289 matches
-
judecății: nu trebuie să se contrazică pe ea însăși. Principiul propriu logicii generale fiind cel al contradicției, pentru logica în cauză nu are nici o semnificație aspectul sintetic al cunoștinței, așadar nici principiul sintezei empirice (în intuiția sensibilă, în imaginație, în aprehensiune). De acesta se ocupă, în mod exclusiv, logica transcendentală. Din aceeași cauză, logica generală nu cunoaște, dintre judecățile necesare, decât judecata analitică, nu și pe cea sintetică a priori; pe aceasta din urmă o poate accepta, însă doar formal, reducând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către condiționările formale ulterioare în constituirea cunoștinței, fiindcă raportul de timp în orice ipostază a sa are în însăși structura proprie "conștiința de timp"; iar aceasta, deși este activă chiar și în raporturile de timp elementare, își află sediul în aprehensiunea originară, adică în apercepția transcendentală ca unitate sintetică a subiectului transcendental, exprimată prin formula "eu gândesc". Timpul ca determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației. Nu este posibilă cunoștința, susține
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând pacientul să facă față amenințării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în DSM-III în anii 1980. In prezent, numeroase cercetări, atât clinice cât și fundamentale, sunt consacrate fobiei sociale, iar mijloacele terapeutice au evoluat considerabil. Definiții Anxietatea socială este un fenomen universal, care amintește de acel sentiment de disconfort și de aprehensiune pe care orice ființă umană poate să-l trăiască atunci când se simte supus privirii și/sau aprecierii unei alte persoane. Tracul sau timiditatea sunt expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru bărbați și 6,6% pentru femei). Un studiu francez prezenta procente mai reduse (1,9%) raportate la întreaga viață. Apariția la adolescență a acestei tulburări constituie o regulă, dar unii pacienți, care au o personalitate în general evitantă, descriu aprehensiuni sociale semnificative cu apariție mai precoce, chiar din copilărie. Un anumit număr de copii par să aibă predispoziții temperamentale precoce, observabile chiar din primul an, pentru care una dintre manifestările comportamentale o constituie tendința spre o inhibiție îngrijorătoare față de „non
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
două grupuri de științe - științele naturale și științe ale spiritului - se datorează unui număr de două moduri diferite de raportare a obiectului cunoașterii la știință. Legile naturii pot fi descoperite în măsura în care trăirile și impresiile noastre despre natură se retrag în spatele aprehensiunii abstracte. În schimb, „Procedeul comprehensiunii este cel prin care viața se clarifică pe sine în profunzimile sale; iar pe de altă parte, ne putem înțelege pe noi înșine și pe alții numai în măsura în care transpunem viața noastră trăită în orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele civilizației. Existența umană rurală devine pentru filosof cu totul altceva decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până și „preistoria” nu o vârstă a omenirii, ci o modalitate continuă de a trăi în afara timpului măsurat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
se opunea acum concepția voluntaristă a administrării prospective 229, a administrării de misiune, a administrării consultative. Cea mai mare parte a structurilor create sub această etichetă au fost făcute în perspectiva instaurării unui control politic asupra dezvoltării urbane. Prin această aprehensiune voluntară, statul înțelegea să dispună de un instrument de orientare a creșterii economice care să inverseze schema clasică, făcând ca urbanizarea să decurgă din schemă. În orbita DATAR aflăm cele mai multe lucrări de cercetare prospectivă 230. Sub egida sa s-a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
perioade, iluzia că este posibil a regla problemele sociale printr-o acțiune întreprinsă asupra urbanului a fost pregnantă în spiritul responsabililor și profesioniștilor. Astfel, unele practici de guvernare întrețin în ele sedimentele celorlalte, ceea ce face mai complexă, odată cu trecerea timpului, aprehensiunea guvernării orașului. În privința duratei, se desprind două orientări complementare din inflexiunile artei de a guverna orașul. Prima sugerează că va fi din ce în ce mai greu ca orașul să fie condus fără locuitorii săi. Reprezentativitatea celor care guvernează orașele devine o condiție a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de întoarcere. Pentru Greene nu exista cale înapoi din iadul comunist. În The Good Terrorist, Lessing își manifestă doar una din înclinațiile spre distopie, cea politică. Mai există una filozofică în The Fifth Child și Ben in the World, și aprehensiuni mai aproape de SF în The Memoirs of a Survivor, unde o preocupă criza materială a civilizației. Tot politic, în The Golden Notebook Lessing trimite un profesor englez de istorie și membru al partidului comunist englez în Uniunea Sovietică, unde acesta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când izvorăsc din mine. Am o aprehensiune a dezastrului. Nu mi se cuvine nicio decorație pentru că am supraviețuit. LV. În A Greek Musée descrii viața ca pe o "notă de subsol / la o literatură nescrisă". De aici convingerea mea că poezia e vitală pentru tine. Poezia ta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispoziție disforică recurentă sau persistentă care durează cel puțin 1 lună; 2) însoțită de simptome adiționale care trebuie să dureze cel puțin 1 lună și includ cel puțin 4 din: - dificultăți de concentrare/memorie - perturbarea somnului - fatigabilitate/energie scăzută - iritabilitate - aprehensiune - hipervigilitate - așteptarea la ce e mai rău - disperare/pesimism în legătură cu viitorul - stimă de sine scăzută - sentimente de inutilitate 3) Simptomele trebuie să cauzeze o detresă/deteriorare semnificativă (social, profesional, recurențial); 4) Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]