288 matches
-
nici un caz pe același plan cu colaborările infamante, fie că ele s-au numit Hitler, Stalin ori Ceaușescu. "Spune-mi cu cine ai colaborat ca să-ți spun cine ești": emblema ar trebui înscrisă pe frontispiciul templelor închinate Artei." Cît privește aprehensiunea d-lui Zamfir, ea ni se pare corectă: "Oricum, mi-e teamă că, pînă la omologarea în deplină egalitate a tuturor "colaborărilor", mai e un drum lung. Atît de lung că nu se va sfîrși niciodată". Elocventă în sensul eliberării
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
interpelarea mea înaintea Senatului și sper că această interpelare va avea folos. Sper că nu va lucra această parte gingașe a istoriei țării d. Colescu-Vartic și că veți avea cumințenia ca să nu lăsați istoria națională să fie opera unui sectar". Aprehensiunile lui Maiorescu nu s-au produs, căci ideea unei sinteze de istorie a românilor a fost abandonată! Senatorul junimist a interpelat guvernul pentru modul în care urma să fie redactată o sinteză oficială de istorie a României. Mă întreb: cum
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
Ce altceva poți să simți atunci când timp de trei zile asculți numai muzica din secolele 18 și 19, creația muzicală recentă zbătându-se ca peștele pe uscat, din prea puțina capacitate de cuprindere și înțelegere ori, dimpotrivă, din prea multă aprehensiune și indiferență a celor mai mulți dintre pedagogi în relația cu fenomenul muzical contemporan? Cât despre creația românească, e relevantă, dar și îngrijorătoare, cred, constatarea că doar 5-6 copii au aborda-t-o, și atunci într-o manieră superficială, circumstanțială. 4) Primejdia
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
resemnat-lucidă («Iubesc cuvintele pe care le am», p. 56) sau chinuitor-geloasă («Iubesc cuvintele pe care nu le pot dobîndi» p. 57), de uimire («Cum de putem fi altfel decît vorbele noastre?», p. 49), de dependență reciprocă - deci, sporadic, chiar de aprehensiune («Depind de cuvinte, dar și cuvintele depind de mine. Uneori, mă tem de ele; alteori, mi se par, dimpotrivă, neputincioase fără răsuflarea mea», p. 35). Niciodată însă - de indiferență. Niciodată - de respingere. Tot ce putem să controlăm e, eventual, vorbirea
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
citiți cu egală plăcere pe Barthes și Jean-Pierre Richard (tematist, spre oroarea unora), ca și pe mulți alții. Sunteți cât se poate de la curent cu tot ce se scrie în critică. Atunci când deschideți un volum nou, ce sentiment aveți: bucurie, aprehensiune, curiozitate, necesitate? E.S. Aștept să citesc ceva ce mă interesează. N-am prejudecăți. Citesc chiar și pe dușmanii mei. Dacă scriu o carte bună, mă împac automat cu ei. Dacă nu, nu... Ce mă deprimă (iată, și criticul poate fi
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
hiperlucid al unei perioade de mutații istorice și de mentalitate uriașe. Comportamentul colectiv are parte de o fină analiză și transpunere stilistică. Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
atît faci totul ca să suferi pentru el. E o perversitate în asta și o atroce iubire de sine". Așadar analizele apar concrescute cu diagramele afective, ambele abia punctate, discrete, confidențiale. Și pe deasupra o nevoie, așijderea feminină, de reprezentare concretă, o aprehensiune ce reduce abstracțiunea la necesitatea de-a vedea, de-a pipăi, de-a compara: ,Pipi mă absoarbe în secrețiile creierului ei. Creierul ei e un păianjen voluptuos". Scrisul însuși e asimilat unui act fizic, gospodăresc, iritant-incitant: Cînd scriu bătătoresc un
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
centre de excelență", ba chiar "instituții de interes public", devin asociația vânătorilor și masoneria! Ca să vezi ce fel de politică se face în societatea deschisă românească a mileniului III: prin cătarea puștii și cu gluga pe cap! Cum la noi aprehensiunile, suspiciunile și spaimele obscure trec mult înaintea interesului legitim, pierdem ani și decenii, îngroziți că vom deveni iarăși victime ale istoriei. Unde am fi fost astăzi dacă, la începutul anilor '90, am fi fost suficient de abili să ne alăturăm
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
Remarca și interogația, evident retorică, îi sunt suscitate în cursul evocării lui E. Lovinescu. Ele sunt însă active, chiar dacă nemărturisit, în toate evocările. Ștefan Aug. Doinaș nu-și dezminte nicăieri în aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile și nu va putea fi surprins lamentându-se, dar peste tot, în subtext, ca o apă freatică, poate fi percepută nu teroarea, cuvântul ar fi excesiv, dar neîndoielnic o anumită angoasă a trecerii. Cu toate acestea, tonul evocărilor rămâne în
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
și dispărând între nesfârșitele spirale de coajă... Adus la disperare de jungla asta de coji luxuriante, răzbătând mereu prin izul amar al scoarței jupuite, chinuit de dorința de a vedea odată și odată miezul lucrurilor ș...ț chinuit totodată de aprehensiunea că acea clipă va fi o cruntă deziluzie." (p. 283) În mod surprinzător, mulți comentatori au căutat Sensul, au vorbit de inițiere, euristică, epifanie... Ei bine, cu tot ineditul intervenției autorului în argumentul noii ediții care corectează sau indică noi
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
i-a adus succes și notorietate autorului), dar, apoi, a refuzat o nouă colaborare cu el, cunoscut ca fost agent al Gestapoului și, apoi, chiar al Securității. Într-un recent volum de corespondență emisă de Mircea Eliade se exprimă aceleași aprehensiuni față de imoralitatea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Memorialistul nostru știe și relatează că, după succesul cu Ora 25, Constantin Virgil Gheorghiu a fost angajat, prin anii cincizeci, de generalul Peron, președintele Argentinei, să-i scrie biografia. S-a deplasat cu familia
