434 matches
-
Moldova, unde se vorbește de "cules de poamă", "boabe de poamă", "vin de poamă" etc. Termenii de alte origini au o poziție mai curând marginală în câmpul semantic al viei: din grecește avem timpuria aguridă sau tîrzia stafidă, ca și aracul; podgoria și teascul sunt slave. Vinul, via și vița sunt cuvinte atestate în cele mai vechi texte românești: în primul rînd pentru că sunt simboluri religioase prezente în Biblie - atît în Vechiul, cît și în Noul Testament - și în scrierile Bisericii; apar
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
taurii ieși în prag în orbitoarea lumină vezi zemoasele pajiști verzi ce-ar îndestula înverșunatele fiare dacă ce-i înăuntru ar ieși afară dacă ce-i afară ar intra înăuntru. Ploaie la țară Sprijinite neajutoratele plante de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă cum Ochiul din înalturi se lichefiază adapă cu milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
prescrie", în porții mici, o istorie rabatată ușor-ușor... Istoria antică e falsificată cu bună credință, prin cuvinte care ne fac familiare niște instrumente numite, la viața lor, cu totul altfel, iar istoria modernă este transformată într-o ,tutelă". De fapt, aracul, cuvîntul cu care începe glosarul lui Zare (tot romanul e ,feliat" pe litere, prezentate, ca unui copil sau unui străin care-ar învăța românește, printr-o povestioară oricum prea complicată pentru el - un let's pretend... adresat, în realitate, foarte
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
Popescu. Da, doar că numele lui nu vine, cum crede toată lumea, de la ,al popii" (nu erau, oricîți copii ar fi avut, atîția popi cîți Popești), ci de la pop, un fel de par care sprijină acoperișul caselor de țară. Carevasăzică, un arac. Ce țin, în fond, aceste proptele? Cine pe cine învață, cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
un arac. Ce țin, în fond, aceste proptele? Cine pe cine învață, cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e pus, firește, ca planta să crească așa cum trebuie. E, precum zațul, cuvîntul cu care se termină cartea, un fel de machetă. Unealta unei ,binevoitoare" constrîngeri. Ca și povețele pe care le primesc, de la dascălii lor, în toate sensurile, altminteri
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite, așa, doar la noi: arac, fluier, fuior, ulcior etc. Din jocul frînturilor de esperanto și-al ,condimentelor" de idiom, pe care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre toți și totuși făcută să nu-i răspundă, cînd
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
lumina-i de vină că timpul în tine se-nchină alintă-te atâta cât dor ți-i de-a lungul pajiștei morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă și e seacă tu du-te-n rodul lumii să exulți aici fântâna încă mai e sacră și văd bondarii iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
filiala Covasna, condusă de doamna Luminița Cornea), ale Muzeului Carpaților Răsăriteni (director, Valeriu Cavruc) și ale corpului didactic din Colegiul Național "Mihai Viteazul" din orașul transilvan Sfântu Gheorghe, s-a desfășurat, în zilele de 6 și 7 noiembrie, Rotonda de la Araci, sat în care în 1882 se năștea scriitorul Romulus Cioflec. Tema întâlnirii de anul acesta, la care au fost invitați să participe un grup de cercetători ai Institutului de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" din București, a constituit-o
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
descris uimitoarele călătorii prin lume. Dar, înainte de a voiaja în străinătate, a bătut țara în lung și-n lat, împins atât de împrejurări biografice, cât, și mai ales, de dorul călător care-i stăpânea ființa. Născut, așadar, în satul covăsnean Araci (Arpătac, pe atunci), ajunge, ca mulți alți copii de ardeleni, să-și definitiveze studiile în Regat. După absolvirea Școlii Normale din Câmpulung Muscel, este repartizat, timp de trei ani, ca învățător în comunele prahovene Chiojdeanca și Lipănești. După o intensă
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
continent la Raguza, astăzi Dubrovnic. După un astfel de periplu, li se pare o nimica toată să străbată, pentru a ajunge în satul natal, Herțegovina, Bosnia, Croația, Ungaria și apoi Timișoara, Piatra Olt, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Brașov și, în fine Araci, locul de unde fuseseră siliți de vremuri să plece în bejenie. Revenind la Romulus Cioflec, el rămâne aproape un deceniu în Basarabia, predând în diverse licee din Chișinău. Mânat mereu de setea de cunoaștere și de spiritul de aventură, chiar în
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
o joi: Some lives ago, One death ahead. Săgețile au obosit. Pe coarda arcului se odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a ruginit îngropată în pămînt - mînerul ei l-am folosit drept arac pentru altoiul de roșii premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
ciob de lumină aici jos pe pământ cum arată închipuirea rugul aprins în spini un snop de raze o zoaie fetidă din transpirația fricii. Lumea atârnă ca o bagatelă ca un ciorchine cuvântul ca zmeura proliferându-și aroma urcând pe aracul cunoștinței răului & binelui oarecum acrișor mărul devastat omonim în femeie rotund și amicul ei șarpele șuierând voios vânzătorul de mere crude lipsite de fond și de gust.
