227 matches
-
Arcadi. Arcadi? Cum Arcadi? Mama citise peste umărul ei: Sigur că da, Arcadi! Ne anunță că vine! Stai puțin, în ce zi suntem azi?" Se întoarse spre calendarul de perete, dar un curent slab de aer făcea să tremure, ca apucată de panică, foaia zilei. O zi de noiembrie 1956. Închise ușa și foaia se liniști: "Păi,se fac exact trei zile de când a expediat telegrama asta! Ia uite, am fi putut s-o primim după ce ar fi plecat, s-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
petrecere a timpului liber. Evident, câștiga echipa care dobora cele mai multe popice, cei care pierdeau fiind obligați la plată, fie direct în bani, fie în băutură, de regulă, vin, Alte întreceri erau cele de abilitate și forță: trânta dreaptă, trânta pe apucate (cine nu era rapid și abil își prindea adversarul), asemănător luptelor libere, cățăratul pe un stâlp unsă cu o substanță alunecoasă (sus, în vârful stâlpului era trofeul, întreceri în viteză, în fugă, de la până la și alte forme de mișcare pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai e în ceri233. Sunt surprinse apoi trăsături definitorii ale structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și Dionis era un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr - poate nici optsprezece ani - cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe {EminescuOpVII 95} apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mecanica haosului. - Să stai fără să clintești - chiar fără să respiri. N‑o vezi niciodată respirând. Cum de nu se sufocă? - Își pregătește prelegerea. E invitată la o conferință ca să comenteze cercetările cuiva. - Probabil că‑și ține respirația - respiră pe apucate. Am urmărit‑o eu, nu cred că inhalează decât, poate, Într‑un mod subteran. Firește, Ravelstein exagera. Dar pornea de la fapte reale. Mai mult, reușise să mă manipuleze astfel Încât să accept felul lui de a vorbi despre Vela. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și linii frânte bizar încolăcite, curgea o melodie veche, învăluind mesele unde oamenii ieșiți de la lucru , cu cămășile descheiate până sub coșul pieptului, cu urme de sărătură uscată pe sub omoplați, goleau pahar după pahar din vinul ieftin, dubios, vorbind pe apucate, înjurând cu glas ferm, fără perdea, șefii, vremea aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau nu, înnodând sau deznodând prietenii, îmbâcsind aerul cu fumul acru al țigărilor ieftine fără filtru. Figura lui bicisnică, ștearsă care foarte rar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta. Luana rămase fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pușca aia? Ori de câte ori glasul aspru al lui Koroku se auzea din casă, Aoyama Shinshichi alerga la fierărie, prin căldura pârjolitoare. Revenea de fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum Înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele Întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el, În cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer, care striga: A scăpat! Stăpâne Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă În grădină, desculț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu. Nu te cert. Dimpotrivă, e o mare laudă. Voi dormi și eu puțin. Dă-mi să pun ceva sub căpătâi. — Vă culcați așa cum sunteți? — Da. În aceste zile, zorii vin repede, așa că e un timp potrivit pentru somnul pe apucate. Adu-mi lădița de-acolo. O voi folosi drept pernă. În timp ce vorbea, Nobunaga se ghemui, rezemându-și capul pe cot, până când Tohachiro aduse sipetul. Își simțea trupul ca o barcă plutind pe apă. Capacul cutiei era pictat cu un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă În liniște. Ieyasu reveni În interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură serviți În altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, Îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă Între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acel