25 matches
-
să vină în ajutorul lui Odo, cu condiția ca Odo să-l recunoscăm pe Charles și casa sa ca stăpânii ai săi. Charles a fost pragmatic, în timp ce majoritatea comandanților nu și-ar folosi inamicii în luptă, Odo și ceilalți nobili aquitani rămași au format flancul drept al forțelor lui Charles la Tours. Bătălia de la Tours a fost câștigată de Charles cu titlul "Martel" (Ciocan), pentru modul în care și-a învins dușmanii fără milă. Mulți istorici, printre care Sir Edward Creasy
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
păgân). Situația s-a schimbat în 735, din cauza decesului lui Odo cel Mare, care a fost obligat să recunoască, cu rezerve, suzeranitatea lui Charles în 719. Deși Charles a dorit să unească ducatul direct, mergând acolo pentru a obține sprijinul aquitanilor, nobilimea l-a proclamat pe fiul lui Odo, Hunald de Aquitania, a cărui ducat a fost recunoscut de Charles când Umayyazii au invadat Provence anul viitor, și care la fel a fost forțat să-l recunoască pe Charles ca stăpân
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
și Orgetorix, negustorul elvet. Numele personajului fictiv Asterix de asemenea conține sufixul -"rix". După bătălia de la Solonion în 61 î.Hr, când au fost învinși alobrogii, Galia Transalpină ("Narbonensis") a fost în cele din urmă supusă stăpânirii romane, pe când Galia Aquitană, Galia Belgică și Galia Celtică rămâneau încă teritorii independente de Roma. Cezar, guvernatorul Galiei Cisalpine și Transalpine a supranumit aceste regiuni "Galia comată".
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
lui Pompei, până la înfrângerea generalilor săi, Afranius și Petreius, în bătălia de la Ilerda (Lérida) în 49 î. Hr. Înainte de acestea, Cantabrii au intervenit fără succes în Războaiele Galice, prin trimiterea unei armate în anul 56 î.Hr, pentru a ajuta triburile Aquitanilor din sud-estul Galiei, împotriva lui Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, care servea sub Iulius Cezar. Sub conducerea căpeteniei Corocotta, propriile raidurile ale cantabrilor împotriva Vaccaei, Turmodigi și Autrigones, care acopereau un teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
denumi întreaga populație vorbitoare de bască de pe ambele părți ale Pirineilor. Mulți istorici consideră că bascii sunt descendenții primelor populații din Europa de Vest, în special cele din regiunea Cantabria. Triburile basce fuseseră menționate de Strabon și Pliniu, fiind numiți Vasconi și Aquitani. Există suficiente dovezi că aceste populații vorbeau o limbă asemănătoare cu basca. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul dintre Ebro și Garonne a fost cunoscut sub numele de Vasconia, fiind parte a regatului spaniol sub stăpânirea vizigoților. După invaziile musulmane și
Basci () [Corola-website/Science/311539_a_312868]
-
și datorită gastronomiei de înaltă calitate, practicată începând cu secolul al XVIII-lea. Totuși, bucătăria franceză este extrem de variată, și este formată, în esență, din specialități regionale renumite care au cucerit întreg teritoriul țării, cum ar fi alsaciană, , din Mans, , aquitan, din Languedoc, provensal sau lioneze. În plus, teritoriul țării este brăzdat de adevărate frontiere culinare, între un nord consumator de unt și hașmă și un sud consumator de ulei și usturoi, și între regiuni unde se folosesc roadele pământului (de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
anume: - demonstrația propter quid, care consideră quiditatea ca mijloc al demonstrării, și care merge dinspre esență spre proprietățile sale; - demonstrația quia, care se referă la categoria cauzalității, și procedează dinspre efecte spre cauze, putând să determine cauzele În raport cu efectele lor. Aquitanul considera că demonstrația propter quid Îi este inaccesibilă omului, el neputând cunoaște quiditatea lucrurilor, această cunoaștere fiindu-i rezervată lui Dumnezeu, omului rămânându-i deschisă cealaltă cale. Demonstrația dinspre efect spre cauză fiind demonstrația firească spiritului omenesc. Potrivit cu acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
