selectarea cărților din fondul bibliotecilor sau Regulamentul privind importul materialelor de presă și editură, clasificarea, păstrarea și folosirea acestora. Urmează, apoteotic, Instrucțiunile nr. 346/ 13 octombrie 1960 privind stabilirea categoriilor fondurilor de cărți din biblioteci, elaborate de Ministerul Învățământului și Culturii, Direcția Generală a Așezămintelor Culturale, prin Fondul de Stat al Cărții, înființat inițial de direcția bibliotecilor și contopit apoi în
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Urmează lungile și extenuantele bătălii pentru premiile literare, pentru smulgerea unor cronici favorabile de la criticii literari, pentru participarea la festivaluri de literatură, pentru intrarea în Uniunea Scriitorilor, pentru traducerea "operei" în alte limbi, pentru prezentarea ei în manualele școlare. Momentul apoteotic îl constituie apariția (și ea aranjată) a unei monografii despre ambițiosul autor, monografie în care sunt transcrise la sfârșit, tot felul de "referințe critice", inclusiv frazele binevoitoare rostite, la chefuri, de diverși critici literari, ca și fotografii din albumul familiei
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
însuși pe catafalc, iar, într-un plan secund, în plină ascensiune mistică, propriul spirit eliberat și întinerit. Umanistul de altădată, acela care dezavua radical naturalismul spre a se concentra doar asupra omului pur, fără istorie și fără context, sfîrșește acum apoteotic, printr-o amplă demonstrație antropocentrică. Omul lui Mattis Teutsch acoperă, finalmente, totul, cu o irepresibilă putere de generare și difuziune. El se naște aici, prin deliberări estetice, din coduri culturale și dintr-un profund angajament moral, și se difuzează mistic
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
popular film al fraților e unul, da, cât se poate de real, dar cu poveste: Stropitorul stropit, în traducere literală. Scenariul: în timp ce un grădinar își udă liniștit florile, un băiețel calcă pe furtun, iar grădinarul e făcut leoarcă, plus finalul apoteotic în care puștiul e fugărit și pocnit de "victima sa". Notabilă e reacția lui Maxim Gorki (care îmi amintește de propria reacție la cinema 3D): "crezi că jetul de apă te va lovi și pe tine și te tragi înapoi
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
plictisit deja pe la jumătatea romanului, cel puțin tot eșafodajul spectaculos și atât de lăudat al finalului ar sări în aer. Mergând mai departe, ar trebui să ne întrebăm cum de rețeta aceasta, de real succes după cum se pare, a blazării apoteotice, n-a fost aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el pe la jumătatea muncii lui, din aceleași motive? De ce nu ne-am opri cu toții din scris, pe la pagina o sută, să zicem, stabilim noi prin convenție
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
le pasă ei cresc păduri pe coaste - veste-n tării ascut de-acolo - de la vulturi - doar câte-un stih îmi lasă: pe pagina-alburie s-așterne sfânt și mut... eu sunt doar mâna slabă - copiind partituri din simfonii stelare - din dans apoteotic pe care zâne-l sfarmă de țărmuri fără guri... în ierburi - apoi - sufăr de fulgerul despotic și mă ascund sub glie - ca un pârâu molatic... și Mumele - și vâlve - deasupră-mi țes lumina de-ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și literar. De aceea, prin aportul său la vasta semnificație spirituală a liricii dorcesciene, lupul se integrează perfect stirpei artistului, avându-și locul chiar alături de Poet, “pe marginea genunii”, de unde cei doi contemplă, “cu bărbăteasca lor singurătate”, orizontul limpezit. Versul apoteotic “Doi colți însângerați, în raza lunii” rezumă, în finalul Avatarului, toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme într-un vers: “Nu vorbele, tăcerea dă cântecului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
