107 matches
-
șaizeci de parale. Adică mai ieftin decât cu atât n-are cineva cum fierbe. {EminescuOpVIII 578} O BAIE RECE ÎN EGIPT de A. Danzats Suiam Nilul ca să ajungem la Cair, când într-o zi ne îngrozi acel vânt omorâtor ce arapii îl numesc cramsin. După ce trecurăm prin această ispită, mateloții noștri sălta de bucurie și își înmuia fețele și brațele în Nil, ca să se răcorească. Chipul acesta de a se îmbăia europenește se potrivea cu mine. Așa eu nu vrui ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de cărămidă. Te uiți la ea ca la o piatră căzută din cer. E rușine să plângi În fața copilului tău. Doar strângi din dinți. Ăia câți ți-au mai rămas. La invitația președintelui Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Kenya, Daniel Toroitich Arap Moi, va efectua o vizită oficială de prietenie În țara noastră. Este 2 septembrie și Împlinești patruzeci de ani. E miercuri. Deci, cum nu se poate mai bine. Bătrânul tăietor de lut, obosit, după ce a frământat pământul, zace pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pichiu. „Băi, n-o lua aiuarea că ai să sari în aer și te faci îngeraș”, ne avertiză câte unul din noi. Văzând că nu-i nicăieri, eu m-am dus pușcă la părinții lui Sandu, care stăteau pe strada Arapului, o stradă care continua din strada Voinicilor. - Nene Ișoveanu, hai repede că nu-l găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Popa, noi îi ziceam „Nebunu”. Acest Popa era frizer și avea casa și frizeria pe strada Socola, cam vizavi de școala unde învățam noi carte. Livada din spatele casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era bună. Ce bună, era aur curat! Dar cum o făcea doamna Aurica, mama prietenului meu bun, n-o făcea nimeni! Nu știu, ori eram eu prea flămând, sau hămesit, mai degrabă cred că eram prea flămând. Stăteau pe strada Arapului, la numărul 124, într-o casă din cărămidă. Mergeam la ei, doamna Aurica ne așeza la masa de lângă ușă, sau mai degrabă afară, în jurul unui taburet, noi ședeam pe scăunele, nu ne dădea decât câte o felie de pâine. În mijlocul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nani, Dumnezeu să-l ierte și pe el, că a murit și mult necaz ne-a mai făcut! În spatele casei erau cam o sută de ari pe care tata, acum pensionar, a cultivat tot felul de legume. Mai înspre strada Arapului locuia familia Piucă. Aveau o fetiță mai mică decât mine cu vreo doi ani, șatenă cu ochi verzi, cu care noi, adică eu, Țuți și Toader ne jucam fără gânduri urâte, nu știam noi pe atunci de nimic. În spatele casei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le așteptam în colțul străzilor Arapului cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la doi pași, vreun băiat, indiferent dacă era mare sau mic, le adresa vreo vorbă sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sistemul Microsoft de urmărire a mesajelor. Succesul încă viguros al farsei, care circulă prin email din anul 1999, a născut și un nou proverb urban: „Se naște câte un fraier la fiecare nanosecundă“. Alte mesaje sunt scrise personal de Gideon Arap Moi - fiul fostului președinte al Keniei/Aruna Guei, vlăstarul regretatului șef militar al Coastei de Fildeș sau Sanku Sese-Seko, din dinastia Mobutu, fostă conducătoare a Zairului. Toți acești fii nu cer decât o mică contribuție financiară pentru a putea deschide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
beție : Murad și Mustafa. Câteva fragmente din notele de călătorie în Maroc, scrise în 1853 de Vasile Alecsandri, ne pot da mai multe informații privind înțelesul în limba română (și turcă) a termenului chief la mijlocul secolului al XIX-lea : Un arap de la Fez, care călătorește cu noi [pe vapor], pătimește de boala mărei și se vaietă, invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acele cărți că o mulțime de locuri de case sau de dughene se vindeau, se dăruiau la neamuri sau la mănăstiri ori...mai știu eu cui... Tocmai ne aflăm în fața unui loc de casă care a fost al lui Alexa Arapul postelnicul, pe care - după cum mărturisește el însuși în zapisul din 25 decembrie 1610 - l-a dat mănăstirii Sfântul Sava ce se află - uite acolo, gard în gard cu biserica armenească. Spunând acestea, bătrânul a întins mâna, arătându mi o biserică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cartela dată de Stat, dreptul la ulei, la zahăr și la biscuiți, când a venit, deci, la rând, spre a i se pune în palmă bucățica de slănină, nu cu mult mai mare decât e poza de pe buletinul de identitate, arapul a înghițit în sec, de i se vedea mărul lui Adam, jucându-i în sus și în jos pe gâtiță, cum joacă limba la balanța electrică, dar el, strângându-și gura cu amândouă palmele, a făcut semn cu fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gras, ba chiar cel mai gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tremuriciul, i-am îndemnat a folosi, toți odată, experiența