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
obligatorie majorității intelectualilor români. Noul obscurantism din deceniul care urma (protocronismul și celelalte) era greu de prevăzut. Paul Georgescu s-a arătat surprins de motto-ul din E. Lovinescu pus de mine în fruntea monografiei, întrebîndu-se asupra motivelor mele de aprehensiune. Abia cîțiva ani mai tîrziu mi-a dat dreptate. Cît privește contestarea lui Maiorescu, ea a venit din mai multe direcții, în funcție de epocile în care s-a produs. Cea dintîi datează din deceniile finale ale secolului XIX și e rezultatul
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
s-a mai produs o dată: între comuniștii buni și comuniștii răi. Nu cred că e nevoie să reamintesc cuiva ce fel de comuniști au fost românii! În acest decor, imaginea lamentabila a societății românești nu făcea decât să confirme niște aprehensiuni pe care, în ordine, Carol al II-lea, legionarii și Antonescu le făcuseră posibile în legătură cu România: țară coruptă, barbara, neguvernabilă, dispusă la orice fel de trădare. Cu astfel de imagini și "calități" intrăm sub talpă sovietică - să fie clar. Ceea ce
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
aproape optzeci de ani) să lase o carte despre dragoste? Filozofînd pe tema iubirii, vîrstnicul se teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare de acreditare). Așadar, acest volum de eseuri ar fi legitimarea unui autor în fața celor care trebuie sa il recunoască, acei cititori ai săi de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
moștenit de la Ceaușescu, de a nu abandona alianțele externe de odinioară, contrarii năzuințelor țării în configurația modificată europeană. Are desigur o semnificație împrejurarea că în orele ambigue ale nașterii noii ordini, Ana Blandiana nu s-a sfiit să-și exteriorizeze aprehensiunile, bruscînd amabilitatea mieroasa a Președintelui. De cîte ori vin la București și mă întîlnesc cu Ana Blandiana umplem ceasurile de taifas în jurul ceștilor de cafea, montînd analize, interpretări, speculații, încununate mereu de o prognoză a momentului politic. Verific întotdeauna uimit
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
fapte inventate, vorba lui Călinescu!)? Și nu doar o succesiune de opere, ci și una de lecturi, ăn care conexiunile de tot felul să concureze liniarul determinism după remarcă lui Gadamer? Aceste ăntrebări m-au eliberat de temerile și de aprehensiunile care ma ăndepărtaseră de istoricism și m-au făcut să scriu eu ănsumi o Istorie, deocamdată, neterminata, ca și căutarea lui Popper, fără să mi se mai pară nefirească, fără să mă mai terorizeze cu implacabilele ei, deschizăndu-mi, din contră
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
vervă și umor, și o a doua parte, cu poeme mai scurte, mai concise, scrise în tonalitatea bluesurilor, având în centru un subiect liric care își exprimă, emoționant și cu mare finețe, stările de derivă și de impas, înstrăinările și aprehensiunile. Culegerea lui Eugen Suciu, una din cele mai bune dintre cărțile de versuri recente, se încheie cu un poem tot atât de convingător precum cel de la început: „Sunt o altă persoană acum/ una pe care o cunosc mai puțin/ cu buzunarele îndesate
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
mai important". Eminescu știe să discearnă între accidental și sistem și, cum se vede, intuițiile sale asupra ponderii reale a cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele de pe cîmpurile din Bulgaria au produs simbioza definitivă și necesară dintre țară și suveran, Principele Carol. În același timp însă Principatele Unite
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
nu înțelegea asta, și anume că nu e admirabil să-i împarți pe oameni în funcție de rasă, de religie, de sex sau de orice altceva și să-i pui pe urmă să tragă ponoasele apartenenței la o anumită categorie. Cred că aprehensiunea unor posibile violențe și teama de recurgere la mijloace discriminatorii sau la persecuții a fost și factorul decisiv în polarizarea intelectualilor din anii '90. înlăturarea din funcții sau bîta minerilor chemați să facă ordine, indiferent de gradul de violență, au
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și unui cunoscător, iar logica paradoxurilor poate să deruteze chiar și pe cei obișnuiți cu jongleriile sofistice; ceea ce te împinge să recitești anumite paragrafe sau anumite pagini, cîteodată chiar capitole întregi, este împrejurarea că, de multe ori, ele îți trezesc aprehensiuni vagi în legătură cu prezența răului în realitate și în literatură, îți creează impresia că teza principală a cărții, una dintre cele mai provocatoare, de altfel, îți este surprinzător de familiară, că ai intuit, cumva, în actul literar o transgresare a legii
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Noica, eticul acesta care e la urma urmei o creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același tip aprehensiuni în legătură cu evocarea umanului în concretețea sa tulburătoare, purtînd inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. When We Were Orphans se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). The Golden Notebook e o
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Porto și, grăbit de obligații profesionale, depășeam pe alocuri viteza maximă admisă. Abia pe la jumătatea voiajului am obsevat că, la intervale nu prea mari, pe margine erau instalați stâlpi subțiratici din metal, având în vârf deja arhicunoscutele camere de supraveghere. Aprehensiunea că întregul traseu fusese incorporat Domeniului Orwellian mi-a fost confirmată, când jurnalele au început să difuzeze știri despre zelul cu care se purcede la monitorizarea autostrăzilor din Portugalia (rețea atingând aproape 3000km, într'o țară de două ori și
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]