59 matches
-
pe un ton de badinaj (...), că, în această zodie, s-a născut și ...Goethe, la 28 august 1749. Deci, m-am născut cu o zi înaintea lui, dar peste aproape ...două secole!’’. 2. Un om în Agora De la Orfeu, Hermes Arcadianul și Hermes Trismegistul la Vede și Upanișade, Mahabharata (una dintre cele mai eclatante epopei ale lumii, însumând aproape 100.000 de strofe, de opt ori mai mare decât Iliada și Odiseea la un loc), la presocratici, Dialogurile platoniciene, apoi la
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * by http://uzp.org.ro/lansari-editoriale-la-targul-de-carte-gaudeamus-craiova-ovidiu-ghidirmic-la-sfantul-botez-al-academiei-romane/ [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
final ceea ce își dorea. Din păcate, el și-a forțat norocul. Alicia pleacă, spunând că din acel moment nu îl mai iubește. Iarăși scor egal! Nu vă veți putea abține nici pentru tot aurul din lume, dragi de acum, Pipotentați Arcadieni Caribostoși! O pereche se împacă, cealaltă se desparte sub ochii disperați ai îndrăgostiților lumii. Reiese -- din grohotișul în care ne zbatem să ieșim la lumină, noi muritorii -- că eroinele debusolate, cu hainele curgând pe ele, au cele mai mari șanse
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1477471121.html [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
stabiliți în sudul Italiei și în Sicilia . Primele contacte ale populațiilor din Italia cu grecii au avut loc la sfârșitul epocii bronzului, de când datează obiectele miceniene descoperite în Apulia, Sicilia sau în centrul Italiei. Italia a fost expusă valurilor de arcadieni conduși de Evandru, thesalieni, dorieni și troienii lui Aeneas. Prezența ceramicii pictate în stil egeo-cipriot în Sicilia, obiectele cretane sau orientale atestă vechimea relațiilor Italiei cu estul Mediteranei. Orașul Roma s-a dezvoltat în Latium, regiune în care primele locuiri
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
al noii cetăți de pe colină Palatinului. Romulus și-a adjudecat rolul de conditor, și-a ucis fratele care i-a luat în derâdere actul fondator și va ctitori viitoarea cetate Roma. Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
populației dislocate sau aparținând de dorieni. Chiar vechii greci înșiși considerau că există trei mari diviziuni ale populației grecești: dorienii, eolienii și ionienii (inclusiv atenienii), fiecare cu propriile lor dialecte definitorii. Dacă nu luăm în considerare faptul că au uitat arcadiana, un dialect muntos obscur si dialectul cipriot, departe de centrul erudiției grecești, această invazie de oameni și limbi e asemănătoare cu rezultatele la care s-a ajuns prin investigațiile arheologico-lingvistice moderne. Greaca de vest si nord-vest este cea mai puternică
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
în cel de-al zecelea an de război. Când aheii au plecat la război, nu au știut drumul către Troia și au acostat accidental în Misia, condusă de regele Telephus, fiul lui Heracles, care a dus acolo un contingent de arcadieni și i-a stabilit acolo. Aheii i-au atacat pe misieni. În timpul bătăliei, Ahile l-a rănit pe Telephus, iar acesta l-a ucis pe Thersander. Deoarece rana lui Telephus nu se cicatriza, regele a întrebat un oracol ce să
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
că troienii și aheii din Iliada au aceeași religie, aceeași cultură, iar eroii inamici își vorbesc unul altuia în aceeași limbă. Pentru Virgil Dardanius, fondatorul Troiei (conform celor spuse de Homer) era din Italia. Mitografii greci susțin că, dimpotrivă, era arcadian, idee care ar modifica statutul războiului troian în cel al unui război civil. Filoctet a fost prietenul lui Heracles și pentru că a aprins rugul funerar la moartea acestuia când nimeni nu voia să o facă, a primit arcul și săgețile
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
grecești, instrumentul a fost creat de ingeniosul Hermes, mesagerul zeilor, atunci când a zărit pe o plajă o carapace de broască țestoasă, goală în interior. Din ea a confecționat lira, instrument asemănător cu harpa. Potrivit imnului homeric "Către Hermes, I" , Hermes Arcadianul a confecționat lira dintr-o carapace de broască țestoasă, înfigând în ea 7 tulpini retezate de trestie pentru susținerea coardelor din mațe de oaie și înfășurând cutia de rezonanță în piele de bou, brațele lirei fiind lucrate tot din trestie
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