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
croitorul s-a dus la București, în audiență la Gheorghe Gheorghiu-Dej. După ce au stat în anticameră de dimineața până seara, i-a primit un secretar al lui Dej. Auzind problema, le-a răspuns că trebuia să fi împrejmuit terenul cu araci din tulpini de floarea-soarelui, de care să fi legat ață de cusut... Artista plastică, la ea acasă Soție de maistru miner și mamă a doi băieți, tanti Nela a fost toată viața casnică. Prin anii ’60, unul dintre copii a
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
am mai văzut-o de 15-17 ani,... de cînd, la mare, pe plaja pustie, încă luminată de soarele amurgului, îi adusesem dintr-o vie de pe coasta îndepărtată a falezei un ciorchine mare de strugure negru, brumat, proaspăt rupt dintr-un arac doborît. Ca orice femeie privită după atîția ani, și ferindu-se, încercînd să-și ascundă fața, vrea să alunge din mintea mea orice comparație posibilă cu fata frumoasă din trecut, bronzată, cu pîntecul supt de atît înot, cu părul șaten
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale, prin cenușa fierbinte a dorințelor. Și în timp ce sufletul meu se răstignește pe inimă, încep să cânt din ce în ce mai
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RESEMNARE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, numai crucile se văd, de araci și joarde frânte. Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, lăcrimând privesc spre Cer. De a morții resemnare în frunzele care pier. De la munte la câmpie, viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
este șefa! Că-mi vine atunci să-ți arunc cu pixul în ochi și ei cu dosarul în fundul ăla gol. Sau...dacă nu e ea, atunci cine? Strâmba aia de Maricica? Mereu se agață de gâtul tău, ca fasolea de arac. Ce aș rupe eu un arac pe labele ei! Își închipuie că sunt o bleagă. -A fost vorba că nu te superi. -Nu mă supăr, nu mă supăr, spune! Stai,să ghicesc! Nu cumva e Luminița lui Mircea? Că săptămâna
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
să-ți arunc cu pixul în ochi și ei cu dosarul în fundul ăla gol. Sau...dacă nu e ea, atunci cine? Strâmba aia de Maricica? Mereu se agață de gâtul tău, ca fasolea de arac. Ce aș rupe eu un arac pe labele ei! Își închipuie că sunt o bleagă. -A fost vorba că nu te superi. -Nu mă supăr, nu mă supăr, spune! Stai,să ghicesc! Nu cumva e Luminița lui Mircea? Că săptămâna trecută, la plajă, s-a făcut
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
privință cu firea mea. Îmi aduc aminte, așa cum ai vedea imagini printr-o ceață densă, când, în brațele lui tata, și cu pălăria dânsului pe cap, având-o pe mama alături, fugeau cu mine spre Dealul Viilor, ascunzându-se, printre araci, de bombardamentele avioanelor. «-Bombardează podul de peste Olt. Sunt americanii...»” Apoi au fost rușii: „Eram singur în curtea Spitalului, privind, printre ulucile putrezite ale gardului, la o garnitură de tren cu multe tancuri și tunuri. Soldați care vorbeau în gura mare
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pământ și acolo și-a construit cu mâna lui un mic paradis. Aproape că nu era floare mai deosebită care să nu se găsească și În grădina lui. Toate zarzavaturile creșteau aliniate frumos În braze trase la linie sau cu araci și via pe sârme. Totul era făcut ca la carte. Când Îl mai năpădeau amintirile, lua o sticlă de rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vorbea stricat românește, aducea mîncăruri libidinos de gustoase și, în plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la o gazdă foarte gospodăroasă: fîntînă cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Ăia care vor TV în fiecare cameră de exemplu. Sau fandositele cărora un duș pe zi nu le ajunge. Și fac risipă. Și-o calcă pe coadă. El, repede, „Du-te, făăăă, la mă-ta acasă aveai budă din doi araci și-aicea vrei jacuzzi, fă, crizato?“. Tanti Magdalena are un stil extrem de coroziv. Adică ți-o zice domnule! Nu rămâne datoare. Păi, cum? Un scriitor spunea că între război și turism doar obiectele pe care invadatorii le poartă cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care ne făceau cu ochiul în special noaptea, și nu rezistam tentației de a face și noi o mică găinărie. Primăvara soseau, o dată cu păsările călătoare, delegații din „Jos”, care achiziționau nuiele de răchită și salcie, necesare pentru împletit coșuri, precum și araci utili în susținerea plantelor agățătoare, așa cum fac unii realizatori de talk show-uri televizate cu fetițele despuiate și foarte slabe, care trebuie „priponite”. Când se umplea curtea de stive ridicate din bonturi îlegături) de nuiele și araci, de nu mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
împletit coșuri, precum și araci utili în susținerea plantelor agățătoare, așa cum fac unii realizatori de talk show-uri televizate cu fetițele despuiate și foarte slabe, care trebuie „priponite”. Când se umplea curtea de stive ridicate din bonturi îlegături) de nuiele și araci, de nu mai puteau fi controlate la număr, intram în alertă să „ajutăm” oamenii depășiți de situație și treceam, noaptea, că-i un sfetnic bun și atunci toate pisicile sunt negre, la o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]