97 matches
-
pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
însuși deschisese geamul la mansarda lui, repartizată de primărie, și scria de zor, înmuindu-și pana în diverse călimări, cu gândul la regina Elisabeta, care nu se născuse încă. Londra se trezea la viață. Arthur se foi prin fața palatului, printre archebuze și condotierii care-și făceau veacul prin zonă, doar-doar or primi vreo comandă de furnituri, ceva de la stat. De pe creneluri, lăncieri șolticari le aruncau chifle, gogonele, măsline, ce se găsea. Arthur scoase un pachet de Kent pe care scria Citiți
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
de războî, în timp ce, pe vremea lui, pentru a da marile lovituri și a executa fapte de arme grandioase, o mînă de oameni era de ajuns, iar trupele erau concediate odată războiul terminat; în locul vechilor armuri de fier, al lăncilor și archebuzelor pe roți, va găsi uniforme, puști, baionete, noi metode de a organiza tabăra, de a asedia și de a purta bătălii, precum și arta de a face să subziste atîtea trupe, la fel de necesară astăzi cum era pe timpuri arta de învinge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un tip neînfricat. Se zice că Diego Alatriste și cu el au fost prieteni la cataramă, aproape ca doi frați; așa trebuie să fi fost, pentru că după aia, când taică-meu și-a dat duhul dintr-un un foc de archebuză primit Într-un bastion de la Jülich - de aceea Diego Velázquez nu l-a putut picta mai târziu În tabloul lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la etajul de deasupra curții din spate a tavernei, cu poarta dând În Strada Archebuzei. Să papi mâncărici calde fără a mai depinde de pulpele generoase ale lui Caridad Lebrijana. — Mai e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care locuiam Diego Alatriste și cu mine erau deasupra ei; și, Într-un fel, spelunca de jos Închipuia salonul locuinței noastre. Căpitanului Îi plăcea să coboare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil să știi efectul unei lovituri de spadă sau al unui foc de archebuză În toiul bătăliei, ci de aproape. Corp la corp. Față În față. Treaba asta cu față În față era importantă, cel puțin pentru el; pentru că Diego Alatriste, spre deosebire de mulți spadasini care Își vindeau serviciile, nu Înjunghia niciodată omul pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nouă. Poate nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi facă rău; pe când lui Îi putea reteza cineva beregata Înainte de-a apuca să ducă mâna la spadă. Exista o posibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discordiei din Palatinat, pe care n-am de gând să-l discut aici pentru că de-aia există cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cavaler și mai hidalg din lume. E pajul de care v-am vorbit, zise ea atunci, adresându-i-se cuiva care ședea lângă ea, În interiorul caretei, și pe care nu-l puteam vedea. Îl cheamă Íñigo și locuiește pe Strada Archebuzei. Se Întorsese din nou spre mine, care o priveam cu gura căscată, uluit că fusese În stare să-mi rețină numele. Cu un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a fugi În goana calului, văzuse cum veteranul Tercio Viejo de Cartagena - din rândurile căruia făceau parte tatăl meu și Alatriste - Încerca să părăsească demn câmpul de bătălie semănat cu cadavre, prin mulțimea dușmanilor care Îl secerau cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sânge, nici Învins; și nimeni, nici măcar gărzile spaniolă, burgundă și germană care Împestrițau arena, nu Îndrăznea să se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știu decât de frică... Asta-i recunoștința lor pentru ospitalitatea oferită de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei aflându-se doi presupuși veterani cu niște mustăți formidabile, care nu auziseră În viața lor o detunătură de archebuză, doi sau trei pierde-vară, un student de la Salamanca purtând o capă ponosită, deșirat și famelic, pe nume Juan Manuel de Parada, sau de Pradas, un tânăr pictor sosit de curând la Curte și recomandat lui don Francisco de prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa a zis? — Întocmai, cuvânt cu cuvânt. Pupilele pătrunzătoare ale favoritului Îl țintiră pe căpitan ca două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
priviri difuze Scriu să se amuze Versuri andaluze. Băieții n-au scuze Când vor să acuze Fete fără bluze Că ar fi farfuze. Babele mofluze Fără dinți și buze Trag turte pe spuze Punându-și ventuze. Mii de buburuze, Roșii archebuze, Bâzâind ursuze Zboară pe peluze. Respectând clauze Șefii de ecluze Nu pot să refuze Șlepuri călăuze. Pe-o navă-n cambuze Lovite de obuze Zac autobuze Cu defect la diuze. În mare, meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze Și ipotenuze
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > BELIGERANȚĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Avem în față pururi, metereze Pline de archebuze și baliste Și cât vor fi acestea să reziste, Asediul mai poate să dureze Nici fanii nu mai flutură batiste Provocări nu pot să mai lezeze Că tot mai bună supa de orez, e Și cronica oricărei zile triste Înverșunarea
BELIGERANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351190_a_352519]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului DESPRE MUZE Am căutat și eu muze, Pe al verdelui peluze, Sau ascunse pe sub frunze, Ghidat de roșii buburuze. Doar privirile obtuze, Aruncau veșnic obuze, Din nevăzute archebuze, Înspre ținte cam confuze. Am mișcat puțin din buze, Cu privirea înspre bluze, Așteptând mai multe scuze, Reușeau să mă amuze! Însoțit de multe muze, Credincioase călăuze, Care îmi șopteau din buze, Ai nevoie de...ventuze! Prin ținuturi andaluze, Printre
DESPRE MUZE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354385_a_355714]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AGONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze acareturile mixte, jucăriile chineze dorm cu simțurile treze și visează ametiste gândurile prind să sape nopțile un alt prăpăd oamenii doar nu mai văd din mulțimea de atrape, agonia lor hibridă dintr-
AGONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357878_a_359207]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CAPRICIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 529 din 12 iunie 2012 Toate Articolele Autorului față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze nu e vorba de baliste, de landouri sau asceze operații de pareze, de corali sau ametiste n-am pus între paranteze curioșii să asiste nopțile când trec pe liste manierele obeze pentru
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358242_a_359571]
-
veniti să vi-l vedeți pe bunicul am deschisușa și le-amarătat picăturile calde de ceară și fărâmăturile rămase - e bolnav ăsta micu' ziceau ei noi nu vedem nimic și se duceau din nou la culcare capriciu față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze nu e vorba de baliste, de landouri sau asceze operații de pareze, de corali sau ametiste n-am pus între paranteze curioșii să asiste nopțile când trec pe liste manierele obeze pentru
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371148_a_372477]
-
Voi însă poate n-auziți Nici hăituiala și nici prada Vrea întunericul lumina Să o coboare de pe soclu În maniera lui un cioclu Spre restul lumii zvârle vina Vrea întunericul lumina Pe turta lui să tragă spuza Și-și încordează archebuza La ora când servim noi cina Referință Bibliografică: Nu-mi luați paharul de pe masă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NU-MI LUAŢI PAHARUL DE PE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347020_a_348349]
-
vomat de mai multe ori cantități impresionante de sânge. încet-încet și-a revenit. La început, nu distinge nimic, doar un pic de lumină. Apoi își vede straiele pline de sânge. își imaginează mai întâi că a fost de glonțul vreunei archebuze. închide ochii, se crede pe moarte și, lucru extraordinar, experimentează trecerea liniștită de la viață la moarte. își dorește chiar să moară, închide ochii ca pentru a facilita această basculare fatală și găsește plăcută această stare. Apoi delirează, experimentează niște impresii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]