227 matches
-
Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să se vadă așa cum era: un om bătrân. Altminteri de ce ar fi întors ea spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
motiv nu apare. Mai mult decât atât, de regulă, în „descântecele de Samcă (Avestiță)” nu este atestat deloc motivul „copacii întâlniți în cale” (vezi cele publicate de Simeon Florea Marian în 1868 ; cf. 18, pp. 456-459). În unele descântece „de apucate (de strâns)” - derivate din aceeași „temă” (95) - apare motivul „întâlnirea/interogarea copacilor” (salcia nu răspunde, dar rugul da), dar nu și motivul „binecuvântarea/blestemarea lor” (84, p. 102). 2. O altă neconcordanță (parțială) este cea dintre soiurile de copaci întâlniți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cum scrii? Cât de mult lucrezi la un poem/ text? Ai niște obiceiuri, niște "habitudini"? Nu mă plâng de asta, dar nu mi-am putut permite niciodată să am tabieturi de scriitor. Cât am reușit să scriu, am scris pe apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări și cafea..., însă, până una-alta, sunt constrâns să mă trezesc la ora la care, dacă ar fi după mine, m-aș duce să mă culc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin colțuri, care Adei îi era plăcută, dar și displăcută și o îndruma spre dorința unei libertăți mai prielnice. Uneori, în vreun acces de pasiune pentru Lică, gândea despre prinț: "De ce Dumnezeu n-a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fost căpitan de cavalerie! Ada îl înainta în fiecare lună. - Cela expliqne tout! Cela expliquc tout! declarase căzătura, prelingîndu-și buzele muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic. Era încă "marele amor", pe înțelesul lor. Lică avea ore fixe când primea elevii. Tot restul timpului era liber și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fost șofer pe salvarea spitalului) și cu mine aveam televizoare în comună! Dimineața boalfa aia rămânea singură. Tot dormind o găsea și femeia care făcea curat, Babuta... Era de spaimă cât somn băga într-însa, ca și mâncare, halea ca apucata... Aristița o certa, o speria că o să se îngrașe. Pocnea! VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Killer instinct de poet Auzindu-mă folosind expresia „killer-instinct“, lumea m-a întrebat, mai ales în ultimii ani, ce înseamnă să ai „killer-instinct“ ca scriitor? Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își închipuise că acel pierde-vară - cum îi zicea uneori Rim, cu glasul lui placid - le cere adesea servicii. - Da! Cred că îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că nu mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul și-a cules nucile cu care-l bătuse Prințesa, cum procedase și cu mandarinele și a plecat. Până seara târziu a putut învăța în liniște. Începea să-i placă hârjoneala cu Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Încep să cred în Dumnezeu? Pescuiam până dădea soarele. Făceam kilometri întregii pe malul râului, după care ne întorceam, cu doi, trei eleni uscați de soare, la bindie, locul de scăldat al satului, traversând grădinile și livezile oamenilor, mâncând pe apucate ceapă verde, castraveții necopți, sau fructe abia ieșite din floare, bineînțeles nespălate, ajungând frânți către seară acasă la bunici, care ne făceau câte o omletă din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o curcă, învârtindu-se amândouă prin baie. Am văzut că nimeni nu te-a întrebat și m-am gândit că poate ai picat. Crezi că sora-ta e-o proastă?, s-au îmbrățișat ude și au sărit prin baie ca apucatele. Până s-au șters cu prosoapele, până s-au schimbat a trecut ceva vreme, că ceilalți nu știau ce se întâmplă și mai ales Matei care murea de nerăbdare să apară Cecilia. Ce-ați sta atât? le-a întrebat Tiberiu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca într-un descântec. A citit cu poftă, s-a jucat cu ideile cum te joci cu un iubit și acum ratează cununia științifică. Îi vine să izbească cu pumnul în geam. Ajunsă în oraș, sare din autobuz ca o apucată și se pierde prin mulțime în câteva secunde. Începe coșmarul traversării orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată. Gustul desăvârșit al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rulează în creierul meu fără opreliște. O văd pe Zinzin cântând la vioară și pe Sandei la pian. Zinzin cu părul cârlionțat, negru cu reflexe albăstrii, cu vioara înfiptă în claviculă, cântă "în draci". În ultima vreme cântă ca o apucată, improvizând chiar și în marile concerte, atunci dirijorul rămâne cu bagheta suspendată, apoi se retrage pe furiș la o parte, muzica