1,871 matches
-
picior peste picior surâzând ironic la trecători. De fapt, nu ironic, mai mult o privire acută de om de lume. Știu că dacă îi mângâi vârful papucului revii în acest loc... Cum aș atinge butonul unei sonerii, apăs cu degetul arătător vârful de bronz al papucului auriu, îngălbenit de atâtea mâini ce l-au pipăit... Ca și când s-ar fi produs un declic, aud tare în spatele meu: Bonjour Mon-taigne! E un puști vioi de vreo zece ani care trece pe lângă mine țopăind
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
rezist ispitei de a continua evocarea cu cîteva gesturi, azi uitate, care s-au imprimat pe retina ochiului, întotdeauna magic, al copilăriei. Gestul prin care tatăl meu își întorcea, seară de seară, ceasul de mînă, apucîndu-i între degetul mare și arătător rotița striată și învîrtind-o repede înainte și înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
trupului ca un tunet îndepărtat. Surpinzător, se gândește ea, cum unul ca el poate să ofteze. Acum și-a lăsat cartea din mâini să-i cadă pe genunchi și și-a lipit capul de spătarul fotoliului. Cu degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct spre femeia care stă vizavi de el la fereastră. Această siluetă cu obrazul ei liniștit întors în altă parte îi oferă o suprafață adecvată pentru
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă". Parafrazînd o formulă celebră, am putea afirma că Vasile Dan e un poet care adoră copilăria ca pe-un centru absolut cu circumferința nicăieri. n Vasile Dan: carte vie, Ed. Mirador, Arad, 2003, 64 pag.
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul unei ferestre și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu cifre negre al unui ceasornic. Mirosea a spital, mirosul acela nesuferit din pricina căruia leșinase odată când îl duseseră la clinică să-l viziteze pe un tovarăș de joacă operat de apendicită. Degetul arătător al medicului îi pipăia pleoapa apăsându-i dureros ochiul. "Șaloziom" - decreta el sec, la care bunica, îngrijorată, întreba: "E grav? Ce trebuie făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe mâna
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase. ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
hindusului, fata așteaptă cu o mână deja scotocind în poșetă. Pachet de țigări Pall Mall fără filtru. Brichetă. îmi aruncă o privire scurtă, dar cântăritoare. Când pune țigara între buze, Pall Mall fără filtru, observ o pată gălbuie pe pielea arătătorului mâinii drepte. îmi dă o neașteptată impresie de personal și intim. Parcă alunec peste un prag. Nu-i stă chiar bine în roz, fiindcă e brunetă. îmi scot valiza din compartimentul de bagaje, și aș vrea să i-o arunc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal în viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când bolborosești în sughițuri un
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
îndrăgostirea e specială, pe cînd iubirea e doar iubire și-atît, e plină lumea de iubire și e atît de goală de îndrăgostire. Și i-am spus asta și prietenului meu. Numai că el a ridicat mîna dreaptă, apoi și degetul arătător, și a făcut semn că nu, că mă înșel, însă apoi, prin ce a spus, a confirmat spusele mele. - Da, șamane, ai dreptate. Și-apoi a tăcut, iar eu n-am priceput de ce m-a contrazis cu mîna și m-
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
simbol ne-muritor, fără de chip. Așa cum arată cea din nord-estul Mării Egee, la o zi de mers în viteză până la Giurgiu, cu un Mercedes, cum spuneam rândul trecut. Speculații. Cert e că mâna de marmoră recent descoperită, cu trei degete lipsă, arătătorul, mijlociul și cel mic. - cel gros și inelarul subzistând numai - pare retezată în urma cine știe cărei pedepse, ori vreunui accident... Ceea ce poate să-ți pară lugubru. Cert este, iarăși, că soarta a vrut ca Victoria aceasta amputată, în a cărei înaintare vertiginoasă
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
