374 matches
-
lucruri excepționale erau decretate și dintre toate convențiile omenești, cea mai monstruoasă, aceea care conduce la moarte fără dreptul de a protesta, era acceptată de toți". Fatalitatea războiului și solidaritatea în fața pericolului morții cîștigă în fata identității și solidarității naționale: ardelenii vor lupta în armata austro-ungară. Prizonierii făcuți de ruși vor descoperi spații necunoscute și vor înțelege, după vorbele unui țăran ale cărui amintiri de război au fost găsite, "...că ei sînt creștini ca și noi". Bărbatul povestește: "Ne-au dus
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suportat cu greu omnipotența jandarmului. Într-o țară care a cunoscut răscoalele, dictatura liberală 1-a exasperat. Un asemenea regim de constrîngere putea să fie un pericol." Deci există votul țăranului și expresia intereselor regionale împotriva centralizării statului liberal iacobin. Ardelenii contează pe Maniu care se angajează într-o politică de descentralizare, ceea ce va antrena rezistențe invidioase. Național țărăniștii beneficiază de legitimitatea consacrată printr-o adevărată punere în practică a votului universal, însă ei suportă încă handicapurile unui trecut divergent, pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
I; aceeași liberali s-au opus însă nepotului său. Problema particularităților și a autonomismelor regionale din Transilvania și Basarabia, aceea a minorităților naționale, a căror doleanțe sînt luate la cunoștință de Occident imediat după război, nu sînt rezolvate. În 1930, ardelenii se plîng că Maniu, care este reprezentantul lor, nu și-a ținut promisiunile făcute electoratului. Filosoful Nae lonescu îl crede incapabil să creeze o unitate spirituală între Ardeal și Vechiul Regat în vederea depășirii diferențelor pe care acesta le consideră a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Crișana și Maramureșul, unde dacoromanii, ungurizându-se cu secuii și germanizându-se cu sașii, au format etnia ARDELEANĂ (așa în text), reprezentații săi având culoarea pielii portocalie-tutunie”. „Reiese că „națiunea română” are trei culori: roz-alb-gălbuie (moldovenii), brună palidă (muntenii) și portocalie-tutunie (ardelenii). Este un fapt pe care-l atestăm în realitate. Pentru că noțiunea NAȚIUNE subînțelege comunitatea unui tip de indivizi care au „fiert” la un loc, în aceeași „oală” etnoculturală, devenind până la urmă o masă omogenă, cu trăsături comune, cum ar fi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
vechimea mai mare a poporului, a limbii și a culturii respective, diagnostichează un adevărat retard, cel puțin ca cercetător al istoriei. Dar concluziile domnului Vasile Vieru se deduc de la sine: moldovenii sunt urmașii geților, românii care nu există, mai exact ardelenii sunt urmașii dacilor cuceriți de romani, mai neclară rămâne situația valahilor: sunt ei daci romanizați care au părăsit spațiul intracarpatic, sunt o ramură a moldovenilor? Oricum, socoteala nu se potrivește: din două popoare - dac și get - au rezultat mai multe
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i țara, pe care voi cei de dincolo (ardelenii - n. m.), - îi spunea Vasile PÎrvan lui Onisifor Ghibu - , n-o cunoașteți îndeajuns”.4 ) Țara în a cărei capitală „îți mănînci sufletul degeaba”, îi declară aceluiași N. Iorga 5). Țara zeflemelii, „plină de humor”, în care - remarca Raymond Poincaré - „tout
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
populorum Transilvaniae... și Fundamenta grammatices linguae romanicae... de Ion Budai-Deleanu. Liant al tuturor scrierilor istorice și lingvistice ale reprezentanților Ș.A., ideea romanității neamului și a latinității limbii e susținută cu accente individuale ce nuanțează opiniile, diferențiindu-le între ele. Toți ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
București, 1986; Prieteni curajoși, București, 1989; Cuprinsul vorbirii, București, 1993. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Profet spre ziuă”, VTRA, 1973, 1; Mihai Zaharia, „Luptele soldatului”, TR, 1981, 5; Emil Manu, O dialectică a dorului, RL, 1986, 37; Laurențiu Ulici, Promoția ’70. Ardelenii, RL, 1986, 46; Ioan Holban, „Dorul și ființa”, CL, 1987, 7. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
