659 matches
-
pur și simplu de neînțeles. Stalin a ucis mai mulți oameni decît Trujillo, dar s-a comportat cu mult mai rațional. A fost nevoie să iasă din scenă ca să aflăm (după Raportul secret al lui Hrusciov din 1956) cît de arbitrar și de sadic a fost ca lider, timp de trei decenii, al Uniunii Sovietice. Cît a trăit, aceste lucruri puteau fi bănuite, dar au fost cu grijă, nu acoperite, ci justificate. Trujillo ucidea cînd și pe cine voia, fără să
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
cititorilor pe Christa Wolf. Nu am înțeles niciodată, risc făcînd această afirmație, zelul cu care arta unui autor poate fi negată în totalitate din cauza opțiunilor lui politice. Un asemenea criteriu de stabilire a ierarhiilor în zona esteticului e de un arbitrar îngrijorător; procedînd în acest sens riscăm să eliminăm din circuitul valorilor nume și opere fără de care patrimoniul cultural universal s-ar vedea sărăcit și aducerea la rampă a creatorilor s-ar schimba cu rapiditatea cu care cad guvernele. Noroc că
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
din Bucureștii anilor 1860 seamănă din ce în ce mai mult cu o arenă în care inițiativele lui Cuza se lovesc de forțele mult mai puternice ale coaliției din opoziție, pe care le unesc „nevoia de stabilitate, de ordine, refuzul autorității despotice, oroarea de arbitrar și abuz, nevoia de constituționalism”. Mai mult decît atît, pe liberalii lui Brătianu și pe conservatorii lui Ghica îi unește o aceeași concepție asupra politicii și a rolului ei în contextul epocii: „Politica este o artă a culiselor, dar ceva
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
lui Dan Buciumeanu siguranța angajării în neacceptare: Șt. Bazilescu citește "eronat" anume vers dintr-un anume psalm, Dan Zamfirescu "exagerează" în atribuitrea unui oarecare sens al mișcării unor dușmani, unele afirmații ale lui V. Kernbach "păcătuiesc" prin "coeficientul lor de arbitrar și impresionism". Contestările se înscriu pe aceeași linie în regimul confruntărilor, atunci când vizează chiar pe N. A. Ursu, autorul ediției Dosoftei, el "greșind" atunci când îi atribuie poetului Cuvinte de jele la robia Ierusalimului și Stihuri la dumnezeiescul David, "în care nu
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
în literatura pentru copii - și apoi în desenele animate - mocnește un subconștient extrem de violent, dar povestea lui Lewis Carroll e cel mai bun exemplu, dacă nu chiar o frescă a acestuia. Citită din perspectiva adultului, te simți la mila unui arbitrar haotic și crud, aproape de romanul gotic (o fetiță căreia e cît pe ce să i se taie capul nu mai pare brusc atît de amuzant). Exact această senzație transpiră din filmul lui Gilliam. Avertisment: e greu să treci de ea
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
aproximativă. Într-un dicționar, vrem-nu vrem, spațiul acordat unei personalități vorbește de la sine. E o convenție ce nu poate fi dinamitată nici de cel mai spectaculos și mai inteligent inconformism. Nerespectând-o, riști să-ți pierzi credibilitatea, fiind suspectat de arbitrar și neseriozitate. Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități. Remarc
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
evenimentelor, pentru a aboli un trecut supus cauțiunii?" Adeziunea la dictatura proletariatului e privită, astfel, cu mari reticențe, pe linia unei gândiri ce refuza domnia și justificarea "Rațiunii", proclamată și de burghezie, și impusă contra a ceea ce ea considera drept "arbitrar, balet al omului și al dorințelor sale, al omului și al miturilor sale, al omului și a propriei sale libertăți"... Suspiciunea sa merge, așadar, și către revoluția proletară, care pune totul pe seama factorului economic, și "înțelege să-și rezerve totul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
