2,333 matches
-
Peste apa Moldovei, la intrarea În târgul Romanului, pe un pod cu arcade din fier și beton, treceau În trap nervos cai trăgând la căruțe de tot felul. Într-o căruță, cu doi boi la jug, mergând domol, trecea un bătrân pe o grămadă de pepeni. În urma lui, căscând gura uimit de eleganța
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum, cum rupi tu tăcerea morților mei și a mea! Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine - care? Nu știu. Însă simt cum primești boltă deasupra.
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
prin artă a unei geografii adiabatice" necesită o discuție privind schimbările aduse în această privință în literatura post-comunistă), iar corpusul este destul de nediferențiat (exemplele sînt date laolaltă din Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Teohar Mihadaș, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Zaharia Stancu, L.M. Arcade, Eugen Barbu, Ștefan Agopian șamd). Fără o descriere forte a "spiritului adevărat al balcanismului", autorul operează însă delimitări, din perspectiva stereotipiilor recurente, între conceptele conexe de balcanism-bizantinism-orientalism-asianism (nu și balcanitate, distincție doar anunțată). Deși acest unghi de analiză aplicat literaturii
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca atitudine, prin coborârea artistului, cu mijloacele specifice, din "turnul de
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
stăpânire." Fraza pare simplă, dar e cu capcane: cel de o înălțime potrivită e în realitate scund, "destul de" citește în tradiționalul sens, foarte! Dar Al. Piru? "Cu figura lui de tânăr antropoid, mai ales din cauza sprâncenelor stufoase și a protuberanțelor arcadelor". Șirul de profesori, la Facultatea de Litere: "Catedra de marxism îl avea ca șef pe faimosul Leonte Răutu. Printre conferențiari, activiști de notorietate și de tristă memorie ca Sorin Toma, Silviu Brucan, Paul Niculescu-Mizil". Acolo, prelegerile erau de un stalinism
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
două a eului. O disecție existențială, paralelă. Reproduc textul succint: "Lui Borges - celuilalt, nu mie - i se întâmplă fel de fel de lucruri. Eu nu fac altceva decât să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori ușa unei marchize; știrile despre Borges îmi vin prin poștă; din când în când, îi zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicționar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărțile, tipografia veacului al XVIII
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
să cînte. Pe Caragiale îl enerva cel mai mult rîsul necontrolat. "Toată copilăria, frate-meu și cu mine am auzit de-o mie de ori: "Destul! Nu vă mai esclafați"". Gestul de ușoară ridicare a capului îi punea în lumină arcada orbitală frumos tăiată; la peste 90 de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
s-a conturat datorită invaziei de fotografie, datorită imaginilor multiplicate demonstrând că omul rămâne după moarte, așa cum a fost totdeauna în lume, doar imagine. Opera de artă în era reproducerii mecanice indică rolul reproducerii, al fotografiei. în deschiderea proiectului despre Arcade, o fotografie extraordinară ilustrează spiritul benjaminian: printre ruinele unei biblioteci bombardate, cu tavanul prăbușit, dar rafturi rămase integre, câțiva cititori continuă fascinați, cu privirile țintă la cărți. Decizie etică și politică: a citi, în ciuda - Conceptul de istorie Teza XIV începe
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pumni expediaț spre american. Îmi zic: mă, oi fi greșit duminică dimineața, emoțe etc., dar îmi zice Narcis Șelaru, trimisul nostru tv: au fost 950 de pumni, dintre care vreo 360 și-au atins țnta numită în limbaj pugilistic plex, arcadă, ș.a. Bun. Și Spadaflora? El câț...? Am întrebat spre micul ecran cu teamă, că tocmai reintrasem în normalitatea românească începând deja să vorbesc cu televizorul. Vreo 250, aud. Deci... Deci? Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce îmi zic: mă, familistul ăsta
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
zugrăvirea tabloului complex al lumii noastre de azi. Înmânate de Domniile Lor, împreună cu dna Adriana Frăteanu, o voce de aur în istoria nouă a Radio România, Premiile UZPR au fost însoțite și de multe alte bucurii, între care menționăm, sub arcada evenimentelor din luna martie, disertația despre femeie și iubire a dnei Rodica Subțirelu, redactor-șef al “Cronicii Timpului”, și momentul poetic Nichita Stănescu susținut de actrița Doina Ghițulescu, iar din bogatul program al seratei “Eminescu, ziaristul”, care i-a urmat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94360_a_95652]
