138 matches
-
trebuie să le atingă cu niciun preț. demență rigorilor prost înțelese poate distruge viața unui copil. Asta e România. Taci și fii supus. Indura. Musca din dinți, limba, ce-o fi... Acest exemplu se regăsește peste tot, chiar și la aprozar sau shop...Umilință. Mă doare să citesc asta. Când am fost copil am fost umilit de profesori. Nici acum nu înțeleg, de ce... Dar îi respect și mă rog pt toți. Femeia de asfalt și coapsele albe. Extrapolând, e binele și
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
despre vrăbiile din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
ore întregi pentru niște cartofi mici îmbrăcați în pămînt sunt ultima imagine pe care mi-o amintesc de la Iași. Vânzătorii ajunsese cei mai bine cotați oameni. Trebuiau cultivați, mângâiați, pupați în f... ca să te anunțe că au primit ceva la aprozar. Nu mai vorbesc de celelalte... Să ai relații la restaurantele de partid unde toți membri lor aveau intrare liberă, în timp ce eu priveam prin de afară cum se lăfăiau la mese, zîmbeau, lumea era a lor! Am stat și eu la
FILE DE JURNAL (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380169_a_381498]
-
Oamenii au visuri, idealuri, au (dacă nu au, fac!) copii, case, proiecte de viitor. Unii râvnesc la posesiunea integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul”, se încontrează cu vecinul de la etaj, cu directorul întreprinderii, cu vânzătoarea de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există cu adevărat! Dovada? Chiar a doua zi l-am reîntâlnit. Ba și a treia, și a patra, că la un moment eram aproape exasperat. Cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întâi, a știut totdeauna să nu atace vreun reprezentant al „clasei conducătoare”, ci numai „pături” (dacă muncitorii sunt „clasă”, intelectualii sunt doar o „pătură” care nu prea ține de cald „dictaturii proletariatului”!) și... „cearșafuri”: chelneri și frizeri ciubucari, șefi de aprozar care fură la cântar, profesori care dau preparații fără să declare la fisc câștigurile „ilicite”, academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară sau dulceață de vișine, din aceea puternic mirositoare a acrișor. Pe strada Peneș Curcanu însă, chiar în capăt, înainte s-o cotești, e un soi de aprozar de la care poți cumpăra orice, mai ales ceea ce nici nu-ți trece prin minte că ți-ar trebui vreodată. Tocmai acest conglomerat de cutii și cu tiuțe îmi salvează serile târzii. Providența sau mai știu eu cine hotărâse totuși ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cărui zarzări foșneau fără zarzăre, ai cărui cireși nu Își arătau cireșele. Dar nimeni nu se Întreba de ce pe planeta Buzău nu se făcuse planul la fructe, iar tovarășul Parolică era nevoit să facă nenu mărate șiretlicuri ca să bage În aprozare niscaiva poame. Poate s-or face măcar pepenii, ca să aibă ce raporta mai sus. Asta l-ar putea costa scaunul, fiindcă nici prezența Gloriei Buzău, echipa de fotbal În care investise atâta, pe un loc fruntaș În Cupa Balcanică, nici
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
poet și ăla (universal și el), care există Într-o lume unde nu vine de la tovarășul Birică, să-și Încarce În portbagaj sacii cu cireșe. Că asta Îi chinuie pe toți, să rezol ve problema existenței, să aibă pile la aprozar și să nu stea la coadă la existență, așa că, dacă nu există, această problemă e rezolvată Înainte de a fi pusă, drum bun și cale bătută pe coclaurii iubirii. Să se iubească, dom’le, să se iu bească până când or exista
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Paisie cel Mare. Eliminat din guvern, dar neinclus în succesivele "loturi" de "criminali de război", cel puțin o vreme, Paul Sterian este director al întreprinderii "Textila Română", pînă la naționalizare, ulterior lucrînd ca zilier, contabil, inspector de credite, vînzător la "Aprozar", șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. Probabil pe la sfîrșitulul anilor '50, a fost arestat și închis la Aiud. E posibil ca motivul să fi fost nu prezența sa în guvernul antonescian, ci legăturile cu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest de acaparare, merge și încă cum! Știți cum e în comerț! Tatăl dădu din cap gânditor. Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Monica era și ea acasă, mă aștepta cu brânza și mămăliguța caldă pe masă, bine c-ai venit, mi-a zis și mi-a făcut semn să intru în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații de torefacție aduse de la Florența, mirosul de varză murată și cartofi stricați mai stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu frunze și flori de lavanda/ le-am așezat pe etajera din hol (...)/ orchestră exersează vizavi de blocul de beton/ în care locuiesc de douăzeci de ani/ și încântă elită care își cumpără cămășile/ de la magazinele steilmann și castraveții/ de la aprozarul din colț (...)/ aș fi vrut să-i întâlnesc cândva pe mozart pe bach/ pe john lennon/ dar n-am avut norocul acesta/ au murit cu toții." Pe nesimțite, cadrul se schimbă, spre un soi de judecată de apoi, al cărei deznodământ
