77 matches
-
navetá, care acuma mi se pare rebel la exil și indiferent la mit, a epocii vitezei și a persistentei sale tăceri a neiubirii. De pe soclul singurătății sale, universul macondin m-a inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori de cîte ori un alt sînge decît cel supt din lucruri și ființe, ca preț al admiterii lor în limbaj, părea că pulsează în fiecare cuvînt. Și așa începură a înmuguri fragmentele
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
decât a noastră). Dacă legiuitorii draconicului cod rutier pe bază de puncte invocă statisticile accidentelor de circulație (cât de cât mai concrete decât umbra lui Bin Laden), în schimb, fervoarea cu care suntem împresurați de camere video dă frisoane prin arbitrarietatea ei securistică. Ochiul electronic îi urmărește pe portughezi - ca demni cetățeni ai muribundei civilizații apusene - în bănci, ascensoare, cartiere rezidențiale, pe coridoare de spital, la oficiile poștale, de pe cornișele edificiilor și zidurile ambasadelor, prin instituții, pe străzi etc. Și, după cum
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor, cel mai mult te exasperează aproximarea, imprecizia ta sau a altora. În aceste cazuri, sentimentul care te domină e nerăbdarea de a șterge efectele perturbante ale acelei arbitrarietăți sau distracții, de a restabili cursul normal al evenimentelor. Abia aștepți să ai în mână un exemplar fără defecte al cărții pe care ai început-o. Te-ai repezi imediat la librărie, dacă la ora asta magazinele n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
astfel de consens este necesar pentru garanția unei conviețuiri demne în mijlocul familiei și claselor școlare, dar și la locul de muncă sau în comunitățile mai numeroase până la atingerea realizării unui stat democratic. Când marea majoritate a oamenilor refuză, din fericire, arbitrarietatea deplin subiectivă și anarhia, cum se pot stabili criterii, priorități, idealuri, unde se găsesc indicațiile care să ne orienteze de-a lungul parcursului? Astăzi aproape nimeni nu apără din principiu un comportament amoral "dincolo de bine și de rău", deoarece acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
realitate, dialogul contemporan din științele umaniste cuprinde și critici acerbe ale acestei activități. Cea mai cunoscută este, probabil, atitudinea lui Steven Pinker, care, în capitolul XII („The language mavens”) al foarte popularei sale cărți din 1994 (Language instinct), vorbește despre arbitrarietatea și lipsa de justificare a „cultivării limbii”. O viziune radicală asupra normării, care ar fi fost imposibilă în discursul autoritar, apare și într-un articol de sinteză al lui James Milroy („The ideology of the standard language”, în C. Llamas
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
Mureșan presupune o divizare extremă a facultății perceptive, poetul făcând totuși destule concesii „tradiționalei” coerențe ce susține îndeobște un poem. O devoțiune ce nu-și găsește mijloacele propriei expresii, se-nțelege că poate avea consecințe precum: asumarea lumii cu conștiința arbitrarietății faptului, o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un vag simptom al bachanalelor imaginarului. Înclin să cred că Ion Mureșan dorește să întrețină raporturi dintre cele mai intime cu lumea („până la acru
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
un exercițiu de libertate împotriva disciplinării tensiunilor și contradicțiilor ideatice. Este Niram departe de această înțelegere? Dacă am trece la teoria plasticii, am putea afirma că eseul plastic are aceeași funcție de rezistență, că recunoaște caracterul provocator, violent uneori, dar și arbitrarietatea relației dintre semne, precum și a relației pe care acestea o stabilesc cu spectatorul sau cu propria cunoaștere. Astfel, ceea ce un eseist plastic propune lumii nu este un lucru nici comod, nici conformist, nici neutru, nici autoreferențial. Pe de altă parte
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
ispititor. Nicăieri, în tot ce s-a scris până acum despre Romeo Niram, nu mi-a fost dat să descopăr vreo explicație satisfăcătoare pentru o asemenea preferință. În astfel de situații, deloc comode, două soluții devin posibile: acceptarea tacită a arbitrarietății sau încercarea unei ipoteze explicative. Prima e mută, a două e riscantă. Să îndrăznim, deci. În lunga istorie a portretului european, întâlnim, din Renaștere și până azi, trei tipuri de personaje: celebrități, anonimi și automodele. Niram nu face, din acest
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