a numit garda sa personală pentru a se eschiva permisiunii consiliului. Deși conștient că era o misiune cert sinucigașă, el speră ca sacrificiul său să impulsioneze consiliul la unitate împotriva persanilor. În drumul spre Termopile, spartanilor li se alătură soldați arcadieni și alți greci. La Termopile, ei vor construi un zid pentru a stăvili ofensiva persană care se apropia iar pe măsură ce construcția se desfășoară Leonida îl întâlnește pe Ephialtes, un spartan cocoșat aflat în exil și ai cărui părinți fugiseră din
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
de pe întinsul imperiu persan, inclusiv bombe explozive cu pulbere neagră și gigantice fiare de război dar toate atacurile acestea au eșuat. Mâniat de respingerea regelui, Ephialtes trece în tabăra persană și trădează calea trecătorii secrete. Când realizează felonia lui Ephialtes, arcadienii se retrag iar Leonida ordonă lui Dilios să se întoarcă în Sparta și să povestească înaltului consiliu despre sacrificiul lor. Deși Dilios își pierduse în luptă ochiul stâng, el putea încă să lupte dar Leonida decide că el este cel
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Dilios își pierduse în luptă ochiul stâng, el putea încă să lupte dar Leonida decide că el este cel mai potrivit datorită talentului său de povestitor. Deși șovăielnic și ezitant la ideea de a-și abandona camarazii, Dillos pleacă împreună cu arcadienii. În Sparta, Theron (care avea influență în consiliul spartan) cere reginei Gorgo favoruri sexuale în schimbul sprijinului său în fața consiliului în perspectiva întăririlor pentru Leonida. Urmând discursului de ajutor al acesteia din dezbaterile privind războiul, Theron își trădează public regina ceea ce
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
de origine gracă și latină, ca Elpino Nonacriense (Cruz e Silva), sau Corydon Erimanteu (Correia Garçăo). Imitarea modelelor grecești și latine era, de fapt, rețeta principala după care se încerca o reformă a poeziei portugheze. În afară de modelele grecești și latine, arcadienii au fost inspirați și de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea - Corneille, Racine, Boileau, Voltaire etc.; ei au încercat să continuie, în poezie, tradiția lirica a secolului al XVI-lea. Cea mai importantă opera literară a grupului arcadienilor este
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
latine, arcadienii au fost inspirați și de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea - Corneille, Racine, Boileau, Voltaire etc.; ei au încercat să continuie, în poezie, tradiția lirica a secolului al XVI-lea. Cea mai importantă opera literară a grupului arcadienilor este poemul eroi-comic "O Hissope", de António Dinis da Cruz e Silva (1731 — 1799). Încercările repetate de a se ajunge la un repertoriu național de teatru nu prea au fost încununate de succes. Satirizarea aristocrației nobiliare și a valorilor sale
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
e Silva, și "Assembleia ou Partida" (Adunarea sau plecarea), de Correia Garçăo, din care face parte și "Cantada de Dido". Cu toate că n-au lăsat nici măcar o singură lucrare, cu excepția celei întitulate "O Hissope", care să merite să fie citită astăzi, arcadienii au jucat un rol foarte important în evoluția literaturii portugheze: de fapt ei au lichidat gongorismul, au apropiat poezia de realitatea concretă, au creat un nou limbaj poetic și au adus în lirica o tematica cu totul nouă. Activitatea lor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și au adus în lirica o tematica cu totul nouă. Activitatea lor i-a influențat pe poeții de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și chiar pe primii romantici. Precursorii romantismului în Portugalia sunt Bocage, José Anastácio da Cunha și chiar arcadienii, în măsura în care aduceau în literatura concretul și cotidianul prin traducerile lor și prin contactele cu literaturile străine. Împrejurările în care s-a realizat revoluția politică portugheză au conferit romantismului portughez o fizionomie proprie. Contrar celor întâmplate în Europa, unde romantismul s-
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
O Arco de Santana" (Arcul Santana, 1845), "Viagens na Minha Terra" (Călătorie pe meleagurile mele, 1846), "Frai Luís de Sousa" (1843). Primele poeme Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de "Camões" (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și "Dona Brânca" (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i recompensă poemul; știrea fatală a dezastrului