vrednici de satiră”, ca și șarlatania, bigotismul, ciocoismul și alte asemenea tare. Vulcan rămâne cel mai fervent susținător al gazetei, aproape în fiecare număr publicând câte o poezie. În paginile U. au apărut versuri semnate de moldoveanul Gh. Tăutu, de ardelenii P. Draga și Ion Pop-Florantin, precum și câteva prelucrări după versurile lui Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri și Gh. Sion. În numărul din 29 septembrie/11 octombrie 1866 lui Mihai Eminescu i se tipărește poezia Asta vreu, dragul meu, cel de-al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
1958; Cuba, teritoriu liber al Americii, București, 1962; Columna, București, 1968; Mihai Viteazul, București, 1969; Moartea lui Ipu, București, 1970; Puterea și adevărul, București, 1973; Actorul și sălbaticii, București, 1975; Pe aici nu se trece, București, 1976; Profetul, aurul și ardelenii, București, 1976; Judecata, Iași, 1984; Passacaglia, București, 1989; Cutia de ghete, Ploiești, 1990; Cartea de la Gura Zlata, București, 1991; ed. (Râul uitării), f.l., 1994; Disciplina dezordinii, București, 1998; Cartierul Primăverii. Cap sau pajură, București, 1998; Râul visării: aparente povestiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
pe care nu le mai înșirăm aici, sar în întrebările acide ale unor tineri care-l privesc, și ei, pe Eminescu drept un „cadavru din debara” (cu expresia ionesciană potrivit pusă la lucru de către dl. Horia-Roman Patapievici). G. Călinescu și ardelenii G. Călinescu însuși l-a numit pe Aron Densușianu într-o paranteză, ca și când ne-am putea dispensa de el. A stat în paranteze Aron Densușianu, cu celebrul său pamflet „Literatura bolnavă”, în fața generației lui Călinescu, chiar în fața generațiilor create și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o discuție memorabilă cu scriitorul Gheorghe Suciu și filosoful Alexandru Surdu, dl. Florea Fugariu, profesorul nostru de literatură elină, editorul Școlii Ardelene, un oltean foarte ager care a fost mentorul multor scriitori din generația lui Nichita Stănescu, a lansat formula: „Ardelenii nu știu ce e ăla un cal” explicând socratic: „Gheorghe Suciu, de pildă, dacă-l întrebi ceva despre animalul numit cal îți va descrie calul său din copilărie, un cal roșu al unui vecin, calul acela alb sau pintenog, calul dormind în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de înțeles generalitatea numită Eminescu: iau informațiile din imediat, ei toți lucrează „cu materialul clientului”, cum se spune, cu texte publicate de prietenii și apropiații lui Eminescu. Sunt texte tipărite imediat după moartea lui Eminescu și acestor texte le răspund ardelenii. Din asemenea realități precum cele citate de un Aron Densușianu rezultă cu necesitate această concluzie: un om bolnav, dezordonat, incoerent nu poate avea decât o operă pe măsură. Cum să înțelegi altfel „schizofrenia” om - operă? într-adevăr,în textul de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
probabilitate de artă. S-ar înțelege că specificul e un aspect fatal, condiționat de calitatea etnică a scriitorului. Ibrăileanu îl vede însă ca un postulat. După un anume examen, el a ajuns la concluzia că moldovenii și în parte și ardelenii dețin procentul maxim de specificitate, care constă mai ales în spiritul critic, muntenii având mai degrabă spirit politic. Deci sorții cei mai mari de a se apropia de creație l-ar avea moldovenii. Asta însă atinge pe românii nemoldoveni și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
monografic special. În acest cadru ne mulțumim să dăm doar câteva sugestii și indicații, de aprofundat ulterior, cu toată documentarea și rigoarea necesară. Dacă mai trebuie o dovadă suplimentară, se poate demonstra oricând, și cu citate la fel de abundente, că și ardelenii: Z. Carcalechi, Fl. Aaron, I. Codru-Drăgușanu, G. Bariț, S. Bărnuțiu, D.p. Marțian ș.a. aveau, în linii generale, aceeași orientare critică, negativă față de invazia formelor străine. O mențiune specială se cuvine, cum vom vedea imediat, îndeosebi lui Ion Maiorescu, foarte pre-maiorescian
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