Intelligence Unit, 2000). Abordarea dezvoltării sociale prin intermediul indicilor a fost criticată (Atkinson et al., 2002) iar alternativ sunt utilizate seturi de indicatori relevanți pe dimensiuni ale dezvoltării. Printre obiecțiile apărute, menționăm: eterogenitatea dimensiunilor, selecția indicatorilor în urma unor opțiuni metodologice conjuncturale, arbitrarietatea ponderii acordate indicatorilor în scorul total. Însă nu doar măsurile compozite au dezavantaje metodologice, ci și seturile de indicatori în cazul cărora „impresia generală este că dimensiunile măsurate în cadrul unor sisteme de indicatori nu sunt corelate” (Lindenberg, 2002). Alte două
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în presă, primul volum de versuri, După-amiaza unei clipe, apărându-i după un deceniu și jumătate, în 1976, urmat în 1979 de Rezervație naturală. Critica a văzut în poezia lui I. „masca suprarealistă” (Costin Tuchilă), echivalând prin această formulă aparenta arbitrarietate a decupării și juxtapunerii imaginilor: „Limpede mă gândesc la aur / panoramez ușor în cele patru / laturi adânci: coajă de fluturi / varul pereților, / spulberă vântul semințe, /foi de geografie; peronul pârjolește noaptea. / Vibrează cablul de dincolo de linii / pulberea câmpului trece orbită
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
sistemul este un mod de a organiza date bogate și complexe. Sistemele sunt abstracții. Că postulat, sistemul este o afirmare a faptului ,,c) exist) pattern-uri distinctive ale relațiilor și variabilelor cheie, care pot fi recunoscute f)r) artificialitate sau arbitrarietate”. Prin urmare, sistemele sunt și realit)ți, noțiune care va domina opera lui Hoffmann. Pasajul care urmeaz) constituie un exemplu cheie al metodei și finalit)ții propuse de el: ,,O sociologie istoric) a politicii internaționale trebuie s) încerce s) studieze
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
îmbrăcăminte”, „A dansa după ultima modă”, iar la valori de afirmare „autentică”, itemi ca „A fi bine pregătit profesional”, „A fi cult”. Repartiția într-o clasă sau alta, deși s-a făcut cu ajutorul unor consultanți-experți, comportă un oarecare grad de arbitrarietate. În al doilea rând, „superficial” și „autentic” sunt, neîndoielnic, doar din perspectiva adultocentrismului. La nivelul adolescenței mai ales, pentru mulți subiecți lucrurile stau invers: ceea ce noi etichetăm ca superficial, la ei este de adâncime, autentic. În al treilea rând, chiar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
principii deontologice. Ele nu pot fi însă operante decât dacă au ca fundal o înaltă calificare teoretico-metodologică. Subcapitolele ce urmează și capitolul 10 prezintă condensat câteva repere de acest fel. 9.3. Orientări teoretice fundamentaletc "9.3. Orientări teoretice fundamentale" Arbitrarietatea în taxonomia orientărilor psihoterapeutice familiale este mai accentuată probabil decât în orice alt câmp al cunoașterii și intervențiilor psihosociale. Confruntați cu sarcina de a rezolva sau ameliora situația familiei, practicienilor aproape că li se impune o abordare holistică, din care
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nivel de asemănare cu obiectul model. Iconului i se opune «indicele» (fără raport de asemănare) sau «simbolul», în care raportul cu realitate, este pur convențional.” (J. Dubois [coord.], 1973, p. 248) (6) Aparent, prin iconicitatea cuvântului ne îndepărtăm de la teoria arbitrarietății semnului lingvistic. În lucrarea sa, Descrierea simbolurilor, P. Florenski contrazice această prejudecată, observând omogenitatea plastică a materialului verbal: „Miezul cuvântului îl constituie mai întâi toate imaginile concrete, fie și într-o mică măsură. Fiecărui cuvânt și, în egală măsură, îmbinărilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cupuri etc.): „Stăteam în fața televizorului ca să privesc...”, „Am deschis ziarul ca să citesc” etc. În afară de echivoc, o altă sursă principală a neclarității o reprezintă dezacordul creat între sensul figurat al cuvântului și contextul pragmatic, real al propoziției. Deși lingviștii vorbesc despre arbitrarietatea semnului lingvistic, despre faptul că nici un cuvânt nu semnifică prin el însuși, sensul fiind dat de vecinătatea celorlalte cuvinte, propoziții, fraze sau paragrafe, în realitate, lucrurile nu stau tocmai așa. Prin uz, prin forța de sugestie creată de o succesiune