găunos "patriotism sovietic" și se mândrește cu "marea putere statală sovietică", care în timpul măscăriciului de Ilici al II-lea n-a făcut decât să secătuiască ultima forță productivă a deceniilor trecute pentru înarmări nemărginite, nimănui necesare (acum distruse pe apucate), făcându-ne de rușine, prezentându-ne întregii planete ca pe niște cotropitori cruzi și lacomi când în realitate genunchii noștri tremură și iacă-iacă ne prăbușim vlăguiți"151. Soljenițân credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să crească evident curiozitatea față de mediul extrașcolar- aflat În teritoriile dependente de școală. - și față de mediul stradal. Tot la aceasta vârstă are loc și o creștere ușoară a rapidității reacțiilor. Copilul pare mereu grăbit. MĂnâncă În fugă, se spală pe apucate, ia ghiozdanul nearanjat, Îsi pune uniforma neglijent. Această grabă este În favoarea timpului petrecut cu alti copii și În defavoarea consolidării deprinderilor legate de autoservire În condiții noi de viată. Copilul dispune la acerst nivel de vârsta de capacități mai
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
puțin o măsură de igienă intelectuală. Apoi, în condițiile în care la noi ramură resentimentara a criticii (cum îi numește Bloom pe anti-canonici) a pătruns doar vag (practic se reduce la o modestă receptare a lui Michel Foucault, tradus pe apucate și la întîmplare), cînd despre feminism nu știm mai nimic, decît ce aflăm de la grupări al căror rost e în primul rînd socio-militant, și abia într-un subsidiar subțirel academic, cînd nu știm absolut nimic despre noul istorism, cînd lucram
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
câștigului suprem al democrației: libertatea cuvântului. O profesoară americană, mamă a unui tânăr de douăzeci de ani, îmi povestea îngrozită despre spaimele prin care trece fiul ei atunci când invită vreo fată în oraș: "Îți dai seama, dacă dă peste o apucată din astea care abia așteaptă să-l acuze de hărțuire?! Nici nu mă mir că băieții preferă compania băieților, măcar între ei lucrurile decurg mai sportiv!" Trăim, oare, un nou război al sexelor? Faptul că numărul bărbaților tinde să fie
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
al colegiului Sfîntul Sava, Sion a trăit multă vreme la țară, ocupîndu-se de agricultură; angajat mai tîrziu în poziții funcționărești subalterne, n-a studiat în străinătate, n-a beneficiat de contactul cu marile școli; a învățat franceza singur și pe apucate; primul oraș "străin" pe care l-a văzut a fost... Brașovul, unde Sion a junge la 1848, gonit în Transilvania de frămîntările revoluției ieșene. Unicul său atú lingvistic l-a reprezentat cunoașterea perfectă a limbii grecești (era grec după mamă
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
acum, credibilă. Caragiale nu vorbește cu subînțeles acolo. După circul supărării, după scenele patetice de tatonare a celuilalt și a împăcării, ce poate să urmeze? Ce se poate întîmpla cînd Jupînul nu-i acasă? Amorul este pe furate și pe apucate. Și nu e niciodată mai năvalnic ca după supărare și împăcare. Veta și Chiriac fac amor, așadar, ascunși după schelele ce se întind ca o boală pe casă. Pare că șantierul a mîncat casa. Casa însăși devine o iluzie, un
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
capră sau căpriță a cărei urmă de copită stăruie-n albia somnului, la limită între simbolul matern și ființa înfricoșătoare: "Un șarpe se cuibărește/ în sânul tău, Mijlocitoareo, /tu continui să mergi/ șchiopătând, târându-ți copita de lemn/ înnoptând pe-apucate" ( Nimeni nu-i însoțește). Ca și melcul (simbol lunar, al veșnicei reîntoarceri), a cărui urmă băloasă lasă albul mișcării permanente. E greu să nu te gândești la Isis, Muma tuturor lucrurilor. "Abia a scăzut lumina lămpii/ și trupul Mamei se
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