toate nivelele. Astfel, volumului Arhitecturii valurilor îi răspunde, dacă vreți, acest Reflux al sensurilor. Să mai luăm câteva astfel de versuri din cele două cărți care intră într-un posibil dialog: "când orele sunt sfărâmate, marele/ curaj e să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
emoții pe care le împărtășea în momentul vizionării unui film, exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
cîți ani au trecut de la a doua venire a Preacuratei, "care de trei ori s-a pogorît din ceruri ca să-i arate sprijin și încredere". Adică în lățimea fîșiei de piele uscată care desparte fiecare două crestături de pe degetul lui arătător, un răboj viu pe care ține socoteala. Onufrie acesta e un "iertat", precum cei care odihnesc și nu prea acolo unde odată au tăbărît (adică și-au pus tabăra) romanii. Peste ordinea, din pămînt și din stele, pe care nițel
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața ochilor ei imenși, topiți cețos și verde sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna dreaptă rămasă cu un creion între degete pe când citeam o carte cam prea celebră de Vladimir Nabokov și tocmai mi se așezase pe degetul arătător o libelulă aproape transparentă. Era, nu-i așa, un fel de emblemă, foarte poetică, a comunicării, să-i zicem viscerale, dar și inefabile, dintre viață și text, drept care a și fost aleasă, apoi, pentru coperta cărții mele Viață și texte
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
Cu care era să mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat. S-a-nsurat. Are..." și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am suflat în receptor. Tata?" își agită arătătorul în semn de negație. "Nu crede." " Ce nu crede? Că era Costel?" "...ra Costel" îngînă Pulheria dînd din cap afirmativ. "Și
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am suflat în receptor. Tata?" își agită arătătorul în semn de negație. "Nu crede." " Ce nu crede? Că era Costel?" "...ra Costel" îngînă Pulheria dînd din cap afirmativ. "Și ce dacă?... Poate voia să-mi dea întîlnire. Hî! Hî! Auzi! Cînd mergeam la plimbare, știi? Și se uita
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
după noi." "Nuuu! Da' era un sublocotenent, nu știi? L-am văzut!" " Cînd l-ai văzut?" "într-o zi. De la balcon. M-a urmărit. Hî! Hî!" "Poate se ducea la unitatea militară de vizavi." "Nuuu!" protestează Pulheria și-și agită arătătorul în aer rîzînd. "Nu! Da' s-a uitat." " Unde s-a uitat?" "...s-a uitat. La mine, pe balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
trei și orizontala de două puncte. La 16 ani, Louis își definitivase alfabetul. După sute de testări, el a fost omologat în 1829. Ei bine, prin aceste șase puncte așezate sub forma unui dreptunghi care încape perfect sub vârful degetului arătător al unui copil, poate fi codificat întregul univers. Cu alte cuvinte, toate codurile de semne grafice inventate de om până la această oră pot fi transpuse în sistemul Braille care, în acțiune, dezvoltă un număr enorm de combinații de puncte, de
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
ai țigării sale de foi, la orele de seminar, iar adeseori nu eram decât eu singur. Pentru mine, unic auditor al seminarului său, profesorul Petranu a desfășurat odată panoplia erudiției sale, vorbindu-mi câteva ședințe de-a rândul despre degetul arătător înălțat al mâinii lui Platon, din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
lăsați și niște bucățele de ciupercuțe pe-acolo, că dau bine și la imagine și la gust. 5. Manipulați cratițele cu o cârpă, mai ales dacă sunt fierbinți. Eu am făcut-o cu mâinile goale și am ditamai bășica la arătătorul de la mâna dreaptă. 6. Vă dați seama dacă o cratiță e fierbinte cu ajutorul unei judecăți extrem de complexe, în mai mulți pași. Vă ajut eu, ca să nu vă mai chinuiți: dacă a stat deja câteva minute pe foc, cratița e sigur
Am fost în bucătărie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21250_a_22575]
-
și nisip din cel mai fin, care nu cunoșteau decît regula iuțelii, înșfăcării instantanee și a sfîrtecării sălbatice, exemplarele falnice ale speciei lor, cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]