lui Enea Căpută și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decembrie 1710, Dimitrie Cantemir confirmă mănăstirilor din Iași și Galați închinate Sfântului Mormânt scutirile avute de la alți domni<footnote Ibidem, documentul 404, p. 355 footnote>. Hrisanth Notara, patriarhul Ierusalimului și a toată Palestina, la 15 aprilie 1714, hotărăște ca Anton Arapul bulucbaș să plătească chirie un bezmen de ceară pentru o casă ce și-a făcut-o pe locul mănăstirii Cetățuia<footnote Ibidem, documentul 465, p. 411 footnote>. După 10 ianuarie 1717, Mihail Racoviță voievod scutește de dări Mănăstirea Cetățuia și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a primit propunerea cu o condiție: să-i dea mult să bea"... Din fericire, ne asigură memorialistul, "nu s-a pus acolo nici un bolnav". Datorită unei secete îngrozitoare, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ce ducea spre Polonia și Austria, fiind Însă ademenit Înapoi tocmai din sud, din Neapole, În casa paternă de tortură, de către agentul țarului, contele Piotr Andreevici Tolstoi, pe vremuri ambasador la Constantinopole (unde-l obținuse pentru stăpânul lui pe micul arap al cărui strănepot va fi Pușkin). Rojestveno cred că a aparținut apoi unui alt favorit al țarului Alexandru I, și conacul a fost parțial reconstruit când domeniul a fost cumpărat pe la 1880 de bunicul meu patern pentru fiul lui cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
împuternicește pe egumenul și pe călugării de la mănăstirea Sfântul Sava să culeagă o vie de la Copou “pentru că ei au lucrat acea vie până acum”. ― Uite că șirul daniilor nu se curmă, ci curge în voie. Iată-l pe postelnicul Alexa Arapul, care scrie, în zapisul său din 25 decembrie 1610: “Am dat un loc de casă ce e pre Ulița Armenească,... l-am dat sveati mănăstiri... S(vea)ti Sava, în târg în Iași”... ― Citind cele scrise de unii boieri mari
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oameni să-și facă o dugheană cu fața lată de “doi stânjini”. ― În 1714 aprilie 15, îl întâlnim iarăși pe Hrisant patriarhul, care cuvântează din nou: “Facem știre cu această carte a patriarșii noastre pentru casă ce au făcut Anton Arapul buliucbașa cu cheltuiala sa pre locul sfintei mănăstiri Cetățui, unde să cheam(ă) c-au fostu chervăsărie lui Macarie egumenul”. Mai departe, “patrierșia” sa spune că Anton Arapul, fiind străin și locul pe care a făcut casa era “pustiu de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu această carte a patriarșii noastre pentru casă ce au făcut Anton Arapul buliucbașa cu cheltuiala sa pre locul sfintei mănăstiri Cetățui, unde să cheam(ă) c-au fostu chervăsărie lui Macarie egumenul”. Mai departe, “patrierșia” sa spune că Anton Arapul, fiind străin și locul pe care a făcut casa era “pustiu de câtăva vreme, nefăcându nice un folos sfintei mănăstiri”, trebuie să dea “câte un bezmen de ceară pre tot anul la sfânta mănăstire”. Și asta cât va trăi el
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fămeia lui” și feciorii. După aceea, “să rămâie iară la m(ă)n(ă)stire locul și casăle”. ― Cred că ai băgat de seamă, fiule, că patriarhul, vrând să arate că este larg la inimă, îngăduie ca la nevoie Anton Arapul cât va trăi să poată vinde casele oricui, dacă nu vor să le cumpere călugării. Lucru mare, fiule. Pentru prima oară, părinte, aflu că pe un loc al mănăstirii Cetățuia a existat o chervăsărie (vamă), dar nu a mănăstirii, ci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
privesc căte ieșean și îl întreb: Știi tu câte bariere a avut târgul Iașilor? Dacă mă-i lăsa să mă gândesc, am să-ți spun... Așaaa... Să începem cu Bariera Socolei, care se afla la confluența ulițelor Bariera Veche și Arapului de astăzi. Aceasta ședea în calea celor care veneau dinspre Vaslui. Urma apoi Bariera Țuțorei, așezată în calea „Drumului Mătăsii”. Peste pârâul Nicolinei sau Miculinei, cum i se mai spunea, în prelungirea Podului Lung, se proțăpea Bariera Nicolinei. Tot peste
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere! Mâine ne-om învârti pe lângă mănăstirea Socolei Pe acolo unde, începând cu anul 1560 și până în 1803, au viețuit călugărițe. Să ne vedem sănătoși, că de povestit or fi destule! Pe mâine! * M-am oprit anume la intersecția uliții Arapului cu Bariera Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bulevard și spune-mi cum se cheamă strada din fața ta? Se numește Bariera Veche. Și nu ne-am dat noi întâlnire la Bariera Socolei? Ne-am dat! Ai dreptate, dragule. Și unde mai pui că aici în spatele nostru e strada Arapului, care se găsea la vechea bariară a Socolii. Acum putem pleca liniștiți spre Valea Cozmoaiei. Dincolo de pasarelă, intrăm pe strada Trei Fântâni. Urmând “Drumul hoților”, ce ni se deschide în față, depășim botul dealului Căprița și numaidecât ni se deschide
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]