schimbătoare umane; în vreme ce opera, textul scris, este un obiect (sau document) finit, definitiv încheiat, devenit atemporal. Ca urmare, interpretarea a oscilat, în decursul istoriei, între rigoare și libertate față de litera partiturii. Acest raport a evoluat de la o libertate mergând până la arbitrar (în numele expresiei subiective), către un tot mai mare respect față de voința creatorului inițial. Alternativa între extremele - a respecta doar litera textului, rămânând la suprafața unei execuții ce poate fi stearpă, pentru că nu caută relații interne structurale, ci se
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Dali. Unul din principalii reprezentanți ai suprarealismului (care s-a caracterizat prin imagini fantastice și juxtapuneri nefirești menite să genereze imagini neașteptate), a realizat picturi, schițe și sculpturi celebre, bijuterii, filme, a scris cărți. Opera sa este stranie, plină de arbitrar și monstruozități. Printre capodoperele sale figurează „Persistența memoriei“ (1931), „Presimțirea războiului civil“ (1936), „Metamorfoza lui Narcis“ (1937). Miercuri, 12 mai ROY J. PLUNKETT În urmă cu 10 ani a murit chimistul englez Roy J. Plunkett. În 1938, a descoperit teflonul
Agenda2004-19-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282404_a_283733]
-
Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor presupun o anumita manieră de a gestiona timpul, cu alte cuvinte, face tot ce
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
există "demonic fără geniu", nu există "geniu fără demonic". Demonic în sensul socraticului daimon, ființa spirituală de legătură între om și zeu și, mai ales, în sensul goetheanului demon: cuceritor, fascinant, creativ, divinator, contradictoriu, inconsecvent, complăcându-se în imposibil, în arbitrar, în ritm vehement de viață, cu mai putine cuvinte, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
al carui singur "drept" de a se află într-un punct zero mai mult decît ipotetic este faptul că așa s-a fixat el în cele mai multe conștiințe umaniste) sau de mileniile trecute, dacă e să ne rezumam, tot atît de arbitrar, la Aristotel. Totuși, după cum știe toată lumea, reflecțiile serioase și oarecum sistematice cu privire la esență literaturii, mai exact la relațiile dintre ficțiune și "realitate" (cea din urmă nefiind, după părerea unora și a mea, decît o altă ficțiune) au cam început odată cu
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Facultatea de Istorie din București. Mergeam din pură curiozitate, dornică să observ felul în care gîndesc oameni dintr-o altă profesiune decît a mea, si totusi conexa. Concluzia mea a fost ca, și îi cunosc bine limitele și coeficientul de arbitrar, pentru colegii de la Istorie, teoria Școlii de la Anale e socotita mai curînd depășită. Ceea ce s-a și confirmat, într-o anumită măsură, prin publicarea ulterioară în românește, a operei unor Roger Chartier sau chiar și Phillipe Ariès, de pildă, membrii
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
umezeala cuvintelor/ nu-i așa, Lucrețiu/ uscatul și umedul, caldul și recele într-o iubire activă/ pentru a anihila obiceiul barbar al zeului" (Am ieșit din cameră). Interesant e faptul că această deconstrucție nu duce la haos, adică la un arbitrar în ordinea lirică. Refuzînd formal "sinteza" universală, războindu-se cu ea prin mijloacele discrete ale mefienței și ironiei, Ioan Moldovan se află, totuși, în cîmpul său de iradiere, cu caracter fatal. În pofida tuturor strategiilor analitice, imaginarul său dizolvant îi restituie
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
satrap literar a ilustrat-o cu o slugărnicie pe măsură, cuvîntînd în numele breslei, trimițînd în numele ei o puzderie de adeziuni și telegrame de felicitare. Blocînd Uniunea noastră nu doar din punct de vedere administrativ, prin reducția conducerii sale la un arbitrar "comitet operativ" și rarefiind la maximum ședințele Consiliului director, ci și din punctul de vedere al conștiinței opozante a celor mai mulți scriitori, măsluită cu nerușinare în texte propagandistice și omagiale. Texte ce merită a figura în edițiile ulterioare ale operei d-
