20 matches
-
stă la originea conceptului "Shu‘ubiyya", reprezentând mișcarea popoarelor, care sunt numite "‘ajami", împotriva dominației arabe. Această mișcare a luat o amploare deosebită în Iran în urmă cuceririlor islamice, manifestându-se sub forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor musulmani împotriva procesului de arabizare din secolele al IX-lea și al X
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor musulmani împotriva procesului de arabizare din secolele al IX-lea și al X-lea din Iran. Mișcarea este considerată un conflict lingvistic ce are ca punct de pornire complexul de inferioritate lingvistică al iranienilor, care nu erau în stare să utilizeze așa cum trebuia limba arabă
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
de Eliberare a Poporului Sudanez / Rebelii s-au luptat cu guvernul islamist din 1983, apărând populațiile non arabe și non musulmane în provinciile din sud (menționate de către mass-media că "negrii" sau "afro" sudanezi) de politicile guvernului de forțată "islamizare" și "arabizare". Acest conflict a fost adesea caracterizat ca având anumite nuanțe rasiale și / sau religioase. Regimul islamic de la Khartoum are de zeci de ani de când impune politici brutale față de cea mai mare parte "din Africani" (contrast "arab"), creștini și animiștii din
Criza din Darfur () [Corola-website/Science/332121_a_333450]
-
a numărului de adepți. În Europa procentul musulmanilor va crește la 8-10% din totalul populației către 2030, față de 6% câte erau în 2010, și 4% în 2000, lăsându-se de înțeles că „vârful” creșterii va fi resimțit de vestul continentului. Arabizarea constă în creșterea influenței culturale asupra unui teritoriu non-arab, ce se schimbă treptat în unul a cărui populație vorbește araba și/sau încorporează cultura arabă. A fost mai vizibil realizată în timpul expansiunii musulmane arabe care au răspândit limba și cultura
Islamizare () [Corola-website/Science/335081_a_336410]
-
negri africani, iar cei care aparțineau unor personalități și califului erau de diverse nații: slavi, turci, georgieni, abisinieni și alții. În timpul domniei lui Abd al-Malik, acesta a adoptat o politică de centralizare a statului. Acest fapt a însemnat mai întâi arabizarea administrației (prin declararea arabei ca limbă oficială, înlăturând astfel greaca, persana și copta din cancelariile califatului și ale diferitelor provincii) apoi baterea unor monede proprii, dinarul de aur și dirhamul de argint. Măsurile de centralizare a statului au fost însoțite
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
în „As-Sira an-Nabwiyia” (Istoria vieții profetului) stă scris: Atunci a fost purtat Profetul, Pacea și rugăciunea fie asupra sa, de la Moscheea sfântă la Moscheea îndepărtată, care este Bet al Muqades de la Ilia. Cercetatorii islamului presupun că Beit Al Muqades este arabizarea denumirii ebraice Beit Hamikdash, adică Templul. Ilia ,deasemenea, nu este alta decât Ierusalimul, numit dupa 131 e.n. în latină, Aelia Capitolina. Alte istorisiri tradiționale (Hadith) adaugă detalii cu privire la acest eveniment. Ele menționează animalul miraculos Al Burak, pe care a călărit
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Al-Andalus. Cucerirea și dominația maurilor (termenul prin care erau desemnați musulmanii în Al-Andalus) a fost pe cât de rapidă pe atât de surpinzătoare și a coincis cu dezvoltarea lumii musulmane. Conform istoricului și islamologului german Heinz Halm termenul Al-Andalus provine din arabizarea denumirii vizigote a Spaniei: "« *landa-hlauts »" (care înseamnă « atribuire de terenuri prin tragere la sorți » fiind format din "*landa" « pământ » și "*hlauts" « sorți, soartă »). Acest termen a fost preluat de către Mauri și deformat fonetic în "al-Andalus", urmărind etapele: landa-hlauts > landa-lauts > landa-luts
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
care se ocupau cu vânatul și agricultura. În mileniul I e.n. de la nord a început popularea treptată de către berberi crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și berberilor (triburile tukuler, soninke, volof). Berberii și negrii au preluat de la arabi limba și viața de familie. Centrul principal al țării a
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
bazează pe unitate lingvistică. Așadar, conform viziunii lui Sati’ al-Ḥusri, unificarea națiunii arabe are drept fundament preocuparea pentru limba arabă. Astfel, el susține că patria arabilor este acolo unde există vorbitori ai limbii arabe. Al-Ḥusri a dorit ca procesul de arabizare să se realizeze, în primul rând, în domeniul educației, pe care îl considera capabil de a înlesni propaganda naționalistă. În acest sens, el a pus accentul pe arabizarea programelor de învățământ din Siria, ceea ce implica, înainte de toate, prezența limbii arabe
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
unde există vorbitori ai limbii arabe. Al-Ḥusri a dorit ca procesul de arabizare să se realizeze, în primul rând, în domeniul educației, pe care îl considera capabil de a înlesni propaganda naționalistă. În acest sens, el a pus accentul pe arabizarea programelor de învățământ din Siria, ceea ce implica, înainte de toate, prezența limbii arabe în instituțiile de învățământ. În plus, acesta a susținut necesitatea renunțării la predarea unei limbi străine în școala primară, considerând că aceasta îi determina pe copii să nu
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
extensie a seminției arabe pe o suprafață de cca. 15 milioane kmp., de pe raza a trei continente (Asia, Africa de nord, peninsula Iberică), într-un interval de numai 80 de ani (între 632-711 d.H.). Latura etnolingvistică s-a materializat prin arabizarea rapidă a comunităților nearabe din arealele cucerite (berberi, etnii hamitice, negroide etc.), proces ce a însoțit extensia teritorială și a facilitat în bunămăsură omogenizarea socio-culturală a spațiilor ocupate. Valențele confesionale ale expansiunii au avut reverberații mult mai profunde decât cele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
