410 matches
-
prostia și nesimțirea sunt infinite. De univers nu sunt prea sigur. Formarea paternurilor?? Asta e chiar tare...te referi probabil la inlcouirea lb. române cu romano-engleza, nu? În românește nu știi să te exprimi? Mare tristețe... Crina, esti o fire arțăgoasa; și asta nu scuză lipsa de idei. Obișnuință de a căuta nod în papura și de a te răsti face parte din recuzita neinspirată a imbecililor... Pe de altă parte, e puțin hilar să vorbești în numele unei limbi din care
Chemare tovărăşească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82924_a_84249]
-
încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se credea astfel, fără să fie), "Melancolicul" etc. Într-o vreme în care valorile majore sunt reduse la proporții minore sau chiar desființate, ce noroc au avut acești minori (dintre care unii sunt mult mai mult) să
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
de simultana înghețare a dezvăluirilor privind ruina Bancorex). Jurnaliștii au ironizat la unison sondajul de opinie publicat de-un institut al cărui director a fost cooptat, în mod misterios, în înaltele structuri guvernamentale. Asta după ce oamenii unui alt ";specialist", ministru arțăgos și ineficient cât încape, ne bombardaseră cu evaluări de-un optimism debordant privind popularitatea pedeseilor. Or, ultimul sondaj CURS arată o spectaculoasă cădere a partidului de guvernământ. Partea nostimă e că prăbușirea pare dramatică mai ales în raport cu evaluările, evident suprarealiste
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
toate zilele și nopțile. Nici una dintre firmele care au turnat asfalt în București anul trecut nu a fost dată în judecată, măcar de ochii lumii, pentru că și-au bătut joc de treaba pentru care au fost plătite cu banii contribuabilului. Arțăgos politic, primarul general n-a chemat în judecată pe nimeni pentru porcăria care s-a făcut din bani publici, cu asfaltarea Bucureștiului de anul trecut. Traian Băsescu ne-a și prevenit că reparațiile care au început nu vor fi nici
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
A. Pop (o somitate se spune în materie) lipsește. După o oră încep să-mi pierd răbdarea. Se adună multă lume. Holul plin. Ființe sărmane așteaptă în sala neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt că-mi plesnește capul. Picioarele și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
minunata eră a tuturor posibilităților, tranziție numită. Atunci, la fiecare colț de stradă te loveai de câte o supraponderală avere ce te implora cu patetice gesturi să n-o lași acolo, în rigolă, la buna voie a cine știe cărui fost proprietar, arțăgos nebun, edentate babe, trăindu-și ultimele săptămâni prin tribunalele avertizate de către dl. Ion Iliescu să nu se emoționeze. Spre a nu mai vorbi de nechemații reveniți din străinătăți, unde calomniaseră decenii de-a rândul patria socialistă, mândrii ei constructori. Ca să
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
cu Dumnezeu: dacă sunt al dracului cu el, dar și cu ea -că dacă vine hindusul aici la mine înseamnă că l-a trimis ea, altfel n-are el treabă cu mine - deci, dacă continui să fiu al dracului și arțăgos, mă scapi Doamne, întreg din furtuna asta? Te scap, zice Dumnezeu. Jocul de-a tocmeala cu Dumnezeu l-am inventat cu fratele meu, când eram copii. Hindusul și-a scos ochelarii de soare, și i-a pus în buzunarul de la
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cap cu tarabolus și a-și încărca sileahul de la brîu cu pistoale și cu iatagan, precum și a-și atîrna pala de gît. Pentru cel mai mic lucru ei se serveau cu armele, încît, din pacinici ce erau mai înainte, deveniseră arțăgoși și tulburători". Feciorii de boieri, mai ales cei strînși în jurul lui Iancu Caragea, feciorul beizadelei Costachi, "se țineau de ștrengării și ajunseseră a fi spaima mahalalelor". "Ei petreceau ziua în Cișmigiu cu lăutari pe iarbă verde și, cum răsărea luna
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
între naștere și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
melodia divină a oratoriului, îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca un câine-lup"? Naratoarea încearcă s-o definească: "O legătură prin suflet, fără ca Lică să fi știut ce e sufletul. O legătură nedeslușită, ce se rupea acum din unele rădăcini, cu o smulsoare care poate că era durere". Cea mai
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
lăsat la urmă triunghiul lui Kipris: pentru desfătări concurează aproape toate. Îmbrățișați Îmbrățișați ca naufragiatul cu scândura ne hărțuim și ne salvăm aruncându-ne unul în brațele celuilalt, Și totuși gură pentru refuz și corp pentru dragoste, Tu, foarfecele meu arțăgos care tai cu picioarele acest capot a cărui căptușeală ești tu. Pocăința Deci se confirmă: "Te-am iubit și te părăsesc". Și mi-a înapoiat plângând toate darurile: colierul, mărgelele, broșa și talismanul care ne purtase noroc. "Chiar dacă o să mă
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani i-a căzut din întîmplare în mînă dialogul Gorgias de Platon și, citindu-l, a lăsat dintr-o dată
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
