529 matches
-
acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic are titluri care le individualizează. Dar În cazul subtitlurilor, nelipsite și ele, apare repetitiv cuvântul Luceafărul, ca și cum pledoaria pentru arheul eminescian ar urma o triadă aprioric sfântă. Spre această concluzie ne duce și convingerea autorului Însuși că, angajându-se să vorbească despre perfecțiune, nimerit ar fi să recurgă la o formă/formulă sfântă. Prima parte se intitulează Transsubstanțierea hyperionică a lumii și reproduce un text din
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mod empiric a sinonimiei și analiticității a fost corelată cu teza că o parte importantă a filosofiei este empirică. Totodată, White realizează o analiză subtilă a credinței că este necesară depășirea obstacolului epistemic conceput a exista între (a) analizele filosofice apriorice ale enunțurilor aparținând cunoașterii științifice și/sau cunoașterii comune și (b) investigațiile aposteriori ale altor "instituții" ale culturii 32. În urma analizei detaliate a tezelor lui Goodman, Stich a evidențiat faptul că întemeierea regulilor logicii inductive prin ceea ce acesta numește "echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îndeplinirea sarcinii dificile de apărare a drepturilor omului și de promovare a democrației în toate țările lumii. Ne propunem să recurgem la instrumente diplomatice pentru a-i da acestei instituții, esențială pentru funcționarea sistemului global al drepturilor omului, o valoare apriorică de fermitate politică, de respect al diferențelor culturale și rigoare juridică. România va veghea pentru ca acest Consiliu al Drepturilor Omului să fie un organism deschis, care să favorizeze cooperarea și spiritul critic, care să răspundă în mod concret, nu doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
a reevalua conceptul de poezie modernă, întreprindere, după cum se va vedea, pe cât de utilă, pe atât de dificilă. Punctul de plecare este reprezentat de constatarea că majoritatea încercărilor de a defini limbajul poetic au pornit de la un set de trăsături apriorice; pentru Hugo Friedrich, Gérard Genette, Jean Cohen, Roman Jakobson, Carlos Bousoño ț.a.m.d., poezia moderna înseamnă „metafizică, transcendență, magie, idealism, anistoricitate, profunzime, logos, sinteză, origine, orfism, totalizare, vizionarism, autoreflexivitate a limbajului, motivare a semnului și încă multe altele”188
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în când: „suntem realul!”. Evident, nu putem ignora împrejurarea că referința postmodernă diferă de cea realistă în numeroase privințe, fiecare mizând pe convenții proprii 405, prima afirmând, de pildă, printre altele, inaccesibilitatea oricărei realități care ar putea exista obiectiv și aprioric cunoașterii ei de către noi. Însă esențial rămâne faptul că toată abundența aceasta de mundan, ostentația aceasta a concretului, ascunde o reevaluare subterană a raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asupra intelectului omenesc, din 1690 (17), Locke susținea ferm că senzația este singura demnă de crezare. Pe baza ei ne formăm cele două categorii de idei: simple și complexe. Căci ideile de "veșnicie", "infinit", "identitate", "întreg-parte", "adorație", "Dumnezeu" nu sunt apriorice, adică "înnăscute". Ele au la bază alte idei, mai simple, iar acestea se sprijină pe senzații. Ideile morale tot din senzații provin. De pildă, senzațiile de plăcere sau durere duc la ideea de util sau dăunător, iar de aici, la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fundamentul solid pe care s-a creat UE, cel politic, legat de crearea unei națiuni europene este cel mai dificil de crat. UE este un conglomerat de națiuni cu experiențe istorice diferite. Ideea europeană ce stă la baza UE presupune aprioric, existentă sentimentului apartenenței la un sistem de valori comune și o experiență istorică comună diferită de cea a altor culturi 42. Desigur, de la sentimentul apartenenței la un spațiu geografic și cultural comun la națiunea europeană, care să primeze în conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă în istorie sursa unor repere pentru viitor, cît scepticismul istoric: o mefiență statornică față de relevanța evenimentelor trecute și o rezervă apriorică față de natura umană. Dacă așa arată istoria, atunci o putem ignora, oricum nu învățăm nimic de pe urma ei - aceasta e reacția cititorului la lectura cărții. Ți-e cu neputință să ți-l închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
