58 matches
-
an - asta era deja în 1917 - la marea sărbătoare a Fecioarei Pilar, o cafenea din Calanda a angajat chelnerițe. Două zile la rând, fetele acelea, care erau considerate de moravuri ușoare, au fost nevoite să suporte ciupiturile grosolane (pizcos, în aragoneză) din partea clienților, până ce s-au săturat și au plecat. Firește, clienții nu treceau mai departe de ciupituri. Dacă ar fi îndrăznit cumva și altceva, ar fi intervenit imediat Garda Civilă. Plăcerea asta blestemată, care era cu atât mai râvnită cu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de Ludwig Mincus, invitații bucureșteni, Adina Tudor și primul balerin Ovidiu Matei Iancu, fără a depăși tipicul, fără a se impune printr-o interpretare deosebită, așa cum îi știam din alte creații. O notă vioaie a adus în deschierea spectacolului Jotta aragoneză, pe un aranjament muzical de M. Glinka și mai târziu Dansul țărănesc, pe muzică tradițională. Dar predominantă a fost suita de pas de deux-uri care a dat nota definitorie a spectacolului. Stăpânirea acestui repertoriu însemnă implicit și o bună stăpânire
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]
-
Sevortian, Etim. Slovar’,p.187). Rus. muravei poate fi legat de muri „s.” în Australia ca și curdul muri, marebha ” s.” în ngurmi, Tanzania, arev ”s.” în armeană, skr. ravi ”s.”. Rom. furnică are pe n în loc de m , ca în aragoneză, provensală. Influența lui a urni, a porni? Furnicile se orientează după soare. Ele păstrează calea corectă prin reprezentarea grafică a poziției Soarelui pe cer (Dr. A.Wystrach, Internet). Pentru explicarea etimologică a cuvântului furnică se apelează la rădăcini i.-e
ANT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369927_a_371256]
-
al constituției", acceptat în concepția corporatistă asupra instituției Adunărilor de stări. Dualismul "monarhie-Adunări reprezentative ale stărilor privilegiate" și-a găsit expresia constituțională în privilegii, imunități, tratate sau acorduri (Herrschaftsveträge): Magna Charta în Anglia, Bula de Aur în Ungaria, Privilegiile Uniunii aragoneze, Articolele lui Henric în Polonia etc., într-un cuvânt regimul de pactis conventis, întâlnit de altfel și în Țările Române 96. Prin drepturile publice cu care erau învestite adunările, prin intermediul cărora se limita puterea monarhică, absolutismul și arbitrariul suveranului, stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Congregațiilor generale voievodale 105. Ulterior dreptul la rezistență va fi statuat în multe Carte și Privilegii. Între cele dintâi se pot menționa: Carta din Cartenbery (Brabant, 1312), reconfirmată în 1355 (Joyeuse Entrée) și constituind adevărate pactis conventis 106; Privilegiul Uniunii aragoneze (1287) din Spania, unde stările au obținut chiar dreptul de a depune regele care nu respecta condițiile impuse la încoronare 107. În perioada secolelor XIV-XV, stările din toate țările Europei urmăreau să fixeze definitiv condiția lor colectivă în planul dreptului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
III-lea o petiție cu revendicări, pe care suveranul a acceptat-o. Ea este cunoscută sub numele de Privilegiul general 283. Lupta stărilor se va intensifica și în anul 1287 ele vor impune regelui Alfons al III-lea Privilegiul Uniunii aragoneze. Noile Privilegii obligau regele să convoace Cortès anual și permiteau acestora să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările privilegiate. Constituirea monarhiei stărilor și limitarea puterii regale în profitul stărilor aragoneze, l-au determinat pe Alfons al III-lea să constate că Privilegiul Uniunii a creat "tot atâți regi în Aragon, câți mari seniori"284, iar în Cortèsul din 1328 se va afirma, în aceeași idee, că în timp ce regele Castiliei domnește
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tot atâți regi în Aragon, câți mari seniori"284, iar în Cortèsul din 1328 se va afirma, în aceeași idee, că în timp ce regele Castiliei domnește peste supuși, regele Aragonului domnește peste cetățeni 285. În secolul al XV-lea dezvoltarea orașelor aragoneze, în special porturile Valencia și Barcelona, a oferit regalității un aliat puternic în lupta contra marii nobilimi și posibilitatea restaurării puterii monarhice. În alianță cu orașele și profitând de disensiunile create în sânul stărilor privilegiate, regele Pedro al IV-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Discuțiile au fost întrerupte, legile adoptate modificate, iar dreptul de veto, de care se bucura fiecare membru din Cortès, a fost interzis, fiind înlocuit cu deliberările și hotărârile luate cu majoritate de voturi. Regele a intervenit decisiv asupra vechilor drepturi aragoneze: Cortès au fost supuse. Subzista doar acordul pentru consimțirea impozitelor. Monarhia absolută s-a consolidat, în timp ce măreția Cortèsurilor a decăzut. Celebrele cuvinte ale regelui Carol I exprimă, considerăm noi, cel mai bine starea de lucruri din Spania secolului al XVI