neclasificate nu trebuie considerate, automat, limbi izolate. Limbile care sînt unice supraviețuitoare ale unei familii (de pildă, pirahă, unica supraviețuitoare a familiei mura-pirahă) sau limbile care au o înrudire dovedită cu limbi dispărute (de pildă, limba basca modernă, înrudită cu aquitana veche) nu ar trebui, de fapt, să intre în categoria limbilor izolate, care ar trebui considerate limbi vorbite sau moarte pentru care nu se cunoaște nici un tip de înrudire cu altă limbă, vie sau moartă. În acest sens, pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vorbită aici încă înaintea romanizării; 2. Limba ibero-caucaziană (înrudită cu limbile caucaziene), poporul care o vorbea migrînd în Peniunsula Iberica. Unele asemănări și cu etrusca, limba din Peninsulă Italica, si cu limbile semito-hamitice. O fază anterioară a limbii basce este aquitana (euskera veche). Caracterizată prin ergativitate, ca și georgiana (numită și gruzina, limba caucaziana), dar și ca eschimosa și tibetana. Influențe romanice și arabe în vocabular. Primele texte literare în sec. al XVI-lea. Limba ciudată și greu de învățat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Italia când Tiberius îmbrăcat toga virila. Primele servicii militare le-a făcut în anul 25 î. Hr. împotriva rebelilor din Cantabria, Spania. La începutul Principatului, Spania constituia principala arenă de luptă. În anul 28 î.Hr., folosindu-se de o răscoală a aquitanilor, cantabrii (unind și triburile vecineă, au pornit la luptă împotriva Romei. Augustus pleacă personal în Spania pentru a conduce lupta împotriva răsculaților. La 1 ianuarie anul 26 î. Hr., pe când se afla în Spania, Augustus este ales pentru a opta oară
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
câmp un de luptă . Carol Martel chemase sub arme pe toți bărbații ținuturilor sale , apoi în fruntea unei oști care nu se mai văzuse încă în Franta , a trecut Loira , pe la Orleans , probabil , și sporindu-și rândurile cu resturile armatei aquitane , s-a întâlnit cu arabii în luna octombrie 732 . Se pare ca sarasznii își dăuseră seama de puterea vrăjmasșlui cu care urma a da piept și pentru prima dată acești teribili cuceritori au șovăit . Cele doua armate au stat șapte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea pentru o nouă și uriasă ofensivă , care trebuia să spargă frontul localnicilor , o mare larmă s-a auzit în rândurile sarazinilor . Era regele Eude , care cu aquitanii săi , le atacase tabara și , astfel , o bună parte din sarazini părăsiseră câmpul de luptă spre a-și apăra prăzile .In acea clipă de învălmășeală francii înaintară făcând mare prăpăd în rândurile vrăjmașe . Abdalrahman s-a străduit din răsputeri să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de lupta , dar căzând el însuși și cei mai buni dintre ofițerii săi sub paloșele creștinilor , orice urmă de ordine a dispărut din rândurile oștirii sarazine ale cărei rămășițe sfârșiră prin a-și căuta scăpare în tabăra de unde Eude și aquitanii săi au fost goniți . Intre timp se înnoptase și Carol nevrând să riște un atac asupra propriei tabere pe întuneric își retrase armata și a petrecut noaptea în vale , cu gând să înceapă bătăia în dimineața urmatoare . Potrivit planurilor sale
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
abia popoarele indigene și se poate vorbi despre popoare celto-armoricane: coriosoliții, osismii, redonii, veneții etc, ale căror relații cu Bretania insulară (Insulele Britanice) rămîn firești. În sudul Garonei, în Aquitania propriu-zisă, elementul local este de asemenea foarte puternic și fondul aquitan se regăsește la elusați, lectorați, tarbeli, ausci etc. În sfîrșit, în Galia de Sud, alobrogii din Savoia, volcii tectosagi și arecomici din regiunea Toulouse și Nîmes, salienii și cavarii din regiunea Ronului etc., s-au amestecat cu populațiile iberice din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în structurile politico-economice ale lumii greco-latine, nu putea decît să faciliteze transformările datorate prezenței romane. DOCUMENT 1 Galia văzută de Cezar "Ansamblul pe care-l formează Galia se compune din trei părți: prima este locuită de belgi, a doua de aquitani, a treia de cei ce poartă numele de celți în limba lor, de gali într-a noastră. Cu toții diferă între ei prin limbă, obiceiuri, legi. Galii sînt separați de aquitani de rîul Garona, de belgieni de Marna și Sena. Cei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trei părți: prima este locuită de belgi, a doua de aquitani, a treia de cei ce poartă numele de celți în limba lor, de gali într-a noastră. Cu toții diferă între ei prin limbă, obiceiuri, legi. Galii sînt separați de aquitani de rîul Garona, de belgieni de Marna și Sena. Cei mai curajoși dintre toți sînt belgii, pentru că sînt cei mai îndepărtați față de civilizația și cultura provinciei, pentru că pe ei îi frecventează negustorii cel mai puțin și lor le aduc în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