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
la siguranța sau integritatea puterii Romei ori autorității reprezentanților împăratului (guvernatori, prefecți, procuratori ș.a.). Legea fiind destul de imprecisă, parcă dinadins formulată în termeni generali, împărați precum Tiberius sau Domițian au interpretat-o atât de larg și aplicat-o atât de arbitrar, încât s-a ajuns la situații ridicole, fiind considerată, de pildă, o asemenea crimă... vânzarea unei grădini în care se afla o statuie a împăratului! Analizând judecarea lui Iisus de către prefectul Pilat, este greu de crezut și deci de acceptat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
ori prin vinovatul substituit, este actorul Vasile Muraru. Pe parcursul criticii teatrale românești a luat amploare critica eficientă constructiv, profesionistă, pentru ca azi să fie lăsat la îndemâna oricui faptul de a aprecia pe actori. Legat de actorul Vasile Muraru nu e nimic arbitrar în a se spune că e suficient a-i determina „locul de muncă”: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Acest teatru cu istorie, prezent și viitor prezintă toate elementele din care s-ar putea forma critica favorabilă și justificată
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
poate vor fi având talent, nu știu, dar îmi exprim convingerea, cu franchețe, că ordinea logică e să se afirme mai întâi acasă ca autori și abia după aceea să fie "exportați"... E păcat, o alegere care dă senzația de arbitrar, care dă senzația că ascultă de bunul plac, iar nu de criteriul valoii, al palmaresului poate compromite chiar și o idee prețioasă, cum e aceasta.) Ajungem, în fine, și la celălalt eveniment care mă adusese la Praga. Noaptea de 14
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al inventării de teorii și de simboluri și de structuri ritualice", ce îi apare "arbitrar" în extinderea sa peste limitele acceptabile: "Ambiția scientistă în domeniul umanist provine dintr-o confuzie și dintr-o spărtură foarte nocivă, dar care s-a produs anume, ideea că există două zone etanș separate, zona spiritului științific și zona culturii
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
noi, Hazul țărănesc al imperialului Dan Botta). Insubordonarea originalului filosof la prescripțiile teologiei ortodoxe e în esență justificată astfel de cel incriminat: "Supranaturalului, în forma sa doctrinară, catihetică, ce admite un fabulos intervenționism, pe cît de incidental pe atît de arbitrar, i-am adus cît mă privește supunerea și ofranda unei credințe totale numai cînd mă aflam în clasele primare. Mai tîrziu, niciodată. (Transcendentalismul meu metafizic este la egală depărtare de supranaturalismul teologic și de orice naturalism scientist. Iar la expresiile
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
atras ieri de ideile lui mai 1968, face amendă onorabilă azi, luând distanță față de teoreticianul în materie, la modă ieri și azi, Bourdieu, care identifica în autoritatea pedagogică o „violență simbolică”, altfel zis, „impunerea de către o putere arbitrară a unui arbitrar cultural”. Nu-l cruță nici pe Foucault, care scria într-o carte, „A supraveghea și a pedepsi”, care a făcut numeroși emuli: „De ce să ne mirăm că închisorile seamănă cu fabricile, cu școlile, cu spitalele și cazărmile, dacă toate acestea
„Pe față“ () [Corola-journal/Journalistic/4276_a_5601]
-
spre corp, având direcția forței P. Planul xOy fiind planul limită,starea de tensiune este simetrică în raport cu axa Oz,adică starea de tensiune într-un punct oarecare M de coordonate z, r, ϕ, nu depinde de unghiul ϕ. În punctul arbitrar M există următoarele tensiuni: - tensiunea normală circumferențială σt (tangentă la cercul de rază r); - tensiunea normală radială σr (după direcția razei r);tensiunea normală σz (după direcția Oz);tensiunea tangențială τ. Scriind ecuațiile de echilibru ale elementului de volum ce
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]