882 matches
-
slujbele unde venea și ea. Sub felurite pretexte, își făcu de lucru la ceremoniile municipale. Merse la toate tîrgurile. Participă la toate dansurile și chermezele organizate de consiliul din Bruges. Ea îi căuta din priviri silueta. Îl vedea pe podurile arcuite peste canaluri, furișîndu-se după parapete. În piețe, după ghizdurile de piatră ale fîntînilor. Îi vedea umbra topindu-se în umbra neagră a portalurilor și în aceea, mai îngustă și mai gălbuie, de după coloanele bisericilor. De fiecare dată, prezența lui întrezărită
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
din straițe bezele, musaca, tzatziki, la nesfârșit. Îmi făceau semn să m-apropii, să iau, eram degustători, împreună, proviziile nu se terminau niciodată, trăiam , fără-a afla nimic, în viața transformată. ÎNTR-UN MĂR Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de bine întipărite în minte, că se suprapun de la sine peste trăsăturile tinerei, contaminându-le pe ale tinerei - cinstit, nu știu, arată ca el
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Emil Brumaru Cînd fluturii dau iamă peste trupul Tău alb și alungit a dezmierdare Și melcii se strecoara-ntre picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
pisică prin/ ipostazele ei - un pisoi orb și/ negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Cetățeanu a debutat cu o ingenioasă carte gen mozaic venețian - poezii, poeme, identificări biografice, microsioane lirice, pasteluri, fabule, caligrafii ale unui homo ludens, surprins În perioade diferite ale vieții (copilărie, adolescență, tânăr, vârstnic - cu Întrebări și enigme). Peste toate, se arcuiește sensul gândurilor unui creator (trăitor În două culturi), care vede și aude În imediatul canadian, altoit, fără drept de tăgadă, pe o matrice românească indubitabilă. Aflat la o vârstă a acumulărilor, a distilării sau a evaluării lor (născut la 7
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
cred că și-au adjudecat tema sexului deviant, cu perversiuni, transcriu fragmentar o splendidă scenă, deopotrivă poetică și terifiantă, cum, probabil, ei nu vor ajunge să scrie niciodată: Atunci m-am aruncat a doua oară asupra Prințesei Fecioare, care se arcuise, ținându-și gleznele cu mâinile și oferindu-mi cu totul deschisă floarea cea roșie a dezmățului. Toate bolțile, până la cea de-a șaptea, s-au cutremurat deasupra noastră. Fiare cu solzi de pește și capete de cocoș, ori cu trup
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
noroi din drum. Zăpada e cenușie și totuși luminoasă. La stânga, în fața bisericii, colibe. Este un peisaj de țară, un sătuc fix cât să acopere o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies sub portalul bisericii care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă de la ușă, fiecare cu luminița lui în căușul palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar postmoderniste. Dacă
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
pîrjolite, zile și nopți întregi ar sta și-ar asculta dacă ar găsi un rostitor cu vorbe bine rînduite. Își spune el însuși Haidoș, fiindcă știe că se trage din os zeiesc, în spatele ochelarilor negri de plastic, privirea i se arcuiește în arabesc, pe cînd cu gura molfăie semințe de mac, înmuiate în mieriul de Metaxa coniac. Din cînd în cînd, la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
a mă face origine. Acolo sunt oglinda în care Dumnezeu Se privește și mă răsfrânge. Ochi din ochi țâșnim Din oglindirea populată de mișcarea Stelelor ce se joacă Pentru a mă citi mai bine. Deasupra ca dedesubt și înăuntru SE arcuiește chiparosul ce e în totul Carne din carnea mea, corn de abundență Buzelor ale căror cuvinte sunt Veșnicul. * 2 Ce faci aici, venit din Astrul stins, luând domiciliu forțat În scrierile deținute de pământul Pe care mâinile omului se păzesc
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
nu ne stropească cu sînge. Se mișca fără grabă, ca unul care știe prea bine ce are de făcut. Prinse mielul între picioare, ținîndu-l strîns, exact deasupra genunchilor. Cu mîna stîngă îi ridică boticul, pînă cînd gîtul micului animal se arcui pe spate. Cuțitul era un fel de cosor, cu lama scurtă și un pic îndoită la vîrf. Trupul mielului zvîcni o singură dată, atunci cînd cuțitul făcu prima crestătură în carne. Poate că numai atunci simțise propriu-zis durerea. Sîngele țîșni
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
de castani: îngenunchiată într-un gând geruiesc cuvintele pentru ziua fără mâine când am să-mi fac cuib în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană, închipuie cercuri cu brațe arcuite pe un chenar de lumină. îi spun că mi-am uitat nemurirea la mijlocul distanței dintre pulbere și păsări neverback neverback îngână drumul la căpătâiul pietrei unde am să mă curăț de spini; în trenul tuturor și-al nimănui pândesc clipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate...