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Filip Corsa (autoare de improvizații teribiliste, vioi-matematizate), Al. Tudor-Miu (viitorul coleg al lui Geo Bogza de la revista Urmuz), dar și - ocazional - Ilarie Voronca, Mihail Cosma și Stephan Roll (Gheorghe Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se lasă integrate în metabolismul „tradiției”, iar autorii comentați evoluează către „cumințire” și organicitate compozițională. O discuție pe marginea poeziei „fulgurante” a lui Voronca din volumul Plante și animale începe printr-o paralelă relevantă cu literatura suprarealistă. Estetica surprizei, a arbitrarietății imagiste este ilustrată prin intermediul unor ample citate din manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase nu e propice unei viziuni organice, stăruitoare, definite” și că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la interpretări 2. Nietzsche „a ajuns să privească așadar fiecare regim de putere ca necesarmente injust, crezând și mai mult în rolul eliberator al istoriei, care expune această nedreptate. Descoperind injustiția, arbitrarietatea fiecărei constelații a puterii, istoria ne conduce în mod treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei umanității, Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tragici se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de aceea Aristotel introduce imediat două criterii restrictive: arbitrarietatea posibilului va fi delimitată, pe de o parte de verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
coupure), Ricoeur ar vrea ca acesta să reprezinte și un element de continuitate, de legătură cu lumea. Tocmai în acest scop, filosoful deosebește, după cum menționam, mimesis-ul-creație, de „amontele” și „avalul” său (precomprehensiunea sau prefigurarea, respectiv refigurarea). Mai simplu spus, prezumtiva arbitrarietate a înlănțuirii sintactice este limitată, dintr-un unghi, de referirea la real, dintr-altul, de receptarea operei de către spectator sau cititor: Pentru a putea vorbi de „deplasare mimetică”, de „transpunere” cvasi-metaforică dinspre etică spre poetică, trebuie să concepem activitatea poetică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echitabile, căci ne-am înșela dacă am crede că populațiunea moametană se află mai bine decât cea creștină. Un ziar arab ce apare în Constantinopole face următoarea descriere: Funcționarii din vilaieturile Aleppo și Damasc se servesc de orice nedreptățire și arbitrarietate și comit toate vexațiunile posibile față cu poporul. Cu fiecare poștă primim plângeri în contra funcționarilor și un număr mare de suplici s-au dat Porții tot asupra acestui obiect. Înalta Poartă să ni permită a o întreba dacă aceste plângeri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că ființarea (faptul de a fi, existența a ceea ce este) se oglindește nemijlocit în cuvînt, idee depășită încă din antichitate, cînd s-a demonstrat deja că nu există legătură între cuvînt și esența obiectului denumit. Formulînd în mod clar principiul arbitrarietății semnului lingvistic în raport cu realitatea desemnată, Ferdinand de Saussure a desființat teoriile eronate despre construcția filozofică numai sau îndeosebi prin anumite tipuri de elemente lexicale. Limbă și orizont stilistic De obicei, cînd se enunță problema relației dintre limbă și filozofie, intelectualii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
secvențelor vorbirii, cît și din structura claselor și categoriilor limbii, fiind interpretate prin amestecarea nivelurilor limbii și prin anularea treptelor ei de evoluție, ceea ce permite lui Noica să le atribuie o componentă metaforică neașteptată, dar cu un mare grad de arbitrarietate, încît interpretarea este, în cea mai mare parte, un produs al imaginației, ce eludează realitatea lingvistică. Nu se pot accepta susținerile sale expuse prin extazierile în fața limbii române care ar subclasa alte limbi europene sub multe aspecte. La fel, atribuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
privească. Ducându-te de mână de la ceea ce era evident la ceea ce era ascuns, țesătura de linii și forme pe care figurativul - personaje, enigme distilate În manifestări fizice - se potrivea perfect cu intensitatea sobră, și menținea totul Între limite naturale. Împiedica arbitrarietatea, urletul. Excesul. Dezmințea haosul aparent. Pe paleta mentală a lui Faulques, pictura avea greutatea unui cerc albastru, inexorabilul unei linii negre. Fiindcă - Olvido subliniase cândva această idee, deși cu siguranță era furată de la cineva - un măr putea fi mai teribil
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al scrierii se datorează puterii sale de durată, iar pe de altă parte se afirmă existența unei tradiții orale independente de scriere și mult mai fixe decât aceasta din urmă. Toate aceste contradicții, cărora li se adaugă nepotrivirea dintre teza arbitrarietății semnului și excluderea scrierii, îl determină pe J. Derrida să creadă că Saussure a avut o intuiție profundă ce ar putea fi inserată în gramatologie: "ceea ce Saussure vedea fără să vadă, știa fără să poată țină cont de ce știa urmând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]