1,721 matches
-
și simpatia manifestată față de toate ființele merge până acolo încât cruță chiar și viețile cele mai neînsemnate și tratează cu dragoste animalele cele mai vătămătoare. Această dragoste pentru toate ființele se numește maitra („prietenie”). Ea se deosebește de iubirea de aproapele a creștinismului prin aceea că nu se mărginește doar la oameni, ci se extinde asupra tuturor ființelor. O altă legătură între morala buddhistă și cea creștină se referă la existența unui așa numit „decalog”, alcătuit din zece restricții sau precepte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al harului iubirii dumnezeiești. Sfinții Părinți recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce îl privește pe aproapele său, să îndure suferința împreună cu el în orice împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca Și cum ar avea același trup Și ar fi mâhnit el însuși, când urmează o încercare pentru aproapele, sau după cum este scris în Scriptura sfântă: „... un trup suntem
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce îl privește pe aproapele său, să îndure suferința împreună cu el în orice împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca Și cum ar avea același trup Și ar fi mâhnit el însuși, când urmează o încercare pentru aproapele, sau după cum este scris în Scriptura sfântă: „... un trup suntem în Hristos” (Rom. 12, 5) Și: „Iar inima Și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fap. 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât să suferim
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
5) Și: „Iar inima Și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fap. 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât să suferim cu multă râvnă pentru „mădularele noastre”. Prin aceasta se înțelege de fapt suferința pentru aproapele Și ajutorarea lui, căci creștinii sunt mădulare ale Trupului lui Hristos (I Cor. 12). Dragostea activează pornirea de dăruire fără rezerve în slujba semenilor și face pe cel ce o cultivă și o dezvoltă perpetuu să fie cuprins de o
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
singur”<footnote MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ, Viața, boala, moartea, trad. de monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf.Siluan, 2010, p. 44-46. footnote>. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând astfel, îndemnul unui scriitor postapostolic („Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”<footnote BARNABA, Epistola, cap. XIX, 5, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
cuvinte saturate", adică "spuneți suficient!") sau a normei de calitate ("spune adevărul!") poate avea ca efect declanșarea unui comic de tip umoristic și respectiv, ironic. În același mod, dacă nu sunt respectate regulile de politețe, precum regula de simpatie ("menajați aproapele!") și cea de demnitate ("menajați-vă singuri!") se poate ajunge la satiră și respectiv la autoironie. Considerăm că un tablou sinoptic mai amplu și edificator în privința locului fiecărui aspect al comicului discutat până acum se poate întocmi prin combinarea mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În realitate, Isus revelează că Dumnezeu se îngrijește de om în toate situațiile în care se află și mai ales în cazuri de boală. Omul, ca imagine a lui Dumnezeu, este asemenea Domnului când, la rândul său, are grijă de aproapele de lângă el. Bolnavul nu este o persoană impură, susceptibilă de a fi emarginată, nu este un excomunicat, ci un om care așteaptă o reintegrare completă socială și comunitară. Este evident că boala nu este o urmare directă a păcatului individului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
remedii importante, la care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
părinții lor. Pentru că am o pregătire teologică și predau religie, nu pot să nu menționez contribuția profesorului de religie În ameliorarea agresivității. Profesorul de religie caută să dezvolte la copii caracterul moral-religios, având În centru principiile creștine de iubire față de aproapele, iertare, de ascultare, răbdare, milostenie, blândețe, smerenie, pace etc. Modelul creștin este al Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne Învață că „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți și voi lor” (Matei 7,12). Suportă
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
Nivele sociale - nivele de lectură în romanul lui Nicolae Filimon, DFC, 1-15; Papahagi, Critica, 22-38; Țeposu, Viața, 17-23; Cornea, Itinerar, 105-150; Cosma, Geneza, 81-83, 93-103, passim; Constantin Mateescu, Pe urmele lui Nicolae Filimon, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 25-48, 99-102; Cornea, Aproapele, 163-189; Manolescu, Istoria, I, 322-325; Negoițescu, Ist. lit., I, 33-40; Faifer, Semnele, 110-112; Dicț. analitic, I, 179-182, II, 25-27, III, 125-126; Dicț. esențial, 309-313; Vârgolici, Portrete, 107-126. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
vânturi, pentru ca fiecare om să poată respira prin ele ca și tovarășul său, la vremea lui... Am creat marea revărsare, pentru ca și săracul să aibă drepturi la fel ca și cel important... Am făcut orice om la fel ca pe aproapele său. Eu nu le-am poruncit acestora să facă rău, dar inima lor este cea care a Încălcat ceea ce le-am spus (Coff. T., cap. VII, 1130). Putem deduce o aparentă impietate În cântecul Harpistului, În plăcerea de a contempla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
cu răul din noi înșine. Când vom realiza acel om moral, corect și valoros, atunci vom avea și o societate pe măsură, prosperă și ideală. Cei ce conduc trebuie să fie un receptacol al durerilor omenești, în slujba aproapelui, nu aproapele în slujba lor. România de azi este împinsă spre decădere, cuvântul nu mai e cuvânt, legea nu mai e lege, ci un paravan la adăpostul căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și poruncă. În lungul drum al Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1993, p. 180. footnote>. Managementul resurselor umane va lua în considerare această caracteristică a credinciosului atunci când își elaborează proiectele sale de antrenare a resurselor umane în implementarea lor. Percepția socială a omului religios este generată de principiul funcțional „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, ceea ce va impune un sistem motivațional specific, o conducere bazată pe luarea în considerare a „trăirilor sufletești” specifice. Astfel, întâia problemă a sociologiei nu se referă la instituțiile, nici la structurile sociale, ci la cadrele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aspru, dar justifică gestul făcând din nou apel la divinitate: „Bunul Dumnezeu știe de nu mi-a părut rău și de nu mă căiesc de această.... ”, la precepte biblice: „Bate-voi Păstorul și se vor Împrăștia oile”, „să iubești pre aproapele ca Însuși pre tine”. Toate aceste manifestări „deșănțate” scapă Înțelegerii masei de boieri și Îi determină să accepte invitația la ospăț, că Împăcarea cu domnitorul deschidea perspectiva ocupării unor „ranguri ”. Măiestria prozatorului iese În evidență și În momentul când inserează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Melidon, 1874, p. 12). Educația morală a tineretului, care reprezintă piatra unghiulară a întregului proces de învățământ, trebuie bifurcată în două direcții: a) învățământul religios, pentru cunoașterea datoriilor către Dumnezeu și către sine; b) istoria cu geografia, pentru datoriile către aproapele. Învățământul religios conduce la "formarea omuluĭ crescin adecă a omuluĭ de bine și de adevĕr", în timp ce istoria cu geografia "este neapărată pentru formarea omuluĭ social patriot și cetățian" (Melidon, 1874, pp. 78-79). Fără a nega ori minimaliza importanța educației religioase
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism, reflectat în responsabilitatea morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]