-
capișon la fel caraghios, care îi acoperea fruntea, înălțându-se, gogoșit, de aproape trei palme. Însă, spre deosebire de micul purtător de felinar, acest om, care tocmai își ștergea cizmele pe pardoseala galbenă din fața prăvăliei, era o namilă, care aproape că atingea arcada ușii. Îl văzu cum își îndreaptă spatele și apoi cum se pierde printre sănii, în josul străzii, uitând cu totul de felinarul pe care îl adusese. Nane își trase la repezeală ghetele și coborî în fugă, aproape dărâmându-l pe tatăl
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
neatins și pe soție cu fetița de nici șase luni în relativă siguranță, așteptându-mă. Așa a fost: la lumina plăpândă a lumânărilor, Ileana o ținea în brațe pe Mona plimbând-o de colo-colo, dar mai ales pe sub cadrele și arcadele de beton și tocurile ușilor. Am liniștit-o imediat în privința lui Radu. Neînțelegând nimic din cele întâmplate, micuța din brațele ei simțea totuși prin toți porii spaima și alarma părinților. În noaptea aceea am dormit de-a valma tustrei pe
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul pământ râme fără culoare își dezmiardă plictisul digerând știri
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O pădure cu rădăcinile-cer Nu i se poate arăta decît Celui ce crede. Portret tărziu Pe ochii mei se așează O plasă argintie; noaptea țese arcade de ceață Pe rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
și cu destine uneori definitiv marcate de relele veacului. Dialogurile din Întîlniri cu oamenii secolului XX își au originea în emisiunile radiofonice ale Marinei Spalas, iar unele, cum e cel cu pictorul Ion Popescu-Negreni sau scriitorul în exil Leonid M. Arcade, dar și cu reticent-distantele Liliana Tomescu (actriță) și Valentina Dumitrescu (mama ei, pictoriță), se resimt de pe urma caracterului lor cît se poate de public. Sînt însă altele - cu Lena Constante și Ioan Comșa (ultimii supraviețuitori dintre eroii Jurnalului lui Mihail Sebastian
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
al Evenimentului zilei, care, constată Vasile Dan, referindu-se la Rinocerii lui Eugčne Ionesco, a rămas izolat în fața maleficelor metamorfoze: "El a refuzat să se schimbe în splendidul unicorn. Și a plătit-o prin dublă ruptură de mandibulă, țeastă crăpată, arcadă deschisă". Semn că postideologia recurge la acte banditești, ca efect al deplinei sale epuizări raționale.
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
vor acum s-o scrie. Și asta n-ar fi grav, dacă ar scrie-o cum a fost. O scriu însă cum ar fi vrut ei să fie dacă ar fi făcut-o. l în nr. 1 din 2004 revista ARCADE de la Strehaia publică o pagină intitulată Corigenți la limba română în care, din textele cîtorva formații cunoscute de muzică ușoară, sînt culese perle. Blondy: "Vroiam decît să-nțelegi cît țin la tine". Asia: "Mama-mi spune: nu fă plajă goală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
coborâte parcă din poemele lui Dimov (licorne, grifoni, pasărea cu gheare de argint, rosignolul). Iată o invitație a poetului în atelierul lui de creație: "Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe care tu le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Scriu această carte/ Ca un inorog nespus de urât
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
de artă n-ar fi reușit să dea un reprezentant atît de sclipitor mai ales la data cînd a fost terminată lucrarea. Artistul a trăit în urmă cu 17.000 de ani înainte de Cristos, avea fruntea îngustă, mentonul dezvoltat și arcadele proeminente. Era un magdalenian. Rasa Homo sapiens fossilis. Despre cîine nu se mai știe nimic altceva. Nici despre artist. S-a stabilit doar că nu s-a bucurat de o faimă mondială, deoarece nu i s-a mai găsit cadavrul
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii în Anglia. Am avut o serie de încăierări. Dacă arătai cât de puțin a evreu erai în pericol. Mergeam la un club evreiesc, lângă o veche arcadă, și mulți indivizi așteptau acolo cu sticle sparte, pe o alee pe care treceam. Ca să trec de ei - dacă nu voiam să mă bat fizic, și cu sticlele sparte nu prea te puteai pune, iar noi nu aveam sticle - cel
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]