289 matches
-
nostru este supus erorii nu este o idee nouă, care să fi apărut doar odată cu filosofia carteziană. Cu mult Înaintea lui Descartes, William de Ockham considera că Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că ea se produce prin aprehensiunea intuitivă a unui conținut identic cu reprezentarea sa, iar acest conținut este dat de Dumnezeu, astfel Încât Dumnezeu ar putea produce, nemijlocit În spiritul nostru, o cunoaștere intuitivă fără ca obiectul, care este În mod normal cauza acestei cunoașteri, să fie În
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
chiar terorizat de lucrurile mărunte, de aspectele banale cu iz birocratic din societatea în care trăiește: "De mă voi pierde vreodată va fi desigur din cauza unui lucru de nimic, mărunțișurile acestea fiind cei mai aprigi dușmani ai mei."276 O aprehensiune identică mărturisește Camil Petrescu în jurnalul său ("Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu în templul ploșnițelor.") 277, imaginea transferându-se prin izotopie în versul rimbaudian "Des serpents géants dévorés par des punaises", adevărată metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autoarea mărturisește (17, p. 70): . într-o viziune pe care o consideră schematizată, autoarea stabilește trei mari categorii de factori: psihologici, biologici și sociali, în cadrul cărora apar și alte diviziuni: 1) Factori psihologici: intelectuali (gândirea divergentă, gândirea convergentă, stilul perceptiv aprehensiunea), non-intelectuali (motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă), aptitudini speciale (organizatorică - de conducere, matematică, pedagogică), abisali; 2) Factori biologici: ereditatea, vârsta, sexul, sănătatea mentală; 3) Factori sociali: condiții socio-economice și culturale, condiții educative (familia, școala). în opinia lui M. Bejat (6
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
la obiect”; poeta, atentă și scrupuloasă, face întâi un exact raport asupra unei stări de fapt, descrie amănunțit o împrejurare. Apoi, cu aceeași gravă candoare, își urmează raportul care, înainte de a se epuiza, se încarcă la un moment dat de aprehensiuni și premoniții; pe negândite, printr-o tranziție ce nu schimbă planul terestru al perceperilor, ne aflăm într-o lume vrăjită. Într-o lume în care nu se știe dacă se va produce sau nu un miracol, dar în care miracolul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destin al protagonistului, În genul „Înălțarea și căderea lui Anir”. Impresia mea este că nu prea mi-a reușit. Nemulțumit de această situație, culpabilizat de cei care Îmi reproșau nebulozitatea, senzația de coșmar continuu a cărții, receptiv la propriile-mi aprehensiuni legate de necesitatea unui sens global, În Hidra am lucrat deliberat pe un scenariu arhetipal. Desigur, acesta poate fi definit În multe feluri, descensus ad inferos, regressus ad uterum. Important este că prezența unei asemenea intenții din partea mea a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Însoțesc ca exemplificare. Mi se pare că Înțeleg mai clar intenția acestei discuții pe care ai organizat-o, sensul acestui text, pornind chiar de la titlu: „Locurile memoriei. Eseu despre generarea imaginii trecutului”. Cred că textul de prezentare a trezit unele aprehensiuni, și pe drept cuvânt, fiindcă vorbind despre aceste locuri avem impresia că pornim de la o matrice esențială, socotită a fi obiectivă, reală, de la care ne putem Îndepărta, reflectând, dar arătând mereu spre locul de unde am pornit, reamintindu-ne de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
crea „rețele” sau „familii” de influență. Ca exercițiu pragmatic, lucrurile mi le imaginez așa: ai un post, se prezintă cinci candidați, dintre care pe unul Îl urăști foarte tare, numai că, Întâmplător, este cel mai bun. În consecință, Îți reprimi aprehensiunile și Îl alegi pe el, știind că este cel mai bun pentru postul respectiv. La noi e invers: chiar dacă selecția este publică (de obicei nu e), se alege obedientul, băiatul de familie sau „de comitet”. Nici integrarea noastră În Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o parte, într-adevăr, sunt larg folosite și fac parte din vocabular (dicționarele limbii le includ, la fel cum cataloagele bibliotecilor fișează cărțile pornografice); pe de altă parte, n-ar "trebui" să fie folosite. În scriitura pornografică, nu trebuie depășită aprehensiunea trupului pe care o poate provoca o subiectivitate căzută pradă dorinței. Pornografia nu desemnează, într-adevăr, decât în interiorul propriei ordini. Orice organ care nu poate face obiectul unei percepții imediate este în afara ariei sale. Orice precizare anatomică fină este deci
