1,172 matches
-
ți pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c] această corespunde iert]rii p]cațelor de c]tre Dumnezeu. De asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii (Maț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii (Maț. 6,14), nu pentru c] aceasta ar reprezenta un câștig în fața dușmanului (deși acest lucru este posibil), ci pentru c] Dumnezeu Își iubește vr]jmașii. Nu exist] limite cu privire la iubirea aproapelui (Lc. 10,29). Îngrijorarea reprezint] cel mai clar semn al lipsei încrederii în Dumnezeu (Maț. 6,19-34), în special aceea legat] de avere. Ținând cont de faptul c] motivele sunt nesemnificative atâta timp cât ele duc la o acțiune corect], Iisus are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu totul deosebite, ci datorit] umanit]ții sale create dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,22). Ea nu depinde de afecțiunea fireasc] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umanit]ții sale create dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,22). Ea nu depinde de afecțiunea fireasc] a celui care iubește sau de atracția natural] a celui iubit. Nu implic] o atitudine reciproc], ci capacitatea de a se pune în locul aproapelui. Nu se pune problema de ceea ce tu ai vrea dac] ai fi în locul aproapelui. Nu presupune acceptarea exploat]rii; exploatarea de c]tre semeni nu i-ar aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de afecțiunea fireasc] a celui care iubește sau de atracția natural] a celui iubit. Nu implic] o atitudine reciproc], ci capacitatea de a se pune în locul aproapelui. Nu se pune problema de ceea ce tu ai vrea dac] ai fi în locul aproapelui. Nu presupune acceptarea exploat]rii; exploatarea de c]tre semeni nu i-ar aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe care o presupune. Într-adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce tu ai vrea dac] ai fi în locul aproapelui. Nu presupune acceptarea exploat]rii; exploatarea de c]tre semeni nu i-ar aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe care o presupune. Într-adev]r, este nevoie de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sesc în Noul Testament, dar relația acesteia cu agape nu este prezentat] în mod sistematic, deoarece Noul Testament nu este o scriere sistematic] pe teme etice. Accentul se pune pe noua comunitate a Bisericii. A r]spunde iubirii lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui presupune existența unei comunități a iubirii, a unei fr]ții a c]inței, a iert]rii și a împ]c]rii. Astfel, Noul Testament ofer] o imagine detaliat] a Bisericii, având o atitudine foarte critic] atunci când aceasta nu se constituie în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorință carnal] și incitat] de dorință primar], dar care controleaz] aceast] tânjire lasciv] prin puterea temper]rii” (Scito Teipsum, capitolul 2), primind astfel recompensă de a asculta porunca lui Dumnezeu (probabil cea de-a noua: S] nu râvnești la femeia aproapelui ț]u). Aceast] perspectiv], susținut] de Anselm și de Abélard - și mai tarziu adoptat], partial sau total, de Henry de Ghent (1217-1293), Duns Scot (1266-1308), William de Ockham (1290-1350), iar în Renaștere de c]tre Francisco Suárez (1548-1617) - are, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum am putea s] fim motivați s] promov]m interesele unui necunoscut? Pe de alt] parte, dac] dezvolt]m empatia în rândul prietenilor noștri, vom fi înclinați s] o aplic]m și celorlalți. Devenim atât de viu conștienți de nevoile aproapelui încât dorim s]-l ajut]m chiar dac] este dificil s] facem acest lucru. Dar cum empatia este de cele mai multe ori nespecific], vom fi înclinați s] „simțim” durerea și a celor cunoscuți că și a celor necunoscuți. Dup] ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lege a iubirii, fiindcă iubirea este motivul, cuprinsul și plinirea ei (Rom. 13, 10; Cor. 13, 4 5). Legea creștină este legea iubirii. În iubirea lui Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul și din iubirea aproapelui ca pe tine însuți, se cuprinde toată legea și proorocii (Matei 22, 37-39). Legea este redusă astfel la principiul ei unitar: iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Această iubire care se îndreaptă spre Dumnezeu și spre aproapele - căci cel ce
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
1"> Mitropolit Dr. N. Mladin., Teologia morală ortodoxă, p. 153<footnote>, dar și ținta spre care se îndreaptă toate. Cel ce iubește pe Dumnezeu împlinește toate poruncile Lui. Cel ce iubește pe aproapele său împlinește legea, adică nu face rău aproapelui său, ci îi face bine. Legea Noului Testament este numită simplu legea iubirii, fiindcă iubirea este motivul, cuprinsul și împlinirea ei. Toate poruncile acestei legi se întretaie și sfârșesc într-un singur punct, fiindcă - precum spunea Fericitul Augustin - legea duce
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pentru viața viitoare, împărăția cerurilor,<footnote id="6"> Ibidem, cf. Teofilact, Comentariu la Matei; P.G., CXXIII, 188<footnote> adica bucuria. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul .(Matei 5, 5) Blândețea este “cel dintâi rod al bunătății și iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpănită și liniștită a sufletului, însoțită cu silința de a nu supăra și a nu se supăra de nimic”<footnote id="7">Mitropolit Dr. N. Mladin., op.cit., p. 443<footnote> Cel blând nu murmură niciodată împotriva
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
până la moarte în încrâncenarea lipsei de milă, bogatul nu poate merge în Împărăția celor ce și au înmuiat inima, prin milă, pentru comuniune.<footnote id="14">Ibidem, p.162<footnote> Criteriul judecății finale va fi iubirea lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui: „Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut acestea (faptele milei trupești) unuia dintr acești frați ai Mei, prea mici (aflați în suferință); Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40). Celor lipsiți de milă, osândiți la „locul cel veșnic” (Matei 25, 41
