289 matches
-
se felicită de". Solicitările delegației române, ca și cele ale altor state nenucleare își găseau, în acest mod, reflectarea în noile prevederi. În informarea transmisă la MAE, delegația noastră aprecia: "Prin revizuirea proiectului de rezoluție se urmărește înlăturarea unora din aprehensiunile manifestate de diferite state în ceea ce privește efectele tratatului de nedesiminare, lărgirea bazei de acceptare a textului rezoluției și, implicit, a proiectului de tratat" (telegrama nr. 69.542 din 28.V.1968, transmisă de Misiunea permanentă de la New York). * În fine, la 31
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
solicită la maximum energiile spirituale; pînă Într-atît, Încît orice altă preocupare devine secundară și insignifiantă, toate puterile lăuntrice fiind canalizate spre focarul central unde promite să se cristalizeze ceva din figura mereu mișcătoare a poeziei. Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea Însăși frămîntată, plină de semne de Întrebare, a limbajului liric, Își Împrumută reciproc luminile, Într-un tensionat spațiu de rezonanță. Personalitatea poetului se conturează astfel Într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva axe de convergență, o operă alcătuită divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu fixează cu siguranță și comprehensiune rolul lui Maiorescu în critica românească, acela de îndrumător de conștiințe, de întemeietor și deschizător de noi orizonturi. Acțiunea mentorului junimist, în totul salutară, este aceea a unui critic exemplar, capabil săși depășească propriile aprehensiuni și reticențe atunci când se află în fața valorii estetice autentice: „Admirația lui nestrămutată în nicio împrejurare față de Eminescu și Caragiale, admirație devenită asistență activă și neobosită, ține aproape de miracol când i se cunosc neînțelegerile omenești cu fiecare dintre ei.”2 Lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fi clasic: Vladimir Streinu, pp. 95-102Ă. 2 op. cit., p. 95 3 op. cit., p. 96 4 op. cit., p. 97 5 op. cit., p. 97 101 bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
detestabilă, ba chiar oribilă ca soție, și mamă rea. Intenționează, așadar, să-și recapete stima de sine, să redevină un om bun măcar prin atitudinea și atașamentul de medic față de pacienți. Treptat Katie constată cu mirare că motivele ei de aprehensiune vs David devin tot mai puține, ba chiar, văzându-l complet schimbat (o invită la teatru, este prietenos, prevenitor, îi face conversație, îi cumpără înghețată, lucru de neconceput cu câteva zile înainte, ce mai, se comportă ca un amant), îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
școlară. Atitudinile hiperprotectoare ale contextului familial se vor repercuta nefavorabil în construirea unei imagini pozitive de sine. Pentru ca să nu inducă sentimente de diversitate, complexe de inferioritate părinții nu trebuie să condiționeze copilul prin exprimarea unei anxietății excesive și a unei aprehensiuni catastrofice privind diabetul, trebuie să discute despre posibilitățile menținerii unei condiții cât mai normale de sănătate, să favorizeze contactul cu alții copii și prin favorizarea unei autonomii progresive, să-l responsabilizeze în practicile și în tehnica autogestionării diabetului. Pot apare
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
posedă deja În propriul repertoriu. Comunicarea ideilor are loc numai În măsura În care cele două repertorii au o parte comună, marcată prin suprapunerea cercurilor ariei corespunzătoare. Pe măsură Însă ce procesul continuă să se desfășoare În sistemele dotate cu memorie și cu aprehensiune statistică, cum este inteligența umană, perceperea semnelor, mereu identice, Începe să modifice foarte Încet repertoriul receptorului, cu tendința ca el să ajungă să fie din ce În ce mai bine Înglobat În repertoriul emițătorului căruia Îi este subordonat. Ansamblul acțiunilor de comunicare ia așadar
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
și Ludwig Schütz Lexikon, dedicat termenilor utilizați de Toma din Aquino, menționează aceas ta semnificație epistemologica a verbului apprehendo, ceea ce înseamnă că este posibil ca interpretarea lui Robert Pasnau să nu fie tocmai nejustificată, cel puțin la nivelul tra ducerii. Aprehensiunea, consideră interpretul, trebuie înțeleasă ca fiind o simplă relație cauzala, ceea ce ar con duce către o interpretare reprezentationalista a cunoașterii senzoriale la Toma din Aquino; aprehensiunea înseamnă de fapt „cunoaștere“, iar o traducere a pasajului din Scrip tum super libros