a spus că a participat la o licitație, evident cinsitită, aici cred că nu se mai îndoiește nimeni. Haideți, domn ministru, cum să ne îndoim. Poate Rodica Culcer, noi ceilați știm că licitațiile la PDL sunt toate ok. Finalul e apoteotic: știu că suntem într-o groapă de potențial, spune Blaga, dar ne vom reveni. Of course, așa cum va reveni și Lahovary să-și ia groapa înapoi de la Vanghelie. De potențial, care este...Adevărul are un banner tare. ”Lupta pentru supraviețuire
Ziare, la zi. Menaj în trei cu Licuricii Mari () [Corola-journal/Journalistic/28086_a_29411]
-
să-i poarte, post-mortem, numele, anume: Kirovograd, Kirovabad, Kirovsk și Kirov (fostă Viatka). De ce ipocrizia asta, la Stalin (și, prin el, la grosul tovarășilor bolșevici)? Un prim răspuns ar fi acesta (și e la îndemîna fitecui): prin pompa falselor onoruri apoteotice postume, ea reușește să dejoace prezumția unei morți suspecte: omor sau suicid impus, fiind, într-astfel, necesară salvării unor aparențe. (O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
această componentă a expoziției în zona limbajului pur si viril, sub al carui impact materia gregara fecundează și aspiră la rezoluția ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura, este punctul apoteotic al întregii expoziții. O capodoperă în cel mai strict înțeles al cuvîntului, această lucrare este chiar spațiul în care tensiunile anterioare s-au revărsat și s-au împlinit. Fără a avea nimic spectaculos ca reper exterior, această lucrare - nimic altceva
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
timpului la adresa țiganilor. Cel mai probabil Băsescu va spune din nou că a făcut remarcile, doar așa, ca să avertizeze poporul român ce pățește dacă își alege conducătorul nepotrivit. Drept exemplu se va oferi chiar pe sine însuși și va încheia apoteotic cu clasica fraza "Un fleac, v-am ciuruit!". În chestiunea țiganilor va da dret exemplu relația extraordinară pe care o are cu Bercea Mondial, iar martor în acest caz va fi chiar fratele președintelui, însoțit de avocatul pe care i
Băsescu, discriminatorul de regi şi de ţigani () [Corola-journal/Journalistic/25101_a_26426]
-
Stan asupra comunismului și postcomunismului, cum nu a reușit altă carte apărută în actualitate. Apă neagră propune o radiografie a lumii românești urmărită din 1945 până în 1999, istoria, cu alte cuvinte, ce nu se încheie odată cu perioada totalitară, ci avansează, apoteotic, într-un prezent simbolic. Un sat ialomițean, Crăsani, este centrul unei lumi românești ce trăiește, la scară mare, spasmodic, metamorfoze identice. Nicolae Stan monografiază profesionist, ca într-un laborator socioantropologic, istoria limpezită numai prin fixarea unui diagnostic. De fapt, întreaga
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
secretul lumii stă în răutate, lăcomie și nedreptate; că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru Istoria mare. Trebuie spus că Nicolae Stan construiește în acest Macondo ialomițean tipologii feminine marqueziene ca temperament, ce se oferă, fără excepție, cu voluptate. Trădătoare și înșelate, ele pedepsesc
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
în Direct. În Adevărul, Grigore Ecrivanul îi ia la mișto, sau cel puțin așa crede el, pe cei care au criticat excesele de la nunta lui Porcea. Ironia fină derivă din titlu: Acești bogați care sug sângele poporului” și se termină apoteotic cu înfierarea devierilor stângiste, plus ceva referiri la Codul Muncii. Ok, am înțeles, n-o să mai scriu despre Patriciu că suge sângele poporului. Dar altceva? Altceva am voie să scriu?, asta întreb, sper că nu s-a înțeles că vorbeam
Ziare la zi: Băsescule, cu cianură ai încercat? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25358_a_26683]
-
pe care e sortită s-o reverse asupra noastră. De care ea însăși s-ar putea să nu aibă parte prea des. Sau, cine știe? Tot ce știu este că frescele lui Giotto, Cimabue sau Toma de la Suceava au marcat, apoteotic, un final de epocă. După ele, lumea noastră nu mai poate fi la fel. Și pentru că totuși e, apare Don Quijote.
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]