lui Zinzin umple încăperea, spațiul din jur, clădirile intră în rezonanță, aerul devine carnal, spectatorii imponderabili, baierele universului se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a început să urce iar, tăcut. În mod obișnuit, urcușul i s-ar fi părut ușor lui Gaston, dar nu băgase nimic în gură de când a ajuns la Yamagata și dormise pe apucate numai două-trei ore cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape? — Nu, răspunse Kobayashi rece. N-am făcut nici măcar o treime din drum. Endō tușea tot mai tare, de parcă îl râcâia ceva pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că numai imaginația mea bolnavă născocea totul. Atunci mă linișteam. Mă duceam și mă întindeam din nou în pat. Peste câtva timp, însă, reluam totul de la început. Și astfel, nopțile mele deveniseră un continuu coșmar. Nu mai dormeam decât pe apucate și puțin. Câteva ore de somn. Ca să uit, să nu mai fac mereu drumul dintre pat și fereastră, mă apucam de lucru. Citeam ceva despre Robespierre, mă afundam în lectura unor documente, le confruntam, deși erau din ce în ce mai puține lucruri noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care-l avusesem. Vroiam să mai sun, să mă conving, să aflu ce se întîmplase. Nu mai ieșeam aproape deloc din casă. Seara am început să înghit somniferele fără să le mai număr. Și totuși nu puteam dormi decât pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar fi putut, altfel, să iasă rău. Învăluitor, sufocant, Ingrid Îi arăta iubire. Sau nu, Îl dorea doar În posesie. Thomas, din vreme În vreme - asta nu Înseamna că rar -, lua cîte o gură de aer. Dar mai mult pe apucate, cînd Ingrid zbura spre cine știe ce colț de lume, de unde să Își aducă parfumurile ei asfixiante; Thomas ar fi putut, pînă la urmă, să spună că din cauza aromelor avea uneori nevoie de aer, de alt aer; Își zicea, cîteodată, că Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu-i pasă. O ridică de jos pe Liliane și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului. Se țin de gât și sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care continuă să se înfrupte din el. O întreabă pe Liliane: — A dumneavoastră e bestia? — A mea, se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe apucate și dormiți puțin. Doar știți că inima... n-aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii murdari și palizi, de femeile cu fețele supte de suferință, de imaginea terifiantă a mizeriei. ,,Fir-ați voi să fiți de Îmbuibați,, a strigat după ei asistenta, ca apucata. Ce nu v-a convenit? Îi spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și faceți oameni din ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are dreptul să spere la o scăpare din cușcă la tot pasu-ntâlnești hahalere care te provoacă și mușcă. Orice-am face, orice-am spune, ne-nvârtim între sârme ghimpate, așteptăm să s-ntâmple-o minune, dormim pe furiș, mâncăm pe-apucate. Stăm ceasuri la cozi, pentru-o sticlă cu lapte de cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei, ne ferim unii de alții, schimbăm trotuarul, întoarcem capul, chiar și brazii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de gură: gura gen David Allen. îDavid Allen era un povestitor TV demult dispărut, pe care obișnuiam să-l urmăresc pe la sfârșitul anilor șaptezeci. Tatăl meu distra tot timpul oamenii - adică îi plictisea de moarte - relatându-le cum urlam ca apucata ca să mi se dea voie să stau până mai târziu și să-l văd pe David Allen la televizor.) îAveam douăzeci și cinci de ani.) îCu ultima mărturisire am glumit.) în orice caz, gura gen David Allen e o chestie grozavă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sprijinul pe care mi l-ai acordat, mamă, a izbucnit Helen de parc-ar fi avut doisprezece ani. Presupun că ți-ai fi dorit să nu-mi găsesc niciodată de lucru. Am așteptat s-o văd explodând, urlând ca o apucată „Nu eu am cerut să mă nasc“ și părăsind îmbufnată încăperea. Dar toate trei ne-am adus aminte unde eram și am lăsat-o baltă. Mama s-a îndepărtat din nou. De data asta, s-a alăturat părinților lui Misty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câteva de-ale lui Shelley dezvăluiau tărâmuri vaste ale spiritului pe care nu le explorase nimeni până atunci. Dl Crabbe era mort de mult, dar dl Crabbe continua să scrie povești morale în distihuri rimate. Am citit și eu pe apucate scrierile generației mai tinere. Se prea poate ca printre acești poeți să mai fie vreun Keats la fel de fervent, vreunul mai eteric decât Shelley care să fi publicat deja versuri pe care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]