15 matches
-
3.5. Sintaxa propoziției (actualizare). 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal și predicatul nominal. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat și subiectul neexprimat Propoziții fără subiect. Acordul predicatului cu subiectul. 3.5.3. Atributul (actualizare). Atributul adjectival. Atributul substantival. Atributul apozițional. 3.5.4. Complementul (actualizare). Complementele circumstanțiale de loc, de timp, de mod. Complementul direct. Complementul indirect. CLASA A VII-A OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE CLASA A VIII-A OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
Eroilor?, M-am mutat în Baicului), dacă nu am ști că genitivul nu mai exprimă aici dependența, posesia sau apartenența, ci este un nume propriu surprins prin condensare în această formă gramaticală, care și-a pierdut pentru moment funcția atributivă apozițională, preluând-o pe aceea, de complement, a sintagmei din care provine (Stația Eroilor, Cartierul Baicului). Valorile și întrebuințările sintactice inițiale sunt însă prezente în mintea vorbitorilor și revin deîndată ce sintagma este restabilită. Avem a face, în toate aceste exemple
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
întregi.” (vol.II, p. 130) Această situație, însă, nu-i determină pe autorii G.A. să dea o altă interpretare structurilor cu apoziție, ci doar să formuleze ipoteze, care lasă confuză esența sintactică (semantico-sintactică) a apoziției: „Aceste construcții de tip apozițional pe lângă un verb, un adverb sau o propoziție (...) sunt categorii intermediare între complement și atribut sau propoziții aparte, neclarificate încă suficient.” (Idem , p. 131). Spre deosebire de edițiile precedente, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște existența unei relații "de echivalență sau apozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
București E.D.P., 1972, pp. 58-103 4. K. Bühler; cf. S. Pușcariu, Limba română, I, 1940, p. 149 ș.u. 5. În lucr. cit., pp. 56-57, S. Stati vorbește de patru relații sintactice: subordonare, coordonare, predicativă (pentru relația de interdependență) și apozițională. Între relațiile de structură, V. Guțu-Romalo (lucr. cit., pp. 36-45) identifică două mari categorii: de dependență și de nondependență. În prima categorie este situată și relația de interdependență (numită și dependență bilaterală), iar cea de a doua categorie cuprinde relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează atributivele circumstanțiale în categoria atributivelor explicative, în opoziție cu atributivele determinative
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural; de la ele se reface un feminin singular (formă care are, de altfel, în română, capacitatea de a exprima o anumită valoare "neutră": o, asta etc.). 4.1.3. Forma de feminin a numeralului apare și atunci când acesta are utilizare apozițională (ultima întrebare, cu numărul douăsprezece 16 în șirul nostru de întrebări, OTV, 21.X.2007) sau pronominală: nu una, ci două SMS-uri (Radio InfoPro, 7.III.2008), una la sută, atât era consumul (Antena 3, 2.XII.2007), prețul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
fiind supărătoare. Dată fiind frecvența cuvîntului, înlocuirea sa prin perifraze e adesea imposibilă sau, oricum, greoaie. Răspunsul practic - l-am urmărit în ultimii ani - a fost în concordanță cu o tendință reală a limbii române actuale: de folosire invariabilă și apozițională a împrumuturilor neadaptate. Fără probleme e, oricum, întrebuințarea cuvîntului la acuzativul plasat după prepoziție, nearticulat, poziție în care orice substativ își păstrează integral forma: ,imaginile distorsionate prezentate deocamdată de mass-media" (Observator cultural = OC, 173, 2003); ,specialiștii din mass-media" (Dilema, 410
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
specifice în funcție de gen se acordă cu un substantiv atunci cînd are valoare adjectivală - două fete / doi băieți - sau cînd preia din context genul unui substantiv: ,Au venit două." Nu există însă motive pentru a alege femininul atunci când numeralul este folosit apozițional, ca element invariabil, de identificare, ca un fel de ,nume": pagina doi, cifra doisprezece. Tendința românei actuale este de altfel de a înmulți acest tip de construcții, care substituie mai greoaiele determinări prin numeral cardinal: mai telegrafic, etajul doi apare
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
Din punct de vedere lexico-gramatical, forma unu e singura folosită în situațiile de pură operare cu cifre: unu, doi, trei...; unu plus unu; unu la unu; o sută unu, în indicarea orei (ora unu), în genere în structurile de tip apozițional unde numeralul cardinal e echivalent cu un ordinal (etajul unu, numărul unu, Formula Unu etc.). În rest, forma numeralului este omonimă cu aceea a pronumelui nehotărît (de care adesea nici nu se poate disocia perfect, valorile fiind în bună măsură
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
găsim același calc și în română: "pătrundeau din ce în ce mai agresiv în nișa de piață care era de obicei deținută de CEC" (Nota de fundamentare 135/2006, pe site-ul Guvernului). Substantivul nișă este urmat de un atribut - prepozițional, în genitiv sau apozițional - care îi explică specificul: "Presa scrisă atacă nișa de business" (Adevărul, 30.05.2008), "Primul post care a deschis nișa de folclor" (capital.ro); "Renault-Nissan vrea să intre pe nișa automobilelor electrice" (Curierul Național, 13.05.2008); "Nișa Ťfemeiť, o
"De nișă"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8404_a_9729]
-
și "doi fete"). Desigur, așa cum am mai arătat altă dată, situațiile exemplificate sînt diferite: doar în "doisprezece teme" e vorba de un acord propriu-zis (al unui numeral cu valoare adjectivală), "ora doisprezece" fiind o formulă tradițională, în care se păstrează, apozițional, forma numeralului din "douăsprezece ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă însă
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
indiferent se poate cupla nu numai cu dacă, ci și cu ce, cine, care, unde, când, cum, cât (cu varii funcții sintactice)10 - valoarea dominantă, supraordonată tuturor acestor variante putând fi considerată cea condițională (cum se poate verifica prin explicitarea apozițională a alternativelor): (22) Indiferent cât câștigă sau cum trăiesc [dacă câștigă mult sau puțin], oamenii se bucură de promoții și de gratuități, poate nu neapărat din zgârcenie, ci și din plăcerea copilărească de a primi cadouri sau de a cumpăra
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
care categoriile gramaticale se manifestă în mod specific". 89 Cf. Dimitriu, 1999, pp. 58-121; Gramatica I, 2005, pp. 62-93; Iordan & Robu, 1978, pp. 365-392 etc. 90 Vezi gramaticile citate anterior. 91 Prezentată, în literatura de specialitate, și ca atribut substantival/ apozițional. 92 După Dimitriu, 1999, p. 159. Vezi, în Dimitriu, 1999, Gramatica I, 2005; Iordan & Robu, 1978 etc. și asocierea acestei clase cu așa-numita categorie a determinării. 93 Cf. Dimitriu, 1999, p. 162, Gramatica I, 2005, p. 74; Iordan & Robu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie de afirmații în care YHWH e desemnat, apozițional sau predicativ, ca un anume fel de Dumnezeu („Dumnezeu gelos” - Ex 20,5; „Dumnezeu îndurător și plin de dragoste”: Ex 34,6 etc.). YHWH înseamnă revelație, iar ’elohm, a fi revelat. De aceea, în afară unor lucrări de uz
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de coordonare: X e coordonat cu Y X + Y predicativă: X e subiectul lui Y X ← →Y apozițională: X e explicat de apoziția Y X = Y. După ce se menționează restricțiile de ordin formal pe care și le impun unul altuia subiectul și predicatul, se ajunge la concluzia că relația predicativă este o „interdependență sintactică”. Se precizează, de asemenea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]