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
invoci elemente de psiholingvistică sau de percepție sociologică a relației cititorului cu textul literar. Aducerea în discuție a lui Hemingway, admirat pentru subtilitatea jocului său faux naïf cu uneltele lingvistice, arată în ce măsură chiar un analist lucid poate deveni victima propriilor aprehensiuni. Tocmai existența unui Hemingway (și, la rigoare, a unui Chandler!) demonstrează că „slăbiciunea” stilului nu este o fatalitate, ci o posibilă răsplată pentru creatorul excepțional. Urcând și coborând pe acest versant al „neajunsului de a vorbi americana”, Chandler începe o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a deținuților politici. Până atunci are loc în detenție un eveniment esențial pentru biografia lui spirituală: la 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava, primește botezul, devenind creștin ortodox. „Atunci - scrie el mai târziu - n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca prin farmec. Eram sigur că nu voi mai rezista 12 ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor”. A fost botezat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de necunoscut, de cineva care ar putea fi un tâlhar, un pirat asemănător celor care cutreieră "fără țintă pe mare" și care "pleacă în lume, primejduindu-și viața și prădând țărmurile străine"417. Dar există cauze mai profunde pentru această aprehensiune: străinul constituie o intruziune în sfera domestică, în viața privată și intimă, în cercul strâmt al existenței cotidiene, familiale și personale. Angoasa intruziunii, care poate merge până la refuzul găzduirii ține la fel de bine de analiză psihologică și sociologică privind intimitatea. Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu. Spaimă și vacuitate, premoniții și peregrinări în absurd, un subliniat demonism și coșmare, acestea și felurite neo-simbolisme configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iată particularități componistice frapante. Partitura în totul, complexă, se constituie într-o admirabilă fugă muzicală. Simbolica goană hipică în proiecție romantică, împreună cu "fecioara pământului brună", pare o prelungire tandră dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de altă parte, se schițează discret aprehensiuni, temeri difuze de context repede uitate. La Bolintineau făcuse impresie un fragment din Mihnea și baba, o cavalcadă nocturnă tenebroasă cu efecte de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să iubească"; în tărâm de "arderi reci" mari dezolări bacoviene își asociază cinismul: Crapă râsul mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca repere de mentalități rustice; li se adaugă un fel de mag enigmatic, orb, pe nume Row. Nordul lui George Vulturescu nu e nordul geografic, ci un septentrion interior implicând frig, nămol, urlet de lupi, vânt negru și mai ales aprehensiuni felurite. "Nordul este o pâclă, zice Ion"; "Nordul te alege: urlă!"; "râul de Nord" e "un fluid / în care se ridică trombe de reflexe"; "Nordul în care ești este / Nordul tău"; A vedea în Nord este un act religios"; "Nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
știa, că încheierea convenției româno-ruse va determina ostilitatea Turciei, dar știa în același timp, că Europa nu era dispusă să intervină armat pentru a salva Turcia. Austro-Ungaria, nu vedea cu ochi buni o apropiere a statului român de guvernul țarist. Aprehensiunea de a nu provoca ostilitatea Austro-Ungariei, a contribuit, în această primă teapă într-o oarecare măsură, printre celelalte considerente, ca el să se opună unei colaborări cu Rusia. Mihail Kogălniceanu, nu voia să fie acuzat de încălcarea convenției. Încă de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