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
foame" Ca să nu murim de foame, am inceput sa cautam alternative prin stațiune (Saturn), dar n-am găsit. Norocul nostru a fost ca, fiind în vecinătatea Mangaliei, care este și oraș, nu doar stațiune, am mai găsit pe-acolo niște aprozare unde stăteam la niște cozi infernale, în plin soare, ca să luăm un kil de struguri (ca să putem lua mai mulți ne așezăm toată familia la coadă, că se dădea un singur kil de persoana). La coadă la bere, 3-4 ore
Epoca de Aur sau viața pe cartelă. Amintiri DRAMATICE din comunism by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54176_a_55501]
-
în cauză s-a văzut, după arestarea soțului său, scoasă împreună cu cei doi copii din apartamentul închiriat pe bani mulți, după ce i se naționalizase casa, în 1948. De asemenea eliminată din învățămînt, obligată să lucreze în locuri nepotrivite, la un Aprozar, la un depozit în Obor, la Cooperativa „Electrica”, supusă la grele privațiuni materiale: „Puținii bani pe care-i avusesem, mărturisește ea, se topeau văzînd cu ochii. Încep să vînd cu ochii închiși, pe nimic, puținul ce scăpasem”. Nu fără ca exigenții
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
m-a văzut, m-a strigat, eu am mers mai departe în fundul curții unde se găsea casa doamnei U. Dar Aurel a venit după mine și m-a convins să vin și eu la ei. Toată dimineața făcuse coadă la aprozar și reușise să cumpere doi saci de cartofi, unul era pentru noi. Cumpărase și vin alb, și mă invita și pe mine la cartofi fierți, cu unt și pătrunjel. Erau zilele grele care puteau să-și piardă greutatea și să
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
Simona Tache Și-ncă o glumă de-a lui taică-meu, după asta și asta. Se duce omul, odată, la aprozar (pe vremea când exista așa ceva), să cumpere ceapă. Stă frumos la coadă, iar când îi vine rândul, îi spune vânzătorului cu voce gravă și o figură îndurerată: “Să-mi puneți mai frumoasă, c-o duc la cineva la spital!”. Care
Daţi-mi nişte ceapă, da’ să fie mai frumoasă! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19337_a_20662]
-
era plutonier de miliție, un om gospodar care avea nostalgia satului patriarhal, dar și convingerea că ordinul nu se discută, celălalt era un profesor pensionar care predase limba rusă și cunoștea teoria lui Lîsenco. O vecină care lucra la un aprozar contribui cu câțiva cartofi foarte prețioși și, la modul discret, promise ca în maximum o săptămână va face rost și de ridiche. Eu, care locuiam la primul etaj, m-am obligat să stropesc gradina săptămânal, în fiecare joi, exceptând cazurile
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
apostoli reprezentativi ai intelectualității ateiste au declanșat o contraofensiva prozelitista antireligioasa globală și de răspândire a luminii materialismului științific, fără de precedent, folosindu-se de argumentul așa zis „științific”. Iată câteva „best sellers” internaționale, care pot fi găsite în rafturile de la aprozar, la „koskurile” din aeroporturile lumii, înghesuite printre rafturile bibliotecilor și ale librăriilor lumii civilizate: „Manifestul Ateist: Argumentul Împotriva Creștinismului, Iudaismului și Islamului”; „Deziluzia existenței lui Dumnezeu”; „Sfârșitul Credinței: Religie, Teroare, și Viitorul Rațiunii”; „Dumnezeu - O Ipoteză Ratată”; „Cum Știință Demonstrează
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
lucrările apărătorilor credinței nu s-au bucurat de aceeasi atenție, promovare și publicitate precum cele ale noului ateism. Acești apărători au fost ignorați, marginalizați, nu au fost invitați la „talk show”-uri, cărțile lor nu se găsesc pe rafturile de la aprozar, numele lor nu fost celebrate precum cele ale stelelor de cinema. De aceea, cu limitele inerente unuia care nu are o pregătire științifică pe măsură, am incercat sa compilam mai jos idei și argumente aduse de câțiva din avocații apărării
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]