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
când numele Fabrique a fost oficializat, pe malurile râului Bega s-a închegat o altă Timișoară, cea a manufacturilor, breslelor și meșteșugarilor. Fabricul a devenit astfel o adevărată Veneție în miniatură, peste canalele căreia, în veacurile XVIII și XIX se arcuiau 30 din cele 42 de poduri ale orașului, legând malurile în dreptul hanurilor, morilor, cafenelelor și caselor mai răsărite“. O „Veneție“ pe care, în epocă și-o împărțeau românii, rascienii și ilirii, germanii, bănățenii noi (cum erau numiți țiganii în 1753
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
scrisori pe care Cezar Petrescu le-a adresat Georgettei Ciocâlteu, a treia sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension, în vîrstă de 19 ani. Corespondență se arcuiește pe o perioadă considerabilă, între 1932 și 1960, reflectînd nu doar ipostazele relațiilor celor doi protagoniști, al căror matrimoniu a durat zece ani, ci și împrejurările vieții scriitorului în contextul istoric, de la activitatea acestuia la Gîndirea, Curentul, România (această din
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu se mărginesc să-și arcuiască membrele în trucuri scenice care nu au legătură cu textul. La final ieși din sală cu frustrarea celui căruia i s-a servit o farsă, silit fiind să asiste la o circăraie deșucheată. Nici urmă de spirit în toată parada
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
comunistă). Prefața semnată de Eugen Simion nu se ridică la nivelul ediției, fiind digresivă și grandilocventă: "descoperim un suflet însetat de adevăruri mari"; "un spirit care cercetează, în desfășurarea vertiginoasă a lucrurilor, legea și ordinea unei existențe universale"; "privirea este arcuită spre ceva ce trece dincolo de cuvânt" etc. Există, în schimb, la sfârșitul volumului o suită de referințe critice (aproape treizeci de pagini) care, completându-se reciproc, dau o imagine edificatoare a poeziei octogenarului-opzecist (cum se definește el însuși, cu umor
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de educație fizică, ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cotul pîrîului, pe zăpadă, un lup de culoarea tutunului ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
în vreme ce Apusul crea în liniște opere de artă, în vreme ce în bibliotecile lui se elaborau mărețe lucrări de știință teologică, Orientul ortodox se zbătea sub urgia mahomedană. Ortodoxia este patria noastră ecumenică. Cu toată diversitatea de limbi și națiuni, ortodoxia își arcuiește Cerul spiritual peste națiuni și își păstrează concomitent unitatea de credință, de viață și de forme cultice comune. Ortodoxia este calea luminii, religia adevărului revelat, absolut și etern. Marile probleme care au frământat neîncetat gândirea umană, privitor la originea lumii
Agenda2003-11-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280798_a_282127]
-
Începutul cuvintelor. Este o antologie a scrisului prozastic, conceput de autor în două dimensiuni stilistice: una conceptuală, sub zodia nonconformismului urmuzian, și alta a biografismului firesc, lejer, ca emanație a eului creator în devenirea lui social-intelectuală. Peste amândouă ipostazele se arcuiește grija unei comunicări cu tentă și detentă morfo-sintactică îndeajuns de supravegheată, poate prea intenționat supravegheată la nivelul fiecărui enunț în parte. Toate, dar absolut toate enunțurile din prima parte, se ipostaziază în fața lui non sau anti. De aceea, încărcătura formulărilor
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub un coviltir de brumă înțărcând a morții sete, odihnește-un chip de mumă prin a humei, negre plete. Iarna, prinsă-n flori de gheață i-a-nflorit pe la ureche, arcuind un fir de viață pe la casa ei, cea veche. Ochii ei, blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip sculptat, într-însul. Buzele, poveți de suflet tremurau în adormire, aruncând săgeți de
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
centura neagră. Cuprinzându-mi umerii, ne-am ridicat de pe banca pe care stătusem mai bine de o oră și ne-am îndreptat spre ieșirea din parc, dar nu-l părăsim. Străbatem aleile lăturalnice să ne prelungim plimbarea, iar copacii își arcuiau ramurile deasupra noastră mișcându-se lin, sub o caldă adiere. Ne amintim de faptul că în urmă cu câțiva ani, după ce el revenise dintr-o deplasare în interesul firmei la care lucrează, am mers împreună la câteva ore ale unui
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]