911 matches
-
nicio umbră care ar face cu ochiul în câmpia soarelui de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre pădurile-n care arde crepusculul, fâșia tăcerii se extinde, toate ființele se
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 by http://confluente.ro/Amurgul_uitarii_llelu_nicolae_valareanu_1377127985.html [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
ducă mâna pe părul ei bogat, ușor buclat, ce‑i cădea în valuri pe umerii rotunzi. Uneori încercau să o sărute pe obraji ori pe gură. Atunci Iuliana se supăra. Ochii i se umpleau de scântei sub sprâncenele ce se arcuiau acu �za �tor și le vorbea scurt, fără a ridica tonul, dar hotărât, privindu‑i în ochi pe cei în cauză: - De ce faceți asta? Credeți că deveniți mai importanți în felul acesta? Haideți să ne respectăm un pic. Nu suport
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică nu există calmare, Decât la Bunul nostru Tată Ceresc, Unde suflarea muribundă poate găsi alinare, Iar argila plină de necurați se arcuiește, De hainele fărădelegi ale cugetării amare Care-n fiecare zi se smintesc. Meteorule, nu-ți pierde al tău spirit! Întoarce-te la Dumnezeu și comuniunea harică, Ce te oprește din răul urlet Și te duce la fericirea biblică! Rugăciune Iisuse
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș exorciza în cântecul zăpezii Să-ți scot ascunșii demoni, din globulă, Să țipi eliberată-ntr-un stil mai vechi Mutând spre noapte stâlpii dup-amiezii 06.01.14 Referință Bibliografică: CONFESIUNE / Stelian Platon
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Confesiune_stelian_platon_1389056056.html [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
cioporul de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAȚELE TALE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului tremurul apropierii în orizontul de gratii este ca o neputință cu vârfurile arcuite într-o stare de izolare un sâmbure de lumină în care se ascunde o bucată de timp înghețat în așteptarea obrazului până a devenit tăioasă ca un ascuțiș de apă regăsit într-un munte fără inimă sufletul este un copil
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_exista_timpuri_in_bratele_tale.html [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
alta ,,bucurie”, pe alta ,, încântare”. ,,Ce forță are linia din această lucrare!” îmi spun în gând. Oare ce cuvând i se potrivește?”,, de ce nu o fi pus culoare ?”. Era desenat o stână cu un copil care mulgea oile. Linia care arcuia trupul era îngroșată. Lângă stănă trei dulăi stăteau pe coadă și priveau buclele băiatului stânse sub o șapcă roasă pe margini. Măgarul cu desaga în spate, parcă își aștepta tovarășele gata să pornească la drum. Pe capul măgarului era scris
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1411930658.html [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1479747693.html [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
lor de parfum și feerie, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Ele sunt zugrăvitoare ale unei grandioase comuniuni a românilor de pretutindeni, rechemați de idealul național al României reunite și restaurate, de valorile Instituției Monarhiei, de Familia Regală a României, care arcuiește peste țară un simbol al istoriei sale: Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Cristalizate într-o atmosferă profund omagială și de solemnitate, sărbătoarea zilei de 10 Mai consfințește ardoarea regăsirii forței și exploziei patriotice, a unității în diversitate, a
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1441997629.html [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă... Prefera să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1429350006.html [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
fără cuvinte, întrebări fără răspuns dintr-un alfabet ascuns, se desfac încet, alene peste ochi si peste gene, ca un plânset ca-ntr-o doară parc-ar fi ultima oară, lacrimi din icoane sfinte ploaie caldă și cuminte, peste trupu-mi arcuind pasul tău desculț pășind, când săruți fără cuvinte, palma mea, nisip fierbinte. Referință Bibliografică: palma ta, nisip fierbinte / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate
PALMA TA, NISIP FIERBINTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Palma_ta_nisip_fierbinte_nuta_istrate_gangan_1339033844.html [Corola-blog/BlogPost/340665_a_341994]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Și trupul mi-am înfășurat în așteptări în frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat ... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute și flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Amurg_grabit.html [Corola-blog/BlogPost/356822_a_358151]