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a profitat Aragonul, care în anul 1282 lua în stăpânire Sicilia, apoi Sardinia (1323-1327). În urma acestor evenimente, Pedro al III-lea a primit coroana Siciliei. În anul 1286, o dată cu încoronarea lui Jaime, Sicilia devenea independentă de Aragon 416. Sub dinastia aragoneză se va introduce în insulă sistemul reprezentării stărilor după modelul celui catalan, pe trei brazos: ecleziastic, militar și orașele. La convocarea regelui, reprezentanții stărilor se întruneau în Cortès. Adunarea siciliană avea atribuții legislative, vota impozitele, hotăra în problemele păcii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
I (1458-1494). În perioada frământărilor interne care au însoțit acest proces, stările privilegiate au fost divizate. Regele aragonez își va stabili reședința în acest regat, domnind sub numele de Alfons I (1443-1458). Nobilimea era împărțită între dinastia angevină și cea aragoneză, aceasta din urmă fiind dominantă. În cadrul disputelor ce au avut loc, fracțiunea aragoneză a baronilor din Neapole va obține de trei ori victoria în favoare cauzei regale: prima, după sosirea lui Alfons al V-lea; a doua, după cucerirea regatului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au fost divizate. Regele aragonez își va stabili reședința în acest regat, domnind sub numele de Alfons I (1443-1458). Nobilimea era împărțită între dinastia angevină și cea aragoneză, aceasta din urmă fiind dominantă. În cadrul disputelor ce au avut loc, fracțiunea aragoneză a baronilor din Neapole va obține de trei ori victoria în favoare cauzei regale: prima, după sosirea lui Alfons al V-lea; a doua, după cucerirea regatului de către Ferdinand I Catolicul; a treia oară, când au apărat regatul contra lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că ceea ce vizităm azi drept castele catare nu sunt catare? Cetățile actuale (ridicate la sfîrșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, renovate apoi) au avut pînă în secolului al XVI-lea misiunea de a păzi frontiera aragoneză a regatului francez. Casa catară? Ruinele a patru ziduri, înalte de cel mult un metru. Din satul-cetate tipic occitan (castrum), construit în terase pe coastele amețitoare ale "pech"-ului din Montségur4, n-au mai rămas decît cîteva pietre negre. Inchiziția
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
limbile romanice au avut posibilitatea selecției auxiliarului: descendenții lat. habere, pentru verbele tranzitive, descendenții lat. esse, pentru anumite verbe intranzitive. În spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, auxiliarul esse a fost înlocuit cu habere, esse supraviețuind în anumite dialecte/graiuri catalane și aragoneze; auxiliarul esse a supraviețuit în franceză și este foarte productiv în italiană. În privința selecției auxiliarului, Ipoteza Inacuzativă și Analiza Ergativă au fost influențate de situația din italiană. Mackenzie (2006: 109) menționează că explicația lui Burzio nu motivează analiza ergativă. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tului din Epir. În 1281, alianța de la Roma, în persoana papei Martin IV, a venețienilor și a lui Carol de Anjou, cărora li se adaugă bulgarii și sîrbii, pun grav în pericol viitorul Imperiului restaurat. "Vecerniile Siciliene", însă, și intervenția aragoneză în Italia de Sud îndepărtează pericolul și permit restului Imperiului Bizantin să supraviețuiască pe cele două maluri ale Bosforului, în ciuda disputelor interioare, a luptelor sociale și a presiunii constante exercitate asupra frontierelor sale de turbulenții săi vecini. Biserica: putere temporală
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor ce nu poartă acest nume, al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