o dragoste statornică și necondiționată, a cărei ardoare nu avea însă să-i întunece spiritul critic sau firea caustică. Platon obișnuia să-l numească "mînzul", și chiar dacă nu știm exact din ce motiv, cel mai probabil este pentru că firea lui arțăgoasă te ducea cu gîndul la mînjii care își lovesc mamele atunci cînd ugerul lor nu are destul lapte. Iar mînzul de Aristotel nu se sfia să respingă gîndurile lui Platon atunci cînd nu era de acord de ele. Potrivit lui Jonathan
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
Mandache Contestarea intelectualilor publici poate fi o sursă facilă de notorietate, după cum a verificat și Sorin Adam Matei cu Boierii minții. O strategie similară pare să fi adoptat și Adrian Gavrilescu, autor al unui volum cu un titlu chiar mai arțăgos - Noii precupeți - publicat, ca și Boierii minții, la Editura Compania. Noii precupeți s-ar vrea un studiu științific despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
unul dintre promotorii "onirismului", în a doua jumătate a deceniului șapte, si ca apoi se stabilise defintiv în Franța. După 1989, petrecându-si timpul mai mult în România decât în patria adoptiva, scriitorul a redevenit pentru opinia publică un om, arțăgos și incomod. Angajat în campanii de revizuire a ierarhiilor literare, în polemici interminabile (inclusiv cu pontifi ai vieții culturale, ca Gabriel Liiceanu) și în alianțe care nu pot avea scopuri pașnice (de exemplu, într-o alianță cu Nicolae Breban), el
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
zisei mai îndărăt. P.S.: Toate că toate. Dar acum venim și zicem,... ori venim la subiectu. Cum ar clama, culmea, un țărănist, trecut pe la Fanar: Ci dar să venim la prochimen. Or, la obiect, domnilor, la obiect cum ar strigă arțăgoasa opozițiunea, fir-ar a fire... (Citate din Cronicari munteni, volum apărut în colecția Lyceum, Editura Albatros, 1973)
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Mircea Mihăieș Șmecheria unsuroasă și gureșenia peltică, populismul arțăgos și nerușinarea zâmbăreață a liderilor P.D. nu mai țin la populație, dar, iată, merg din plin în relația cu P.N.Ț.C.D.-ul! Partidul resuscitat de Corneliu Coposu se mai reazămă, de altfel, el însuși, doar în scălâmbăielile televizate ale
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
clovnerie. Că unii combatanți erau mai înverșunați, aceasta ținea de temperament. Sancționați drastic au fost doar cei care au încălcat limită decentei lingvistice, căzînd în vulgaritate. Aceștia au sufocat din cînd în cînd polemicile civilizate, prin "ghionturi" lingvistice, războindu-se arțăgoși, chiar cu prost gust. Un fel de "tătism" funciar colcăia parcă în sîngele lor. Nici chiar teamă de dizgrațios nu reușea să-i facă să își țină furiile și indispozițiile în frîu. Bătăliile acestea nu erau deloc că între niște
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Bucuresti-Cluj mă luase la bordul locomotivei ca ajutor, experiența ce avea să poarte titlul: Cum am devenit fochist. Mai tîrziu înțelesesem. Eram sincer și total atașat lucrurilor descrise, oarecum că prostul. Să nu vie însă azi la mine un băiețaș arțăgos și să-mi facă mie morală ori ziceri politice cum că... Nu-mi dau încă bine seama ce-as fi în stare să-i fac. Vreau să spun că totul este cu mult mai complicat, în artă, ca și în
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
Traian D. Stănciulescu, semnatarul prefeței (la care voi reveni de îndată) la Arta de a trăda, a încercat și el, fără succes ca și mine, să descopere identitatea misteriosului Casamayor. Firește, un astfel de reproș pare simplă dovadă de comentariu arțăgos, pentru că în precarele noastre biblioteci orice investigație biobibliografică rămîne o aventură fără mari sorți de izbîndă. Dar mi-e cu neputință să nu mă întreb: de unde îi va fi venit editorului ideea să publice această carte? O inițiativă de publicare
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
ale unor Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Constant Tonegaru, Ion Caraion. Posedînd aceeași grupa de sînge liric cu aceștia, desi cu o vigoare personală, fără nici un tic epigonic, autorul Duminicii fără sfîrșit adopta un ton sfidător, uneori ușor licențios, de artizan arțăgos, emițînd meșteșugite sudalme: "Zi de zi am lucrat la corabia cu șapte pînze/ că la o mare construcție./ I-am așezat cu grijă prova teuga babordul./ Treceau zilele a prostituate fierbinți/ pentru ibovnici de treabă. Tinerețea/ așa a trecut./ Veneau
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a menirii omului de condei și a magistraturii critice, cu același necruțător (și dezvantajos) surâs - bonom și arțăgos în același timp - toate interesele („practice”, de culise, de compensație și reciprocitate concesivă, etc.) incompatibile cu marile obiective ale culturii noastre, cu marea lui credință [urmează un cuvânt ilizibil] în destinul major al creației românești. „Incomod” și azi, prin toate
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și îndrăzneală, cu o bănuială de aventură sublimă". F. Aderca apare prins între corzile prodigalității, facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de îndeletniciri vag denumită a "publicisticei" (cea mai rea primejdie a omului
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]