diametral opuse. Pe de o parte, avem de-a face cu fenomenul divizării politico-teritoriale a domeniului arab în numeroase entitățistatale, iar pe de altă parte avem realitatea uniformizării culturale pe mari întinderi spațiale, ca o consecință a procesului etnolingvistic de arabizare, aflat în derulare și la ora actuală în arealele limitrofe sudice din Sahara. Poziționarea geografică a arabității rezultată în urma “exploziei” teritoriale din primul mileniu, a conferit lumii arabe un statut cu totul particular, de tranzit atât spațial, cât și istorico-cultural
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
Senagal, Tunisia, Libia, Egipt; se vorbește în nordul Africii, în zona Magreb-Sahara-Sahel; două ramuri principale: limbi berbere de nord și de sud; dialecte (limbi) principale: tashelhit, kabyl, tamazight, rif, shilha, shawiya, tuareg, shenwa, mozabit, zenaga, teggargrent, siwi; puternic fenomen de arabizare familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică, grupul berber; izolanta tifinagh (libico-berberă), latină, arabă 43. bhili N India (Ahmedabad) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul occidental; considerată și dialect gujarati devanagari 44. bihari (bhojpuri, maithili) O Bihar, Uttar Pradesh, Bengal (India) / N Nepal (Terai
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
evrei. IC îi ordonă să se arabizeze, dar cadrelor sale, nevorbind araba, le este greu să se implanteze în societate, în vreme ce antisionismul lor le desparte de societatea evreiască. în 1929, ca o consecință a strategiei „clasă contra clasă”, PC impune arabizarea PCP. Or, asta se întâmplă în contextul în care, în luna august a aceluiași an, are loc o acțiune armată antievreiască a arabilor soldată cu 133 de morți și 300 de răniți în tabăra evreiască și 67 de partea arabă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale armatei, dotate cu armament și muniție, trăgeau din plin, făcând victime în fiecare zi. Moscheea din Qom, reședința conducătorului suprem al șiiților, a devenit cartierul general spiritual, de unde erau dirijate acțiunile rebelilor. Qom datează încă din perioada preislamică. După arabizarea și islamizarea Persiei, în urma scindării islamului, orașul devine centrul ramurii șiite, opusă ortodoxiei celei sunnite. Aici se construiește moscheea sacră, asemănătoare palatelor din poveștile celor "O mie și una de nopți", având numeroase cupole aurite. Orașul și moscheea sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
imense spații din Orientul Apropiat, nordul Africii, peninsula Iberică. În acel moment arealele în cauză erau prea puțin cunoscute noilor stăpânitori arabi, dar au intrat repede în circuitul arabofon prin intermediul factorilor socio-culturali, între care Islamul a reprezentat principalul liant al arabizării. Prin urmare, în această perioadă de expansiune, necesitatea gestionării imenselor spații luate în stăpânire, a determinat interesul pentru cunoașterea lor din considerente de ordin administrativ și economic. În acest sens, s-au evidențiat o serie de învățați arabi care au
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
oprindu-se la limita cu pădurea subecuatorială și ecuatorială, acolo unde raidurile călăreților deșertului au trebuit să se oprească, în fața unui mediu biologic ostil. Expansiunea bazată pe cal și pe cămilă a dus la instaurarea rapidă a dominației și a arabizării (uneori doar parțiale) asupra cultivatorilor sedentari. Fără să fie nici primul și nici ultimul din procesele de acest gen, acesta a rămas, totuși, cel mai impresionant până în zilele noastre. Ca și în cazul paragrafului consacrat istoriei vechi,modul în care
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
o perioadă mai lungă sau mai scurtă, sub controlul colonialismului european (statele Maghrebului, statele din sud-vestul Golfului Persic și din sudul Peninsulei Arabe); aria statelor care au suferit o puternică influență a islamului, de sorginte arabă, fără a fi supuse arabizării (Pakistanul ș.a.). Lumea arabă ne pare, în cele din urmă, ca o arie labilă și problematică, în căutarea propriei căi de evoluție, o regiune ieșită din comun din punctual de vedere al condițiilor de viață, condiții extreme la care, totuși
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
de a ști și trăi. Și toate acestea au fost, în diferite moduri și grade, astfel sintetizate și rafinate, încât adesea nu se mai știe cui aparține "patentul" și țara de origine. În vechime, transferurile culturale se numeau romanizare, elinizare, arabizare, și, mai aproape de noi, sovietizare (Friedman, 1999)28. Analiști ai istoriei vorbesc despre decadența centralismului cultural european, înlocuit de centralismul cultural American care pare deja șubrezit grav de cel Asiatic. Ceea ce deosebește aculturația trecutului de globalizarea culturală modernă este amploarea
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
spații, cu păstrarea limbii materne de către toți locuitorii". Rolul organizațiilor implicate în planificarea lingvistică din lumea arabă (ALECSO, academiile de limbă arabă, organismele create la nivelul unor țări arabe sau al unor regiuni, precum Magrebul) devine fundamental, fiindcă "politica de arabizare se realizează în primul rând prin educație, prin școală". Nadia Anghelescu prezintă "capitalul simbolic" deținut de limba Profetului: forța simbolică (limba Coranului), forța numerică (sunt estimați 300 de milioane de vorbitori de arabă), caracterul oficial (limba oficială în 22 de
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]