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
reforma internă a lui Pelopidas, obține o victorie răsunătoare. Forța Spartei și mitul invincibilității acesteia nu se vor mai reface niciodată. În 370, tebanii invadează Peloponesul și eliberează hiloții messenieni, care își clădesc în grabă o cetate liberă, Messena. Liga arcadienilor își constituie o capitală federală la Megapololis. În 368, tebani opresc o ofensivă macedoneană în Tesalia și iau că ostatici mulți adolescenți macedoneni, printre care Filip, fiul lui Amyntas și fratele mai mic al regelui Alexandru ÎI al Macedoniei. Perșii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
maritime, inițiată de regele Cariei, Mausolos, și de rodieni, îi înfrâng definitiv pe atenieni în 356 în bătăliile navale de la Hellespont și Embata. În bătălia de la Kynoskephalai contra tiranului tesalian, Pelopias moare, iar în Peloponesm spartanii aliați cu cetățile ostile arcadienilor, îi obligă pe beoțieni să intervină, dar în 362, în bătălia de la Mantineea, Epaminodas moare și totul se transformă într-o înfrângere.
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lor ar acoperi lumina soarelui, a răspuns netulburat "" Cu atât mai bine, ne vom bate la umbră"". După luptă, Xerxes a vrut să afle scopul grecilor (mirat probabil pentru că avuseseră atât de puțini oameni) și a cerut ca niște dezertori arcadieni să fie interogați în fața sa. Aceștia i-au răspuns că toți ceilalți bărbați participau la Jocurile Olimpice. Întrebați fiind care era răsplata câștigătorului, răspunsul a fost "o coroană din ramuri de măslin". Auzind aceasta, Tigranes, un general persan a exclamat: ""Pe
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională intensă, care conferă unei anumite părți din opera să literară o anumita profunzime psihologică. Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de "Camões" (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și "Dona Brânca" (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i recompensă poemul; știrea fatală a dezastrului
Almeida Garrett () [Corola-website/Science/314231_a_315560]
-
rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit "Zeus") și a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în nenumăratele "Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide" ș.a. Erau stăruitoare și tradițiile "totemice", aduse din
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
miceniană și greaca epică. Ionicul a schimbat "a" în "e": Poseideōn, în timp ce aticul a contras cuvântul la Poseidōn. La alte dialecte: corintineanul Potedăwoni, a devenit Potedăni și Potedăn; boioticul Poteidăoni; în cretană, rhodiană și delfică, Poteidăn; în lesbiană, Poseidăn; în arcadiană, Posoidănos; în laconiană, Pohoidăn. Din aceste dialecte, poate fi ușor văzut că aceste izoglose nu urmează deloc o structură nodală. Obiectul inconștient al acestor schimbări pare a fi, în principal, crearea unui fonem din două, proces numit "contracție" dacă se
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
și coborî prin alte trecători, au renunțat la acest proiect și și-au fixat locul de apărare la Thermopylai, o trecătoare îngustă la sud de Muntele Oeta, care ducea în Locrida. Comanda trupelor alcătuite din hopliți recrutați din Pelopones, majoritatea arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în multe dialecte, sau ca aproximante sonore lungi , in eolică. Se mai presupune că nazalele silabice PIE (*n̥, *m̥) se pronunțau ca nazalul , înainte să se împartă în ', în multe dialecte, și ', ca variantă, în alte dialecte (miceniană, arcadiană, eolică).
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
faptul că "iubirea platonică" este cât se poate de strâns legată de marea realizare filosofică platoniciană, care a intrat în conștiința spiritului occidental: Ideea". (11, pp. 52-53). Acest comentariu concis a urmat elogiilor redate prin cuvintele preotesei vizionare din Mantineea arcadiană, Diotima, din dialogul Banchetul. Selectăm din acel dialog fragmentul ce trimite la "durata" prezentă în creația umană: "Căci cine năzuiește către frumos, acela vrea să-l dobândească pentru totdeauna; de aceea îi e propriu iubirii ca persoana care iubește să
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]