69 matches
-
caruselului schimbărilor din ce în ce mai accelerate și mai urgente. 9. Inextricabilitatea nevoii de schimbare, împreună cu inamovibilitatea gustului pentru nou, au făcut ca toate aceste stofe și pânzeturi să fie, nu o dată, întoarse pe dos, cusute și descusute, fățuite și remaiate, călcate și apretate în vederea încropirii unei garderobe muzicale care să țină deopotrivă de cald și de frig și care să contribuie, printr-un recules act de înveșmântare, la redobândirea acelui sens pierdut de frumusețe paradisiacă. 10. O dată cu dodecafonismul și serialismul, muzicile sunt tot
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
de bovine a salvat Justiția prin condamnarea la închisoare a acestei bătrânici inconștiente și iresponsabile? - Mă uimiți, domnule... Nu v-am reținut numele mic... Dar cei care delapidează sau fură miliarde? - Ăștia-s terminați, doamnă! Credeți că ăștia se mai apretează să fure un bou? De aia, Justiția nici nu mai are treabă cu ei. - Nu pricep, domnule... - Dacă nu citiți ziaru' și nu urmăriți evenimentele... Mă auzeam vorbind și nu-mi venea a crede cât de logic și de adânc
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
duc la dentist, n-o să fac jogging, n-o să scutur preșul de la ușă, n-o să mă văd cu colegii de grădiniță, n-o să pilotez un avion, n-o să sparg geamuri cu praștia, n-o să mă duc la shopping, n-o să apretez cearșafuri, n-o să joc în “Lacul Lebedelor”, n-o să mă dau cu tricicleta și nici cu rolele, n-o să ciocnesc șampanie cu Al Pacino, n-o să bat covoarele, n-o să mă lupt în noroi cu Pamela Anderson, n-o să mă
Ce faceți de Revelion?? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18383_a_19708]
-
brutal plastice care însă îndeobște se dizolvă în umor. Limita lăuntrică a contestării o reprezintă comuniunea cu lucrurile umile: "Vive le Roi! Exclam extrem de fericită la vederea foarfecelui mic de plastic. Cu ajutorul lui înțep cu furie pernița albă de damasc, apretată cu grijă. Operația cere timp și răbdare, dar pînă la urmă are efectul scontat. Fulgi după fulgi încep să danseze prin cameră, fericiți că și-au recăpătat și ei libertatea". Cea mai însemnată concesie pe care scriitoarea o face realității
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
Constanța, cu contract semnat pe un an. Dacă băteau palma pe doi ani - 15 %. Fănică, n-ar fi zis nu, însă doar pentru 10% nu-i venea s-o rupă cu Șwarț. Neamțul nu întîrziase niciodată, fețele de masă erau apretate hîrtie, și chiar dacă afacerile sînt afaceri, cu el își făcea treaba. Domnu Cezărel, admitem cazul că Șwarț îmi face o reducere de 10%... Boiangiul s-a scărpinat pe frunte - se pricepea d. Theodorescu: 20% pe doi ani, și vă iau
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
tale, care se vede pe cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți - un fulger cât muntele, născut din senin, sau un zefir împrăștiind furtunile care scutură oceanele ca pe un covor, într-o clipită - lipsa remușcărilor, eleganța acțiunilor cu care apretezi cuibul tău, îndârjirea așteptării tale sunt vestitoarele norocului tău. șase în al treilea loc: nu stai lângă durerile tale, te îndepărtezi de ele, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie și stă pe labele din spate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca de carton, îi amorți chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i lumea, nu? Foarte curând cele două femei au început să discute de-ale lor, ca două vechi prietene. Gazda i-a arătat niște fețe de masă, cu flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai cosea pe olandină fețe de masă, le festona pe margine, le făcea colțuri rotunde, le spăla cu atenție, le apreta cu făină, le călca, deveneau ca tăblia. Într-o zi, într-o seară, într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și vedea călcate și împăturite frumos, cum o să i le dăruiască cu amândouă brațele întinse, cu acea bucurie ezitantă în ochi... Câtă forță era în ea, forța de a se anula pe sine, de a trăi numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din gresie, cu aspect de fortăreață și cu aripa ei nouă de-o arhitectonică total neadecvată, Biserica Evanghelică Luterană din Mt. Judge, a fost botezat și a primit confirmarea, într-o cămașă ce-i rodea gâtul de parcă ar fi fost apretată în leșie și tot pe Central, ceva mai încolo, în fața unei prăvălii de dulciuri, acum un atelier de copiatoare, a simțit pentru întâia oară fiorul dragostei, s-a îndrăgostit de Margaret Schoelkopf, cea cu codițe împletite și ghetuțe. Își simțise
