34 matches
-
cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament patern, revendicând virtuți tipice celui care conduce o comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se evidențiază În prim-plan după criza care Închide epoca bronzului, dar deja, de mai multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitic, erau probabil un trib de origine amorită stabiliți la est de cursul mijlociu al Iordanului, pe la Începutul epocii fierului. Sedentarizarea lor intră În procesul istoric de formare a entităților etnice cu caracter național, despre care am vorbit deja În legătură cu arameenii, care Înregistrează așezarea moabiților la est de Mareaxe "Marea" Moartă și a edomiților la sud și se desfășură În paralel cu procesul de individualizare și consolidare a Israelului atestat din perioada Judecătorilor. Capitala amonită, Rabbat Ammonxe "Ammon" (devenită Filadelfia În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, vor să definească poporul pornind de la o „genealogie”. În mentalitatea populară care reflectă acest fel de povestiri, exista un mod simplu dar eficient pentru a afirma identitatea poporului: israeliții se deosebesc de popoarele vecine, precum amoniții, moabiții, filistenii, ismaeliții, arameenii și edomiții, pentru că au strămoși diferiți. Pe de altă parte, această „genealogie” stă la baza unor „drepturi fundamentale”, precum dreptul asupra pământului. Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob au dreptul la țara Canaanului și la celelalte binecuvântări promise de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Feniciei un aliat împotriva dușmanilor comuni, mai ales asirienii care caută ieșire la Marea Mediterană și care apar pentru prima oară în regiune în timpul lui Asurbanipal al II-lea (883-859 î.C.). Acest rege ajunge la Mediterana după înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei, iar cele trei mari cetăți feniciene, cu cele trei porturi, Biblos, Tir și Sidon, sunt obligate să-i plătească tribut. Pe de altă parte, între Israel și porturile feniciene s-au stabilit strânse raporturi comerciale. Israel
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu corespunde criteriilor noastre cât privește istoricitatea și obiectivitatea. Conform cronologiei pe care istoricii au reușit să o reconstruiască, Regele Ahab a murit în același an al bătăliei de la Qarqar, în 853 î.C. Faptul că regele Ahab era aliatul arameenilor din Siria împotriva lui Salmanasar al III-lea în bătălia de la Qarcar ridică un semn de întrebare asupra celor două povestiri biblice care descriu două bătălii dintre Israel și arameeni (1Rg 20 și 22). Conform 1Rg 22, regele Ahab ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în 853 î.C. Faptul că regele Ahab era aliatul arameenilor din Siria împotriva lui Salmanasar al III-lea în bătălia de la Qarcar ridică un semn de întrebare asupra celor două povestiri biblice care descriu două bătălii dintre Israel și arameeni (1Rg 20 și 22). Conform 1Rg 22, regele Ahab ar fi fost chiar rănit și ucis în timpul bătăliei de la Ramot Galaad. În realitate, regele Ahab este rar citat nominal în timpul acestor două povestiri (vezi 1Rg 20,2.13.14; 22
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai frecvent denumirea mai vagă de „regele lui Israel”. Conform specialiștilor, aceste două texte reflectă împrejurările unei epoci mai recente, din timpul domniei regilor Ioahaz (820-803 î.C.) și Ioaș (803-787 î.C.), care au fost nevoiți să lupte împotriva arameenilor din Damasc, a căror putere creștea, în timp ce Israelul decădea (vezi 2Rg 13,3-5.22.24-25). Tradiția a făcut din Ahab protagonistul acestor două povestiri pentru că era considerat un rege nelegiuit; aceste povestiri tind să demonstreze puterea profeților (1Rg 20), în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
incongruență arată că redactorul 1Rg 22 a legat destul de artificial acest capitol de povestirea care îl precede. Intenția teologică este, așadar, mai puternică decât precizia istorică. Probabil - evident, nu putem verifica această ipoteză - Ahab nu a murit după bătălia împotriva arameenilor, ci mai degrabă în bătălia de la Qarqar împotriva asirienilor în anul 853 î.C. Regele moare de fapt în acel an. Dar, cum Biblia nu amintește această bătălie, îl „face” să moară pe Ahab în alte circumstanțe. Moartea violentă a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o pânză umedă. Există însă o problemă. Conform documentelor lăsate de Salmanasar al III-lea, regele Aramului (Damascului) nu se numea Ben Hadad, ci Hadad Ezer (Hadad-idri). Avea regele Damascului două nume asemănătoare? Ben Hadad înseamnă „fiul lui Hadad” [zeul arameenilor, asemănător lui Baal, zeul ploii și al fertilității] și Hadad Ezer înseamnă „[Zeul] Hadad este ajutorul meu”. Îi confundă Biblia pe cei doi regi ai Damascului? Este de preferat probabil prima soluție. Iehu este însă numit „fiul lui Omri”, pe când
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]