stătătoare, ca în cazul limbilor romanice, descendente din latină familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; flexionara; VSO arabă abjad, derivată din alfabetul fenician; notează doar consoanele; semne diacritice hamza și cifre arabe; se scrie de la dreapta la stînga 16. aragoneza O Aragon (Spania); dialect spaniol vorbit în provinciile Aragon și Huesca; statut controversat: unii lingviști îl considera limba romanica independența; asemănări cu mozaraba, catalana și occitana (dialectul gascon) familia indo-europeană, ramura romanica, grupul iberoromanic (după unii lingviști: occitano-romanic) latină 17
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
280, 283, 285, 286, 288, 291, 292, 295, 296, 302, 303, 304, 305, 306, 307, 308, 309, 310, 311, 312, 314, 317, 318, 320, 321, 322, 325, 326, 327, 328, 330, 331, 332, 334, 336, 338, 339, 344, 345, 347 aragoneza 239, 289, 305 aramaica (arameica) 109, 111, 169, 170, 240, 255, 256, 260, 292, 334 araucana (mapudungun, mapuche) 220, 241, 318, 320 arheologie 15, 119, 140, 176 arian(a) 136, 152, 290, 295, 296, 303, 312 ario-europeană 138 armeana (hayeren
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sa, Ioana căreia i se atribuie o naștere nelegitimă în favoarea surorii sale, Isabella (1474). Cînd, în 1410, se stinge dinastia de Aragon se apelează la un Infante de Castilia, Ferdinand. Căsătoria Isabellei cu Ferdinand (1469), deci legătura dintre noua dinastie aragoneză și familia regală de Castilia, va da naștere Spaniei. Sub domnia Isabellei și a lui Ferdinand, supranumiți "Regii catolici" datorită credinței lor intransigente, Aragonul și Castilia au guverne separate, dar unificarea lor se pregătește. Aceasta se realizează în folosul fiicei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în 1086 dinastia Almoravides au reunificat Al-Andalus. În 1296, profitând de lupta dinastică dintre regele de Castilia și Fernando de la Cerda, teritoriul a fost cucerit de către regele de Aragon, Jaime II de Aragon, fiind anexat Regatului de Valencia. Fiindcă dominația aragoneză a durat foarte puțin, această cucerire ar fi fost foarte puțin importantă dacă nu ar fi avut loc în acea perioadă o repopulare a zonei cu creștini catalani, transformând în minoritate colonizatorii spanioli din repopulările anterioare. În anul 1305, în urma
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
oficiale în anumite regiuni: Catalana, galiciana și castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine și au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte dialecte romanice, ca și asturiana sau "Bable" în Asturias și părți din León, aragoneza în o parte din Aragón, și araneza (o variantă gascono-occitană) în Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sud-vestul Spaniei. În Spania există 298 de spitale de stat și
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
(← spaniolă și aragoneză, ) este al cincilea oraș spaniol ca mărime, capitala comunității autonome Aragon. Este amplasată între Barcelona, Țara Bascilor, Munții Pirinei și partea centrală a Spaniei. Denumirea orașului vine de la orașul roman Caesaraugusta (nume dat în onoarea împăratului Iulius Caesar Augustus), cu
Zaragoza () [Corola-website/Science/307671_a_309000]
-
ori Cruciada Aragonului a fost proclamată de Papa Martin al IV-lea împotriva regelui Aragonului, Pedro al III-lea cel Mare, în 1284 - 1285. Datorită cuceririi aragoneze a Siciliei, papa a hotărât organizarea unei cruciade împotriva regelui Pedro, pe care l-a deposedat în mod oficial de titlul regal. Motivul era acela că Sicilia era fief papal. Bunicul actualului rege, Pedro al II-lea, predase regiunea Sfântului
Cruciada Aragoneză () [Corola-website/Science/306830_a_308159]
-
(aragoneză: "Perinés";bască: "Pirinioak";catalană: "Pirineus"; franceză: "Pyrénées"; spaniolă: "Pirineos"; occitană: "Pirenèus";) sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între Golful
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele din urmă alungați. Ultima fortăreață musulmană importantă se afla la Granada, care a fost eliminată de o forță combinată castiliană și aragoneză în 1492. Micile state s-au unit de-a lungul timpului, și, pentru o scurtă perioadă (1580-1640) întreaga peninsulă a fost unită din punct de vedere politic, în Uniunea Iberică. După această perioadă s-a ajuns la configurația actuală, iar
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]