care 1-a g?sit pentru a exprima unul dintre sensuri infinitului: „finitul f??? de sfâr?it că o s? văr?ire ???? sfâr?ire"; „nefinire" pentru a exprima, printr-un prefix negativ nesfâr?ițul de dinaintea existen?ei lucrurilor, dimensiunea lor aprioric? (pe când „infinirea" Înseamn? nem? rginirea pierdut? În cel?lalt sens al devenirii): „Infinirea În schimb, cu prefixul ei în, care aduce o nega?ie mai stins?, te trimite Înainte ". Având totu?i la Îndemân? termenii deja existen? i În limb
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al mitologiei eminesciene ?i creatul ei, expresia for?ei imaginative a poetului. Fantasia are Întâietate, dar se Întemeiaz? pe un solid suport culturall" . (Noemi Bomher) Se reg?sesc astfel, În mitologia eminescian?, dup? cum afirm? N. Bomher, cele trei categorii apriorice specifice oric?rei mitologii: timp, spa?iu, cauzalitate orfic?. Originalitatea operei eminesciene vine din „Întruparea lor În forme proprii" (topos-urile poetice), În structuri ce poart? „Însemnele matricii gândirii" sale iar, pe de alt? parte, din ineditul expresiei artistice. Lumea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu-i nici o întoarcere, nici o repetiție a unui model primordial, ea depinde de conformația fiecărui individ, de capacitatea lui de a percepe și asimila, de a cunoaște realul. Cunoașterea are loc, după Kant, în niște cadre, timpul și spațiul, forme apriorice ale intuiției pure. De aceasta știa Eminescu. Încă din 1921 un anume George Anagnostache într-o publicație din Cleveland-Ohio și după el doctorul Ygrec în "Adevărul literar și artistic" au susținut că ar fi o legătură între Eminescu și teoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Immanuel Kant caută, ca și În teoria cunoașterii, un fundament pe care să Întemeieze o morală universal valabilă. Dacă, În cunoaștere, experiența variabilă nu poate oferi principii care să conducă la cunoștințe sigure și obiective, ci doar numai prin formele apriorice și transcendentale putem ajunge la o adevărată cunoaștere, nici În domeniul activității practice, experiența nu poate fi izvorul adevărat al normelor morale care trebuie să fie universale și necesare, obligații imperative, adică apriorice și transcendentale. „Experiența ne arată numai ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și obiective, ci doar numai prin formele apriorice și transcendentale putem ajunge la o adevărată cunoaștere, nici În domeniul activității practice, experiența nu poate fi izvorul adevărat al normelor morale care trebuie să fie universale și necesare, obligații imperative, adică apriorice și transcendentale. „Experiența ne arată numai ceea ce este, pe când normele morale ne indică poruncitor ceea ce trebuie să fie, de aceea nu se poate scoate nici o regulă imperativă din cea ce este, din lumea experienței”. Mai mult, principiile morale - după cum constatăm
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
el poate accede la lumea spiritualității pure. Aceste obligații aparțin unei morale a datoriei pure, a datoriei integrale. În orice conștiință se află legea morală, având o necesitate obligatorie pentru fiecare conștiință. Legile morale sunt universale și necesare, asemenea formelor apriorice din conștiința teoretică. Astfel, filosoful german are drept scop fundamentarea necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mijloace pentru scopuri practice”, În etică se află „originea și scopul oricărei filosofii”. În această idee, Paulsen se Întemeiază pe filosofia lui Aristotel, luând apărarea unei etici energetice teleologice, În care legea morală nu mai este pur și simplu formă apriorică, ci este principial Înrădăcinată În viață. În argumentarea mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de moralitate) În conexiunea lor intimă, Kant sublinia ideea demnității ființei raționale (omul) care este identică voinței absolut bune, adică Libertății. În prefața de la Critica Rațiunii Practice, filosoful scria: „Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată printr-o lege apriorică a rațiunii practice, constituie cheia de boltă a Întregii clădiri a unui sistem al rațiunii pure, chiar și a celei speculative, și toate celelalte concepte (de Dumnezeu și nemurire) care rămân În aceasta, simple Idei fără sprijin, se leagă acum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie valabile Întotdeauna și În chip necesar; prin urmare - decide filosoful clasic german - nu se pot Întemeia pe ele legi practice”. Paulsen a simțit slăbiciunea rigorismului kantian, constând În a se situa, peste tot - și În etică - de partea aprioricului (universalul și necesarul) și nu de partea aposteriori-ului, empiricului (particularul și contingentul). De aceea, Paulsen va opta, cu toată seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nestingherită 34. Mitul nu își poate depăși propriul cadru, nu dezvoltă o reflecție teoretică prin care să se întoarcă împotriva propriilor fundamente și presupoziții 35. E un sistem care nu poate să nu introducă în propria-i ecuație o idee apriorică numită „ordine“ (C. Lévi Strauss) sau „rațiune pură“ (Kant)36. Orice sistem care se vrea • Roland Barthes, Mitologii, traducere de Maria Carpov, Iași, Institutul European, 1997, p. 66; Wendy Doniger, Minimyths and Maximyths and Political Points of View, in Laurie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin invazia brută a faptelor în domeniul eterat al spiritului 71. Mitul fiind autosuficient, nu răspunde decât unei metode care evocă exhaustivitatea și imanența 72. Cu alte cuvinte, metoda apare aici ca expresie transfigurată și transpusă a proprietăților fundamentale acordate aprioric obiectului studiat 73. Adică între postulatul general, obiectul studiat și metoda reținută nu există riscul să apară contradicții 74. Ținând cont că mitul are misiunea de a împăca unele neconcordanțe, metoda de a-l aborda trebuie să urmărească localizarea acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă apriorică. Un exemplu, la îndemâna celor inițiați în antropologie îl constituie mandalele. Reconsiderat dintr-o asemenea perspectivă, "...Sinele se dovedește a fi o reprezentare arhetipală care diferă de celelalte reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fără privare de libertate, cu executarea pedepsei în diferite întreprinderi risipite pe tot teritoriul țării (într-o formă intenționată de deportare). Procesul se dorește a fi unul public, având loc chiar în IABv, la 3 decembrie 1987. Sentințele fuseseră stabilite aprioric și comunicate completului de judecată: era vorba despre un proces înscenat, mascaradă (în 1987, nota bene, precum în 1950, de pildă), cu muncitori aprobați să participe în sală și cu securiști infiltrați masiv, cu „actori”, „regizori” și „scenografi”. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
economia României, luând În considerare și rezultatele din studiile anterioare, astfel Încât ρa=ρg=0.7. Estimarea s-a realizat folosind tehnici bayesiene, și anume algoritmul Metropolis Hastings. Anexele A și B prezintă statisticile multivariate de convergență, respectiv distribuțiile posterioare și apriorice ale parametrilor. S-au folosit două lanțuri de simulare fiecare a câte 100.000 de iterații. Simulările au rezultate În rate de acceptare medii de aproximativ 44.5%, rate de acceptare ce pot fi considerate rezonabile. Observăm că efectul asupra
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
dar poate fi depășit de el însuși în stări viitoare 374. Doctrina clasică a considerat divinitatea doar actuală, dar nu a luat în considerare că varianta a) are unele avantaje și putem defini perfecțiunea într-o manieră care: (1) este apriorică; (2) exclude numai existența contingentă, deși nu toate proprietățile contingente; (3) este eliberată de dificultățile logice, inevitabile într-un alt mod. Doctrina clasică susținea că; posibilitățile neactualizate pentru alte lumi nu trebuie gândite ca potențialități neactualizate de divinității. Dumnezeu ar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ordine cosmică, cunoaștere sau frumusețe. Dacă aceste idei sunt indispensabile pentru o corectă înțelegere a lumii și dacă ele implică conceptul de Dumnezeu, atunci este posibil că Dumnezeu există. Argumentul ontologic, la rândul său, susține celelalte argumente prin caracterul său aprioric 453. Scopul neoclasicismului era de a depăși inadvertențele și contradicțiile teismului clasic și de a-și impune propriile concepții. Teismul clasic a avut susținători importanți precum Anselm Aquinas, Leibniz, Descartes sau Kant, iar esența teismului clasic o constituie negarea posibilității
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
scriitorilor pe care Îi citim - desigur, și În funcție de datele pe care ei le presară În text, cu care ei ne manipulează, dar și În funcție de factori pur personali și greu de cuantificat. Ar trebui luate deci În calcul toate aceste date apriorice Întâlnirii cu fantasmele unui text. Corin Braga: Chiar la așa ceva mă gândeam când defineam demersul anarhetipic drept o continuare a latențeler simbolice și imagistice ale discursului. Sugestia ar fi ca noi, În calitate de critici, de analiști, să deculpabilizăm proiecția de fantasme
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]