32 matches
-
au menirea să agite opinia publică. E păcat și nedemn ca ‘n situația gravă în care ne aflăm, să mai jucăm comedia luptelor lăuntrice. Se ‘ncheie și după datina noastră cu ziua de astăzi un șir de evenimente măsurate după apuneri și răsăriri de soare și fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători. Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm eu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă-ți simți zilele deșarte Iubito, după ce-am să mor, Nu te-ntrista ! Nu sunt departe! Și află că m-am stins de dor. Întâi, mi-a purpurat privirea, Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit căldura care, Mi-a
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
ierni, e-o iarnă ce-atât te va ierna, că inima ți-o-ntrece și supraviețuiește. Să mori neîncetat în Euridice, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în ciclicitatea perenității proprie muzicii: sunet, apunerea sunetului, renaștere într-un nou sunet, datorită necesității interne a armoniei care însemnează suirea către un nou raport; iar acest lucru, în dublu sens: muzica, așa cum a gândit Pitagora, este un raport al numerelor; dar și viața este un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decreta un deces real, ci constata cu oroare moartea lui Dumnezeu în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor și a marilor idei filozofice, profețite de Eminescu. Povestea magului călător în stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră inițiatică noi cei numerici, noi cei monadici, noi fiii limitelor asemenea unui cristal în inefabil: ...Să mori neîncetat în Euridice -, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că-mi doare inima." * Că suferința este stare filozofică apare mai ales la Eminescu și Leopardi: "E funesto à chi nasce il di natale"pentru că totul este deșertăciune, durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că eternitatea este continuarea unei alte vieți lipsită de sunetul „dogit” al anunțării înserării și a căderii nopții. Două stări de fapt privite cu atâta șovăială de omul profan, care nu înțelege sensul potrivit al celor două lungimi ale timpului apunerii soarelui și a domniei fără echivoc a lunii în noapte. Sinestezia „glas amar” (Decor, 1965:39) întărește durerea sufletului de a sălășlui în templele umane uzate. El se manifestă prin glasul păsărilor ce se înalță spre ceruri și care coboară
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi. Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișcă elementele dominante este goana după influență și aur. Precum corpurile cerești răsar și apun, tot astfel credința popoarelor vechi le dădea zeilor un răsărit pe orizontul conștiinței omenești și le dădea un amurg de seară și o asfințire. După apunerea lor ce putea să rămâie în urmă decât întunerec și haos? Tot astfel constelațiunea de idei morale și naționale cari au luminat trecutul nostru, care ne-a mânat pe calea dezvoltării, înclină spre apus, nici una din credințele din trecut nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lucruri e o datorie și nu reîmprospătarea unor vechi certuri și disensiuni va opri pe cineva de la îndeplinirea ei. [25 decembrie 1882] ["SE 'NCHEIE... "] Se 'ncheie și după datina noastră cu ziua de astăzi un șir de evenimente măsurate după apuneri și răsăriri de soare și fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători. Daca privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
travaliului cunoașterii și formării de sine. Această agresivitate și nu doar lenea intelectuală a determinat abandonarea proiectului curricular platonic, în favoarea unor curricula din ce în ce mai mediocre, mai înguste, mai „specializate”. Este ceea ce s-a întâmplat în istoria culturii și civilizației europene după apunerea epocii elenistice. Și putem interpreta această părăsire de sine ca o mare tragedie, similară celor euripidiene, căci privește nenorocirea unui mare destin. 4.5. Duelul marilor maeștritc "4.5. Duelul marilor maeștri" Îl putem considera pe Isocrate primul profesor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
glas din centrul de jăratic al cărții. - Alexandru cel Bun! putu el șopti cu glasul apăsat, căci bucuria, uimirea îi strângea sufletul și... încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și voluptoasa somnoroșie a lunei. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluând parte la fărmecata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine vechi peste care vărsa o viorie lumină răsăritoarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lavă înghețată ce ești... Știi tu ce te va învinge? Răceala... Dacă te-aș arunca în marea înghețată, atunci abia ai izbucni ca un vulcan, ț-ai arunca razele de lavă în cer, și el ar încremeni ca o eternă apunere de soare... Nebunule! ceea ce mă mângâie e că sunt mama ta... tânăra și frumoasa ta mamă... că-mi împărtășești gândirile, că îmi cauzezi momente de o dulce spaimă, că ești un diavol și că te iubesc! Sunt poetă în apropiere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu briciul pe frunte, Între sprâncene. Dacă nu era bolnav tare, ieșea sânge, iar dacă era "petrecut rău" ieșea apă. Tăietura se făcea de 3 ori, din 3 În 3 zile și numai atunci când luna era În descreștere, soarele " În apunere" și cocoșii cântau de seară. În alte zone ale țării (Oltenia, Banat etc), hepatita era tratată prin efectuarea unei tăieturi fine a membranei de sub limbă ( numită și "frâul limbii"), se lăsa să curgă cât mai mult sânge, iar gălbinarea dispărea
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât s-a menținut și după apunerea civilizației latine, în ciuda agelaștilor care au prezervat numai o cantitate minimală din creația romană de factură comică, îndeletnicindu-se cu selectarea "discursului serios" și eliminând "ca profanatoare reflectările comice, de pildă numeroase parodii la Virgiliu"135. Se presupune că numărul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proces de transformare a mediului înconjurător și a peisajelor datorită intervenției omului; APE TERMALE ape de adâncime cu temperaturi ridicate. APICULTURĂ ramură economică ce se ocupă cu creșterea albinelor. APUS trecerea Soarelui sub orizont; punct cardinal situat în partea de apunere a Soarelui și la 90° față de axa polilor geografici; sinonim: vest. ARAHIDĂ plantă tropicală, originară din Brazilia, apreciată pentru fructele sale, numite „alune de pământ”. AREIC teritoriu de pe care lipsește scurgerea fluvială permanentă; teritoriu fără ape curgătoare. ARGILĂ rocă sedimentară
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
liniile semnului astrologic se mișcau cumplit ca șerpi de jăratic. Tot mai mare și mai mare devenea painjinișul (s.n.) (Eminescu: 2011, II, 43). (S3h) ...painjinișul (s.n.) cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. (Eminescu: 2011, II, 43). Vom identifica o altă serie intratextuală (S4), dezvoltată pe firul roșu al cărților vechi. Hieroglifele stabilesc un raport metonimic cu tomurile bizantine, de unde decurge relația de incluziune între seria intratextuală a hieroglifelor și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și manuale specializate, a însemnat trecerea de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]