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ei vrăjmaș și necurat, s-a dovedit aproapele celui în suferință. Aproapele este cel pe care îl simți lângă tine, cel alături de care nu mai ești singur, cel pe care îl faci să nu se mai simtă singur. Starea sufletului aproapelui nostru nu trebuie să ne lase indiferenți. Această pildă ni se adresează și nouă cu îndemnul ca atunci când găsim suflete rătăcite să le îndreptăm către Sfânta Biserică, pentru vindecare. Dar importantă trebuie să fie și grija noastră de a nu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
îndemnul ca atunci când găsim suflete rătăcite să le îndreptăm către Sfânta Biserică, pentru vindecare. Dar importantă trebuie să fie și grija noastră de a nu cădea între „tâlharii” păcatelor, pentru a nu fi răniți noi înșine. Mila arătată de Samarinean aproapelui său este o însușire care stă la temelia vieții adevăratului creștin. Ca să atragă atenția oamenilor asupra răspunderii și obligațiilor pe care le are fiecare om pentru vremea când va trebui să dea seamă de faptele sale, Mântuitorul a rostit Pilda
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul și împresurarea, și acum te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm milă. Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui. Că cei ce am urât înțelepciunea și n-am ales frica de Tine, nici n-am voit să ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
instituții creștine. Cel din urmă ar fi așadar de asociat cu orizontala istoriei, iar primul cu verticala transcendentă. însă doar complementaritatea lor, regăsită, ar face față adecvat mișcării în cruce a economiei divine. Orientul nu a parcurs spațiul mistic al aproapelui. Istoria, pentru el, nu advine. Or, ea e necesară pentru împlinirea apocalipsului. Toată trecerea de la natură la persoană e împlinită de el pe plan mistic, nu istoric, social, moral etc Unirea Bisericilor ar fi singura cale de a restitui Orientul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
persoanele Treimii și al comuniunii sfinților. Dar nici măcar nu e nevoie să ridicăm ochii așa de sus pentru a găsi argumente religioase care să ne facă sensibili la beneficiile diversității. Aproapele, semenul diferit, constituie o figură esențială în Evanghelii. Proba aproapelui ne pune la încercare nu doar capacitatea de iubire, ci în primul rînd capacitatea de a recunoaște Universalul viu oglindit în orice ființă umană. Atenția față de celălalt e așadar un bun exercițiu de ascuțire a privirii spirituale. Profilul mental, cultural
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar această lipsă de disciplină a convivialității era interpretată de H.-R. Patapievici în termeni creștini ca abandonare a aproapelui, pe care nu îl luăm cu adevărat în serios. Gînditori religioși precum Martin Buber, Emmanuel Lévinas sau Simone Weil văd în respectul grav, radical față de celălalt sau în dialogul de profunzime cu el posibilitatea de împlinire a propriei persoane, văd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sine, a fi mulțumit de sine și a fi mândru de sine. Si dacă altruismul este benefic pentru sănătate? „Nu este necesar să acumulăm anchete științifice privind beneficiile altruismului: fiecare poate observa, în mod obișnuit, că activitățile care diminuează suferința aproapelui sau care contribuie la fericirea acestuia sunt, prin excelență, conduite ce aduc satisfacție”. Asociațiile de pacienți Asociațiile de pacienți pot juca un rol important în cele trei perioade cheie ale întâlnirii unei persoane în suferință cu psihoterapia. Acest rol va
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mare victorie, nevasta îi născuse un copil, iar el fusese declarat învingător la jocurile olimpice. Atunci regele a implorat zeii să-i trimită și o mică nenorocire. Oprirea libertății prin voință. Această voință fermă aplicată societății duce tot la grija aproapelui. Această voință fermă, această voință oțelită, se aseamănă cu ideea răsturnării valorilor a lui Nietzsche. Lupta pentru ideal se potrivește tuturor oamenilor. Ideile geniale sunt după el forțele care pun în mișcare mulțimea. Scopul este creația. Aceasta este a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
șintoismul și chiar creștinismul sub formă nestoriană. Pare a fi o stranie coincidență faptul că apariția buddhismului Mahăyăna a coincis cu începuturile creștinismului. Edward Conze identifică trei paralele importante între tradiția mahayanică și creștinism: accentul pus pe dragoste și ajutorarea aproapelui, concentrarea pe „ființa plină de compasiune” (bodhisattva, respectiv Hristos) și un anumit interes eschatologic. Este posibil ca anumite idei creștine să fi intrat în contact cu gândirea buddhistă și să o fi influențat în mod hotărâtor. Pe de altă parte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
anumită responsabilitate sunt condițiile ce pot favoriza comportamentul de ajutorare. Cercetătorii sunt cu toții de acord că sentimentul de responsabilitate împiedică agresivitatea asupra celuilalt. Practicile disciplinare pozitive contribuie la dezvoltarea unei identități de sine pozitive, a unei tendințe de ajutorare a aproapelui și a unei evaluări pozitive a oamenilor în general. Este foarte important ca în aplicarea pedepselor disciplinare părinții să nu-i priveze pe copii de afecțiune și dragoste (Staub, 1996). Este vorba despre o formă de control fără violență. Aplicarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
este argumentul care le încununează pe toate: „...o singură nădejde... un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tata al tuturor...” (hežs theòs kaì patgr pántÄn). - În sfârșit, în Iac 4,12 se interzice judecarea aproapelui cu argumentul hežs estin ho nomothétQs kaì krites... „Unul este Legiuitorul și Judecătorul”. În toate aceste contexte, hežs este nume predicativ. Că epitet este folosit mónos, ca în expresia ce urmează. 3.2.1.4.2. ho mónos theós: „sângurul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]