texte poetice, TR, 1986, 50; Constanța Buzea, „Muzeul de iarnă”, AFT, 1987, 5; Eugen Simion, Poezia „ca o vertebră de aur”, RL, 1990, 1; Ioan Milea, Agonia textului, TR, 1990, 15; Petru Scutelnicu, Inteligența metaforei, ATN, 1990, 4; Ioan Holban, Ardelenii, CRC, 1990, 29; Coșovei, Pornind, 90-94; Cornel Munteanu, Nicolae Băciuț, „Nostalgii interzise”, ST, 1992, 3; Traian T. Coșovei, O dioramă a frigului, CNT, 1992, 42; Bucur Demetrian, Un poet al zăpezii, R, 1993, 5; Iulian Boldea, Vizionarismul abstract, „Cuvântul”, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
programul citat mai sus, Galuscus exclamă: "Domnule, am ascultat toate aberăciu-nile câte le-ai debitat fraților români și fac aici declărăciune că ești un perturbator!" etc., dar Galuscus, ca ardelean latinist, nu putea să nu fie și el democrat "perturbator". Ardelenii latiniști trebuiau să fie democrați 1. Mai întîi, în Ardeal n-a rămas o clasă boierească română; clasa de sus s-a maghiarizat. Tinerii cu învățătură erau toți fii ai poporului și, ceea ce e mai însemnat, dușmani ai claselor de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
s-a dezbărat cu totul, în proză, nici mai târziu, de pildă când scria la Timpul. "Ardelenismul" acesta Eminescu nu-l va pierde cu totul nici în faza a doua, nici atunci când nu va mai fi în strâns contact cu ardelenii și când va face parte din "Junimea", 1 Loc. cit., p. 63. din școala care și-a bătut joc cu cea din urmă cruzime de ardelenism. Vorbind de o piesă localizată (Revizorul lui Gogol), în care localizatorul, dl P. Grădișteanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii, Între actualitate și permanență, Critica de directivă), Vladimir Streinu (Poetic și oniric, Romane în două volume, Începuturile criticii literare, serialul Tipologii literare), Tudor Vianu (Ce s-a schimbat în literatura română în ultimii 25 de ani, Ștefan Dimitrescu), Al. Rosetti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
au fost de 20 de ori mai numeroase dec�ț cele trimise de boierime. I?au trimis poezii întitulate Limba rom�n?. Au sosit ? i dona? îi. Goga le? a trimis o scrisoare studen? ilor rom�ni de la Budapesta �n numele �Luceaf? rului�; ardelenii erau entuzia? ți ? i i se adresau lui Iorga cu apelativele Apostol ? i Magnificentie 167. Fran? ujii au fost plini de �n? elegere, presa francez? a �n? eles c? Iorga nu era nici antifrancez, nici demagog. A?a cum explică el: �Cultură francez
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor [...], accentuând cu neîntreruptă stăruință că moldovenii și muntenii și ardelenii, fiind de aceeași origine, formează un singur neam”. Marii noștri geografi au procedat la descrierea și caracterizarea acestui teritoriu, precizând, fără nici o urmă de revizionism, că statul realizat în 1918 nu a cuprins și nu putea cuprinde pe toți românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
care se privesc problemele și faptele privitoare la viața Iașului este proverbială. Trecutul Iașului este pentru ieșeni numai o poveste de spus la gura sobei sau la Întruniri politice (...). Nimic mai caracteristic de felul cum evoluează Moldovenii plecați din Moldova. Ardelenii, de pildă, oricât s-ar găsi ei În București sau În Vechiul Regat, ei se simt Întâi Ardeleni și pe urmă bucureșteni. Moldovenii, din contra, Întâi se simt bucureșteni și pe urmă... iată că sunt moldoveni” .
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire, Sibiu, 1944, passim; Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1964, 38-39; Aurel Vasiliu, Însemnările unui sibian despre Caragiale, LL, 1966; Elena Dunăreanu, Centenarul revistei „Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
aparținând tuturor provinciilor românești. Printre cei care au desfășurat o activitate bogată și substanțială se numără moldovenii G. T. Kirileanu și S. T. Kirileanu, Teodor T. Burada, Tudor Pamfile, Gh. Ghibănescu, N. Mateescu, Radu Marinescu, V. Radovici, bucovineanul Dimitrie Dan, ardelenii Nicolae Spirlea și Vasile Sala, muntenii Christea N. Țapu, Simion Crainic, M. T. Adameșteanu, I. G. Bibicescu, oltenii Teodor Bălășel, I. N. Popescu, C. N. Mateescu ș.a. Cei mai mulți aveau nevoie de un îndreptar metodologic privind culegerea producțiilor folclorice. În sprijinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]