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lui Robert Pasnau să nu fie tocmai nejustificată, cel puțin la nivelul tra ducerii. Aprehensiunea, consideră interpretul, trebuie înțeleasă ca fiind o simplă relație cauzala, ceea ce ar con duce către o interpretare reprezentationalista a cunoașterii senzoriale la Toma din Aquino; aprehensiunea înseamnă de fapt „cunoaștere“, iar o traducere a pasajului din Scrip tum super libros Sententiarum, adecvată acestei nuanțe, ar fi, în acest nou context, valorificata epistemologic. Redau traducerea în engleză a lui Pasnau: (ÎI.2.15.) „But with respect to
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
alcătuit în mod premeditat și astfel conține o sinteză arbitrară 11. Când definește un concept, matematicianul nu face altceva decât sa-l construiască, i.e. să-i prezinte conținutul sub forma unei intuiții dar cum prin intuiție se are în vedere aprehensiunea unui individual, ce am spus înainte poate fi redat astfel: când definește un concept matematicianul îi prezintă conținutul sub forma unei reprezentări singulare. Cum putem, plecând de la astfel de reprezentări singulare, să ajungem la judecăți universale? iată-ne ajunși la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că le modifică natura convențională și, din multilaterale, devin bilaterale (care au un regim juridic propriu); România a acceptat ca obligație juridică ceea ce pentru alte state reprezintă doar simple recomandări (inconștiență?). * Este adevărat că, prin Nota din Anexă, se atenuează aprehensiunile noastre în ceea ce privește admiterea "drepturilor colective" și a "autonomiei teritoriale pe baze etnice", dar aceasta nu este suficient de clar făcută și nu rezolvă problema în ansamblul ei. În final, Nota elimină interpretările nedorite de noi, dar numai în ce privește Recomandarea 1201
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Isi datorează În bună parte răsunetul internațional primirii rezervate scriitorilor din exil, În special scriitorilor germani, refuzați pe atunci de către PEN-Club, care se temea să nu fie contaminat politic de „stânga”. Reticentei elitei literare mondene precum cea de la PEN și aprehensiunilor scriitorilor avangardiști, congresul le opunea garanția morală a unei literaturi de «tip nou», Gorki lăudând meritele unei „literaturi sovietice care a depășit literaturile occidentale prin noutatea subiectelor ei”. La puțin timp după aceea, teroarea stalinista și războiul aveau să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Un vers ca „Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe” punctează prin familiarul „nu știu” natura spontană a lirismului, poeta fiind parcă o voce a lucrurilor, într-o rostire închegată din simultaneități, unificând iubire și maladie, maternitate și aprehensiune a morții, cotidianul și ritmurile eterne. Efervescența, mobilitatea, gesticulația retorică, iluminările nu pot disimula anxietățile, nici răsucirile lăuntrice, spaimele, nostalgiile acute; însă, spre deosebire de lirica feminină de până atunci, nu șoaptele, nu suavitățile, nu resemnarea sunt caracteristice. Tumulturile acestui lirism, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
probabil că ea să vină la Capul Shruff. Bineînțeles, nu se afla nimeni în biserică, deși de ieri și până acum fusese cineva care așezase pe altar o vază mare cu trandafiri albi parfumați, ceea ce îmi inspira tot felul de aprehensiuni incoerente, neconceptualizate. Timpul suferise o profundă răsturnare, și simțeam felurite rămășițe întunecate ale unui trecut îndepărtat desprinzându-se din adâncuri și începând să urce spre suprafață. Ședeam, simțind cum mi se face rău și citind cele Zece Porunci, înscrise aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
profund respect față de lege și are rezerve În raport cu partidele și clasa politică, fapt demonstrat de sondajele de opinie publică, dar și o mare Încredere În instituțiile juridice și În formula constituțională americană. Pe de o parte, cifrele sunt Îngrijorătoare În privința aprehensiunilor la adresa corupției din cadrul partidelor politice, ceea ce explică și introducerea amendamentelor de lege. S-a propus reverificarea formulelor de susținere a partidelor politice, introducându-se elemente foarte serioase de influențare a posibilităților de subvenționare cu hard money, „bani tari”, pentru susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
