111 matches
-
ocazii speciale, împreună cu "mi com-pañera" savurăm un "trago", din romul vechi, de culoarea chihlimbarului, închinând "Viva Fidel"! Și, ca prin minune, din pahar se desprind cântecele triste ale sclavilor negri de pe plantațiile de trestie de zahăr, zăngănitul săbiilor și tunetele archebuzelor piraților, razele calde ale soarelui din Caraibe, parfumul florilor de portocal, mișcările un-duitoare ale frumoaselor mulatre de la Tropicana, valurile verzi sărutându-se cu digurile Maleconului, vocea caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri, pe coastele Cubei Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de pe litoralul Cubei. La 1558 maestrul Bartolomé Sanchez inaugurează la Havana lucrările la "Castillo de la Real Fuerza", lucrări continuate și încheiate la 1577 de Francisco de Colona. Este considerată fortăreața colonială cea mai veche din America Latină. Dispunea inițial de 24 archebuze, 50 "ballestas", 9 falcone-te, o culebrina mare și un tun de 46 chintale greutate, denumit "El salvaje" Sălbatecul. Pentru "mânuirea artileriei" avea să fie numit și "un specialist în arme de foc", iar pentru a da alarma la apariția piraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
I. În drumul lui spre Iași, François de Pavie găsește multe râuri și lacuri, și admirabile locuri de vânat; mai ales nenumărate și felurite paseri. Vânat mai mare au întâlnit urși și mistreți pe care îi pândeau în pădure cu archebuzele. * I. Tot în acest drum Pavie zice că a mâncat pori, un fel de plantă cu miros și gust de usturoiu, care însă nu lasă nici gustul nici mirosul după ce ai mâncat-o. * I. Oamenii, zice François de Pavie, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Chișinău. Pătrundem apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă: lănci, halebarde, armuri și coifuri împodobite cu pene, spade, topoare, arbalete, pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însuși deschisese geamul la mansarda lui, repartizată de primărie, și scria de zor, înmuindu-și pana în diverse călimări, cu gândul la regina Elisabeta, care nu se născuse încă. Londra se trezea la viață. Arthur se foi prin fața palatului, printre archebuze și condotierii care-și făceau veacul prin zonă, doar-doar or primi vreo comandă de furnituri, ceva de la stat. De pe creneluri, lăncieri șolticari le aruncau chifle, gogonele, măsline, ce se găsea. Arthur scoase un pachet de Kent pe care scria Citiți
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
sosire, prin 1508 dacă nu mă înșel, a portughezilor. Aceștia trimit primele corăbii care ajung în India la Callicutt, pe coasta care azi se numește Trivandrum - Kerala - unde vin cu puternicele și nemaivăzutele arme de foc care erau tunurile și archebuzele. Bineînțeles, nu au întîmpinat mare rezistență. Dar, implicit, toate aceste expediții care erau efectuate sub semnul superiorității militare, acompaniau această superioritate militară de semnele unei superiorități spirituale sau de civilizație, care le dădea justificare, legitimare. Am auzit această opinie exprimată
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un tip neînfricat. Se zice că Diego Alatriste și cu el au fost prieteni la cataramă, aproape ca doi frați; așa trebuie să fi fost, pentru că după aia, când taică-meu și-a dat duhul dintr-un un foc de archebuză primit Într-un bastion de la Jülich - de aceea Diego Velázquez nu l-a putut picta mai târziu În tabloul lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la etajul de deasupra curții din spate a tavernei, cu poarta dând În Strada Archebuzei. Să papi mâncărici calde fără a mai depinde de pulpele generoase ale lui Caridad Lebrijana. — Mai e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care locuiam Diego Alatriste și cu mine erau deasupra ei; și, Într-un fel, spelunca de jos Închipuia salonul locuinței noastre. Căpitanului Îi plăcea să coboare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil să știi efectul unei lovituri de spadă sau al unui foc de archebuză În toiul bătăliei, ci de aproape. Corp la corp. Față În față. Treaba asta cu față În față era importantă, cel puțin pentru el; pentru că Diego Alatriste, spre deosebire de mulți spadasini care Își vindeau serviciile, nu Înjunghia niciodată omul pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nouă. Poate nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi facă rău; pe când lui Îi putea reteza cineva