io, era căcarea lumii. Dar ce mama dracului, eram la chef și nu știam cum e să vrei să ai o motocicletă și curând vorbea cu bătrâna lui Suzy despre motocicleta lui și ea turna pe gât macheală ca o apucată și în curând a început să se smiorcăie despre fetița ei și să-i povestească lu Spook cum arăta ea când s-a născut și că pare de parcă a fost ieri și acum uite-o aici, a crescut și se
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
te gândești că nu l-a costat decât o lețcaie a fost un târg al dracului de bun... a trecut o vreme de când Suzy s-a dus de lângă babacii ei și își îndesa sandviciuri cu salam pe gât ca o apucată și socoteala a început să o ia la vale. Bineînțeles câțiva dintre burtoșii de la bar și-au făcut loc și i-au felicitat și au înhățat cât au putut de mult și când s-a terminat botezul și s-au
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
nu știu ce se întâmpla atunci cu noi. Duminică dimineață, toți din casă - eram șapte inși, cu tot cu mama - ne sculam de la ora 5, ca în zi de paradă, iar la 10 fix, când se deschideau porțile, eram la stadion. Locurile erau pe apucate. La 5 fără 10, când crainicul anunța solemn formația echipei Ripensia: portar Pavlovici, înaintarea Bindea-Beke-Ciolac-Schwartz-Dobay, domnule, vuia stadionul. Ce jucători. Ce acțiuni! Ce combinații! Ce șuturi! Ce goooluri! Cum zburau pălăriile și hainele în tribune, o adevărată dezlănțuire a bucuriei
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
de acum, cîteodată seacă, neproductivă... urlă pereții dacă nu urli tu... Atunci, da, imediat după divorțul cu Tamara și plecarea ei în America (ca să mă integrez și eu, ca tot omul, în Nato!), liceenele acelea mă mai înveseleau. Citeau ca apucatele, cu o poftă nemaivăzută, una devorase pe Dostoievski integral, alta pe Cioran...Veneau cîte trei-patru odată, o băgau la înaintare pe Mulatră ( că era și o mulatră!, Amy), ea vorbea la interfon, dam drumul și mă trezeam invadat... Se așezau
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate, partea lor de fericire umilă". Pirin-Planina a fost neîntârziat recenzată în Bulgaria, de către dr. I. S. Penakoff, în ziarul de limbă franceză La parole bulgare din 4 mai 1936. Autorul aprecia tocmai ideea de omenie și de prietenie a cărții
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nu știu ce se petrecea atunci cu noi. Duminică dimineața, toți din casă (eram șapte inși, cu tot cu mama) ne sculam de la ora 5, ca în zi de paradă, iar la 10 fix, când se deschideau porțile, eram la stadion. Locurile erau pe apucate. La cinci fără zece, când crainicul oprea valsul «Aur și Argint“ și anunța solemn formația: portar Pavlovici, înaintarea Bindea-Beke-Ciolac-Schwartz-Dobay, domnule, vuia stadionul. Ce jucători! Ce acțiuni! Ce combinații! Ce șuturi! Ce gooluri! Cum zburau pălăriile și hainele în tribune, o
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
textul original și, probabil, bine interpretate. Însă doar atîta este. N-am citit decît ce mi-a plăcut. Și îmi place sinceritatea cîtorva oameni care spun același lucru. De exemplu, Borges care, într-un dialog mărturisea că a citit pe apucate. Unele cărți le-a citit de mai multe ori, iar altele niciodată. Thomas Mann a trimis o scrisoare la „New York Herald Tribune” în care constată jenat că lumea îl consideră mare savant pentru că în cărțile lui este atîta cultură. Mărturisește
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
și mie o carte (Cîntece naive) și vreau să ți-o dărui cu tot dichisul necesar (adică recorectată și completînd ceea ce a fost scos). Nu fi supărat pe un nemernic ce nu mai citește decît Cehov și Dostoievski, bea pe apucate și nu are nici cel mai mic serviciu, stînd acasă și făcînd copii! Neapărat adresa și telefonul. Nu le voi mai rătăci, ți-o jur. Poeziile tale ultime mi-au dat nesfîrșite și violente delicii.
M-am bucurat de poezia ta ca de-o catifea regală by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Imaginative/10861_a_12186]