obținut în acest caz nu este numai perturbarea copilului dar și devalorizarea lor față de copil. Imaginea lor de deteriorează și, mai mult, însăși imaginea căsniciei pe care fiul sau fiica lor riscă să n-o abordeze nmai târziu decât cu aprehensiune. Se vede că toate dificultățile de adaptare ale cuplului au repercursiuni asupra echilibrului copiilor și a dezvoltării personalității lor. 1.4.4.Stilurile parentale în funcție de control și afectivitate Îngrijirea copilului devine tot mai complexă, pe măsură ce părinții iau în considerare sarcini
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
unele tendințe din filosofia epocii, are rezerve în a-l urma până la capăt pe Kant tocmai in una din acele direcții pe care le celebra drept trăsături revoluționare ale gândirii acestuia: contestarea posibilității cunoașterii transcendente 28. Aici profesorul ezită, exprimă aprehensiuni personale și se comportă lax față de standarde general recunoscute de consecvență 29. Recunoaștem în rezervele lui Petrovici rezerve persistente și astăzi în atmosfera vieții intelectule românești, o atmosferă încă puternic impregnată de setea de absolut. Prelegerile reafirmă un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
formare. Faza de internalizare (I) a Îmbunătățit cunoștințele medicilor, dar și ale pacienților cu privire la interesul și necesitatea endoscopiei. Demersul a contribuit la Înlăturarea reticențelor pacienților, pregătiresa decisivă constituind-o Însă recunoașterea inițială a temerilor lor. Eisai nu a luptat Împotriva aprehensiunilor pacienților, ci Împreună cu ele, pentru a explora modalitatea de explicitare a utilității acestui instrument de diagnostic În cazul bolilor de care aceștia sufereau. În acest exemplu, procesul nu s-a limitat la a cunoaște, pentru că temerile au fost Îndepărtate la
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
cunoaștere al obiectelor concrete, nici pe cel al relațiilor dintre acestea, manifestându-se doar că agent revelator al celor mai rafinate și mai ascunse aspecte ontologice ale realității. Cel mai semnificativ este că afflatus este metamorfozat într-un agent al aprehensiunii hiperintelectuale: "Inspirația nu aduce nimic nou în cadrul complexului de cunoaștere determinat de structură rațională de tip subiect-obiect. Ea deschide o nouă dimensiune a cunoașterii, dimensiunea înțelegerii în relație cu preocupările noastre ultime și cu misterul ființei" (1967, I, p. 115
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Mâna este un organ complex, cu atributele fiziologice, dar și psihologice, morale, sociale, culturale, religioase etc. Deși aparține trupului carnal, mâna reprezintă o prelungire cu anumite semnificații sau „roluri” funcționale ale acestuia. Ea nu este numai „un organ carnal-somatic de aprehensiune”, ci reprezintă și un organ de execuție al aparatului psihic al persoanei. Mâna este „organul efector”, de „acțiune”, al unei ființe care gândește, prin care ideile devin obiecte prelucrate de ea, așa cum, prin intermediul limbajului, ideile devin cuvinte. Mâna exprimă ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca miracol și vieții ca suferință, sfâșiere și lamentare, vieții ca sărbătoare a sensului și sărbătoare sieși suficientă, și vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
de un bun prieten, Laurențiu Fulga, sub titlul Carnetele unui poet căzut în război - conține notații de pe câmpul de luptă, consemnări de lecturi făcute pe apucate, confesiuni vibrante către soție („santa Lucia”), dar mai ales trăiri pendulând între speranțe și aprehensiuni, consemnând o altă „sete”, a „nemuririi” prin operă, dar și spaima la gândul că nu își va mai putea scrie „cărțile pe care le duc sub frunte”. Jurnalul e, la rându-i, documentul unui spirit superior frenetic: „Vezi de trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
imaginative. Aceste concepte par să se situeze dincolo de senzație sau de raționament, ele sunt înregistrate printr-un fel de viziune imediată; deși în afara discursului, nu pot fi vacuate de imagine, cu toate că nu sunt imagini. Próta noēmata țin de aprehensiunea intuitivă, apar ca o prezență nefiltrată, dar rămân mai curând intelectuale, nu imaginative (Peters 175-84)39. Într-un comentariu anterior asupra unor observații făcute de Platon în legătură cu imaginația, am amintit diferența dintre imaginația icastică și cea iconică. În Sofistul (235a-236c
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]