beregata Înainte de-a apuca să ducă mâna la spadă. Exista o posibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discordiei din Palatinat, pe care n-am de gând să-l discut aici pentru că de-aia există cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cavaler și mai hidalg din lume. E pajul de care v-am vorbit, zise ea atunci, adresându-i-se cuiva care ședea lângă ea, În interiorul caretei, și pe care nu-l puteam vedea. Îl cheamă Íñigo și locuiește pe Strada Archebuzei. Se Întorsese din nou spre mine, care o priveam cu gura căscată, uluit că fusese În stare să-mi rețină numele. Cu un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a fugi În goana calului, văzuse cum veteranul Tercio Viejo de Cartagena - din rândurile căruia făceau parte tatăl meu și Alatriste - Încerca să părăsească demn câmpul de bătălie semănat cu cadavre, prin mulțimea dușmanilor care Îl secerau cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sânge, nici Învins; și nimeni, nici măcar gărzile spaniolă, burgundă și germană care Împestrițau arena, nu Îndrăznea să se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știu decât de frică... Asta-i recunoștința lor pentru ospitalitatea oferită de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei aflându-se doi presupuși veterani cu niște mustăți formidabile, care nu auziseră În viața lor o detunătură de archebuză, doi sau trei pierde-vară, un student de la Salamanca purtând o capă ponosită, deșirat și famelic, pe nume Juan Manuel de Parada, sau de Pradas, un tânăr pictor sosit de curând la Curte și recomandat lui don Francisco de prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa a zis? — Întocmai, cuvânt cu cuvânt. Pupilele pătrunzătoare ale favoritului Îl țintiră pe căpitan ca două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
armatele diferitelor state europene. O serie de termeni militari germani ca Bunker, Putsch etc. s-au răspândit și în secolul trecut, la fel ca unii termeni din medicină. O categorie interesantă este și cea a cuvintelor inventate pe teren german. Archebuza era o veche armă de foc, prima armă de foc portabilă. Fiind foarte grea, mânuirea ei necesita o capră pe care era fixată cu ajutorul unui cârlig. De aceea, numele german medieval este Hakenbüchse „muschetă cu cârlig“, cu corespondentul olandez hakebusse
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de lemn era plin cu cutii de alice și cartușiere. Trei puști de vânătoare erau rezemate de dulap, iar alături de perete spânzura o autentică archebuză. În odaie era o canapea vetustă, trasă mai lângă sobă, și o masă rotundă de nuc în mijloc, neînvelită cu nimic, pe care tronau vreo trei roate mari de floarea-soarelui uscate. O alta o ținea Hangerliu în mână. - Să trăiești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult când era contestat decât se bucura de laudă, ca urmare a neîncrederii în sine însuși, pe care șovăielile sale o alimentaseră totdeauna (fr.). altă parte de un automobil relativ mai modest, și scoțând afară câteva obiecte războinice - săcălușe, archebuze, halebarde . - își constituise un apartament la Casa de Artă. Toate hotărârile se luau acum cu avizul lui Munteanu, iar Gaittany își manifesta agasarea (pentru psihologi) numai prin gestul de a-și face vânt, chiar și iarna, cu o foaie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ncepuse să se depună, umedă și cristalină, se retrăgea din fața labelor zornăitoare care-și iveau falangele cu unghii pietrificate din străvechi opinci. Poarta bisericii era țintuită în fier și avea în blana ei groasă și crăpată urme de flinte și archebuze, pete de sânge, chirilice încrustate, blasfematorii, răzuite prost de cine știe ce popă din vechime. Hoitul babei Liubița, îngropată doar de-o săptămână, mișunând de viermișori albi și grași, se dădu aproape și pipăi poarta cu degete vinete. Clătină din capul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar fi revelat adevăratul desen, din care toți și toate făceau parte. Ai fi-nțeles atunci că păsările și florile erau iluzorii: un lotus deschis putea reuni, într-o formă întîmplătoare, o parte din fesa unei spălătorese, cocoșul unei archebuze, harta unei țări și modelul stereochimic al unui virus, aflate-n părți îndepărtate ale coalei, iar un strop de rouă de pe-o frunză de mărar putea fi, de fapt, strălucirea dintr-un ochi de curtezană hitită de acum trei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]