formativ pe care îl respectă fiind impersonal și universal: sub eul conștient se află subconștientul personal care conține toate experiențele individuale acumulate, însă sub acesta sălășluiește subconștientul colectiv). Întâlnim apoi abordările fenomenologice, pentru care mitul este o formă fundamentală de aprehensiune, susținând că orice experiență primară este percepută mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura sa reprezentând o psihoterapie personală și culturală. Alți autori
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la adresa mitului, căci doar prin disputa cu gândirea mitică a reușit filozofia să ajungă la formularea limpede a conceptului propriu și la conștiința clară a menirii ei.162 Mitul este, conform filozofului german, "energia unitară a spiritului", o formă de aprehensiune unitară în ea însăși, care se afirmă în întreaga diversitate a materialului obiectiv de reprezentare.163 Mitul nu e doar produsul proceselor intelectuale, ci și "emoție transformată în imagini", "obiectivare a vieții sociale a omului, nu a experienței individuale", nu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nici un drept pe acel segment danubian unde nu este stat riveran, după ce arăta că la baza demersurilor ei stau interese în primul rând comerciale, dar și geostrategice, Ghica afirma că "este cât se poate de firesc ca România să aibă aprehensiuni și ca ea să dorească o soluție pentru navigația pe Dunăre între Galați și Porțile de Fier cât mai liberă posibil, pentru a se pune la adăpost de dificultățile care ar putea fi create de o acțiune preponderentă"167. Aluzia
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
lăuntric / 185 Încheiere / 199 Bibliografie / 207 Introducere Diseminările unui concept polisemantic: conștiința de sine "Sinele este prezent pentru Dasein-ul însuși fără reflexie și fără percepție interioară, înainte de orice reflectare. Reflexia, în sensul unei întoarceri înapoi, este doar o modalitate a aprehensiunii de sine, dar nu și modalitatea de autodezvăluire fundamentală"1. Afirmația lui Heidegger devansează momentul esențial al aducerii la prezență specifică afirmării de sine, într-o ordine a preeminențelor fenomenologice din care poate fi dedusă structura universală a experiențelor fundamentale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
subiectului și nu doar efigia logico-lingvistică a acestuia (cea rezervată unor delimitări filosofice aflate la extrema formală a concepțiilor despre lume și viață). Cel mai deosebit implicat noematic al tuturor vizărilor posibile determină direct, prin natura sa, formele corecte de aprehensiune care i se potrivesc și oferă, în abundentă dezvăluire de sine, o imagine încărcată de determinații. De aceea, categoria specifică conștiinței de sine este propriul (lui Aristotel), împrumutând din reflecția retorică un tip special și extrem de esență (cel mai apropiat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o ființă rațională poate practica "autogenia" și autoadministrarea de natură spirituală, în deplină lumină a opțiunii și a cântăririi de sine. Aceasta este o latură a dominării propriei dotații interioare. Cealaltă latură prevede justa adecvare a profilului personal la modalitățile aprehensiunii de sine, adică guvernarea personalității asupra conștiinței. În ambele ipostaze sinteza funcționează și produce rezultat cognitiv. A solidariza creator părțile și a decanta un gen al esenței care este legat de conceptul de "configurație spirituală" sunt două demersuri autentic reflexive
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vezi I, 3F). În acest sens, precizarea lui Dilthey este grăitoare: "O teorie a cunoașterii care merge pe această cale găsește o lume a inteligenței teoretice, aflate într-o opoziție irezolvabilă cu cea reală. Tocmai suprimarea acestei opoziții printr-o aprehensiune reală a întregii stări de fapt este condiția sub care doar poate fi pus un fundament pentru științele istoriei și ale societății."24 Se poate observa cu ușurință și de aici încercarea autorului de a concilia tradiționalul cu ceea ce era
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a conceptualiza, ori cu vorba deja citată a lui Noica, în "logicitatea" conștiinței individuale (vezi III, 1B). Constatăm și aici încercarea lui Dilthey de a acredita ideea unei identității între conștiință și existență (vezi I, 3F). "Prin faptele din domeniul aprehensiunii sensibile continuă Dilthey suntem conduși spre examinarea imanenței ordinii în materia experienței noastre sensibile, iar separarea materiei impresiilor de formele sintezei se dovedește a fi un simplu instrument al abstractizării" (s.n.)58. În finalul notei după ce încearcă să analizeze din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]