-
îmbărbăta la gândul că, oricum, urma o ciorbă, un fel principal, apoi încă un fel și, în sfârșit, un desert minunat. Muzică pornită brusc, îi ridică firele de păr scăpate din coc. Tare, invaziva, lăutăreasca... sau ceva pe aproape. Se arcui în scaun, pândind acel tangou... care nu mai venea. În schimb, la un moment dat, veni o supă gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiți. Îndrăzni să privească spre Râul. Acesta îi ridică mâna
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438151330.html [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
stabili se dovedesc a fi cărțile poetice și sapiențiale ale Bibliei, Evangheliile, Geneza (“Curcubeul s-a prelins în natură ca un ulei mistic de miruit suflete. E jurământul lui Dumnezeu, promisiunea după potop, făcută lui Noe, sărut peste jerfa lui, arcuit peste pământ întru nedistrugere. Nimic nu poate fi în afara culorilor...” - Oamenii curcubeului), Ieremia - pe scurt, Scriptura și, evident, mesajul ei, mereu actual, neatins de vreme și de vremuri. Într-un fel sau altul, fiecare din scrierile cărții (fie că știe
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
își aruncase acele haine și-și pusese pe ea o rochie de mătase înflorată care-i scotea formele corpului ei firav în relief cu niște picioare bălane și o față albă cu trăsături fine, nasul mic, obrasnic, și ochii mari, arcuiți de niște sprâncene lungi și gene somnoroase...Am luat-o de mână și i-am zis: “Agneto, suntem într-un basm, tu joci pe Ileana Cosânzeana și eu pe Făt-Frumos din basmele românilor...” Ea n-a zis nimic, a zâmbit
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1441530237.html [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
de pe un gât subțiratic, proporțional cu trupul firav, lăsând la vezeală ceva din părul negru de smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431234784.html [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
doi se mai priviră un timp fără să mai spună nimic. Tăcerea se prelungi în încăpere. -Și acum du-te! spuse dintr-o dată Hasim. Oamenii mei te vor însoți. Baraba nu răspunse ci doar își îngustă privirea iar buzele se arcuiră într-un zâmbet abia mijit. -Denisis, tu rămâi aici, spuse Hasim privindu-l țintă pe Baraba. Acesta se ridică și îi aruncă negustorului o ultimă privire din prag, apoi fără să spună nimic plecă însoțit de oamenii lui Hasim. Rămas
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau.Măre, zice-se, c-atuncese ivi mândru voinicnalt, frumos, cu negre pletecu mers sprinten pe colnic,Ce era, precum se spune... XIV
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp,Până ce buclele-ți de neați-au arcuit pe creștet nimb.Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngânăCă mersul nu mi-ar fi pornit,De n-aș fi fost purtat de mână.De-aceea azi, de Sărbătoare,Un școlărel, în trup îmbătrânit,Îți cere-ndatorat iertare
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
confecționa fluiere. Își așeză pe un alt scaun, din apropierea sa, câteva lame din oțel, foarte bine ascuțite, vreo trei scoabe lungi, pentru găurirea vergelelor, în lungime, și niște dăltițe și un cuțit. Mă privi pe sub sprâncenele albe și dese, ce arcuiau peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă de culoarea trandafirului bătut. Prinsei
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
scris se exercită, atinge sublimul : “ Frângere a umanului într-o capsulă de prostie să fie? Pedeapsa vine înmulțită mereu cu fiecare infinit finit, când ochii nu mai privesc zarea ci acel înapoi umbrit. Acum liniștea vrea să se aștearnă... Vioara arcuiește sunetele. Pielea mi-o simt împăturită. Revăd trupul chircit. Îl las să-și destindă celulele. Muzica lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă trupul în acoladele vieții. Tresare umbra, tresar suratele ei. Cel mai ușor
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu cum strigi în gând o culoare om? -Cu glas rotund, o șoptesc. Doar atat pot. De teamă să nu trezesc albastrul ochilor ei. -Nu dăruiesc lumii cuvinte. Sunt ale mele. Au
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Infloresc_glas_culorilor.html [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
nu se aude pe creste Nici un foșnet... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceață din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlănțuie dânsul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul uimit Ce asculta și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Calusarii_elena_armenescu_1341580184.html [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]