56, veneții (Vannes) se revoltă. Calitatea ambarcațiunilor grele din stejar foarte dens, cu pînze din piele, îi surprinde pe romani; e nevoie de oprirea vîntului pentru ca ei să poată veni de hac flotei venete. În același an, Crassus supune popoarele aquitane și Cezar intreprinde o campanie spre nord, la menapi și morini. 55 este anul unei expediții dincolo de Rin împotriva germanilor și a unei debarcări în insula Bretagne, reînnoită fără succes în 54. Sfîrșitul anului 54 este dificil și mișcările de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trei mari regiuni definite de Cezar. Aquitania înglobează de acum încolo ținuturile cuprinse între Pirinei și Loara. Dacă această mare Aquitanie reia vechiul contur al cetăților galice, ca acelea ale arvernilor, ea comportă și modificări: astfel, cele 30 de popoare aquitane de la sud de Garonne sînt grupate în nouă popoare, iar regiunile Couserans și Comminges sînt integrate Aquitaniei. Guvernatorul își are reședința la Mediolanum (Saintes) în secolul I d.I.C., apoi sediul capitalei este transferat fără îndoială la Poitiers în secolul al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
formează Consiliul Galiilor și dispun de o casierie specială, arca Galliarum; ei îl aleg pe sacerdot. Trebuie să notăm că popoarele de la sud de Garona dispun de un sanctuar deosebit la Lugdunum Convenarum (Saint-Bertrand-de-Comminges). Aceasta înseamnă a recunoaște specificitatea popoarelor aquitane. Pentru Germanii, Augustus fondează altarul ubienilor, unde Claudiu întemeiază mai tîrziu, în anul 50 d.I.C., orașul Köln. Împăratul Vespasian completează organizarea cultului imperial fixînd regulamentul cultului provincial de la Narbonne. Accesul la preoția provincială este o importantă promovare socială căutată de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Belgii (Trèves și Reims), cele două Germanii (Colonia și Mainz); Sequania (Besançon), cele două sau trei Lyonnaise (Lyon, Rouen, Tours), Senonia (Sens); acestor provincii li se adaugă Alpii Graici și Penini (Moûtiers). Dioceza de sud, sau vieneză, conține cele două Aquitanii (Bordeaux și Bourges), reduse la una spre 350 (Bordeaux), cele două Narbonaise (Narbonne și Aix), Viennoise (Vienne), Alpii Maritimi (Embrun) și Novempopulanie (Eauze), creată deja poate înainte de Dioclețian pentru popoarele din sud de Garona. O parte din Savoia, în Alpii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se bucură de cel mai mare prestigiu pe lîngă cei mari și mai ales pe lîngă biserică și papalitate, care au rămas garantele unității creștine. Este cazul lui Carol cel Pleșuv, care a reușit să-și unifice regatul în ciuda rezistenței aquitanilor, să organizeze o primă apărare împotriva vikingilor și să pună mîna pe partea septentrională a moștenirii lui Lothar, în Francia mediană. El poartă coroana imperială din 875 pînă în 877. Coroana trece apoi la un fiu al lui Ludovic al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
el devine rege al Angliei în 1154 și pune stăpînire apoi pe comitatele de Nantes și de Bretagne. Istoricii francezi nu i-au iertat niciodată lui Ludovic al VII-lea de a fi lăsat să-i scape, odată cu Aliénor, moștenirea Aquitană și de a fi permis constituirea, în folosul lui Henric al II-lea, a acestui "imperiu angevin" sau "imperiu plantagenet", care se întindea de la frontiera Scoției pînă la Pirinei și îngloba o treime din teritoriul francez, cu tot litoralul de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îi va integra pe gali în civilizația mediteraneană, distingându-i cultural de popoarele din Europa de Nord. În Commentarii de bello Gallico, Cezar împărțea Galia în "trei părți", total distincte în ceea ce privește populația și moravurile: "Una este locuită de belgii, o alta de aquitani, iar a treia de cei care se numesc în limba lor celți și pe care noi îi numim în limba noastră gali. Aceștia sunt total diferiți între ei în ceea ce privește limba, obiceiurile și legile. Galii sunt separați de aquitani de Garonne
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
alta de aquitani, iar a treia de cei care se numesc în limba lor celți și pe care noi îi numim în limba noastră gali. Aceștia sunt total diferiți între ei în ceea ce privește limba, obiceiurile și legile. Galii sunt separați de aquitani de Garonne, iar de belgi de Marna și Sena." Belgia, mult mai vastă decât teritoriul care poartă astăzi acest nume, se întindea de la Rin până în imediata vecinătate a Luteției. De altfel, Cezar nu a scris niciodată "că dintre toate popoarele
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]