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o tresărire patetică nu are voie să pătrundă, Blaga privește istoria printr-o fantă ce nu lasă să intre decît cuante mici de sentiment călduț. Pentru Blaga, viața e apretată ca o convenție și molcuță ca o față de pernă. Călătoria în Grecia și Italia e prilej de enumerare a unor generalități terne, din care nimic nu ți se întipărește în memorie. După Unire, poetul face primii pași spre dobîndirea notorietății
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
alte vestigii de civilizație modernă, că doar oameni sîntem și nu pisici. În această grădină de vară improvizată deci, unde nu există nici mese, nici scaune, necum fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături simte că nunta s-a mutat În cer. CÎte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toată fața. Era o femeie mărunțică și plinuță, cu părul strâns sub un batic legat peste cap, la ceafă. Pe fața ei rotundă, ochii negri fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ia‑mă, ba nu, mai bine ia‑mă pe mine. Sunt date cu dermatograf negru pe pleoape și cu rujuri albe sau cu un strugurel roz deschis; sunt o turmă cenușie care‑și face apariția înflorată pe jumătate. Sub jupa apretată de mămica miroase a organe femeiești. Jupon scrobit știe să‑și pună, dar de spălat nu se spală. Rainer nu vrea încă să aibă relații mai strânse cu vreo fată, vrea doar să le judece de la distanță. Pentru restul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că ai să iubești neîncetat și intens, cerul și pământul la fel, nu să închizi ușa cu cheia îndată ce-ai intrat în cutia ta de chibrit. Te-ai călcat singură pe picioare și rufele lenjeriei corpului slab le-ai apretat ani în șir ca să nu se vadă dolofanul de suflet , îndărătul dungilor sale. Te văd, să știi, si acum cum mustești așteptând. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/04/24/povârniș/ Citește mai mult Ți-ai zis că n-o să-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
scormonește himere de vânt, Regina tenebrelor află refugiu în poduri Iarna I Înghețul ridică pereți de himeră țurțuri conturează tapetul luna vibrează peste case spartane răscoală de fulgi, de suflete pierdute intră și ies din case albastre la galop, persoane apretate pe ață, oarbe cu mâini efemere, fantome electrice măscărici adormiti în lumi ferecate Iarna II Albul mărșăluiește în bătătura cea veche zăpada se sfărâmă în himere de plumb voci se fac auzite în foișoare și ziduri la banchetul fantastic țurțuri
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul - rochia spălată și-apretată de Maria - extrăgea expert bunătăți din pachete, cu atenție, ca să nu scape din mână maioneza sau condimentele peste dalele aspre ale bucătăriei faianțate cu măiestrie de tânărul John - Le așeza delicat pe masa din pin de la mijloc Sub lumini, o
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Cavalerii mărșăluiau în bătătura cea veche castelul se sfărâma în himere de plumb Vânătorii de găini plantaseră foișoare de grâu voci și semințe și crengi de măslin enclavă de putori de o putreziciune fină La banchetul fantastic Masca Principesei atârna apretată la Poarta de la Răsărit cu Turnul de Veghe unde turniruri se petrecuseră când erau cavalerii paji în armură și măslinul era îmbobocit lângă Fântâna Cântătoare Furtuni certărețe în curtea castelului obosit Tufe uscate împletite-n noduri estompate pe ziduri fantomă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
piramidă. - Ea ne face să ne simțim consumați de vină! - Elena, Victor...Elena, Victor...! țipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a ușii. Un ciocanit greu reverberează prelung. - Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
mai avut chef c-a rămas atât uimit, Ca văzut-o pe Unică, era atât de uluit... Pisi-pisi, primea invitații de la cochete, Dar el culmea lustruia mereu la ghete, Mustețile își tot învârtea, le tapeta, Cojecuțile le tot dereticea și apreta... Dar cand Unică pe lângă el trecea, Si cand inima repedea îi mai bătea, Nici glas nu mai avea, slab mieuind, Isi auzea creierii de necaz zăpăcind... Piși acu încet, invitații tot mai puține, Uluit că nici picioarele nu-l mai
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
referință în aceași măsură : arhitecți, ingineri, constructori, artiști, designeri și mulți alți experți-performeri de care a fost nevoie. Ca să vă spun că până și grupurile sanitare și “stația” obligatorie a monorail-ului de la parter, încastrată în corpul ansamblului hotelier erau discret “apretată” de finețea marmorei, de sinuozitățile fibrelor de cremene cristalizate și conținute în materialul de construcție, șlefuit cu migală de artizan, a desenelor și picturilor murale, a azurului furat cerului nostru cel de toate zilele - adus cu migală și măiestrie de
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]