44 matches
-
bizuită pe de-o parte pe filoane ancestrale de neconvențională factură și pe de altă parte pe buna ordonare, pe un țărănesc realism al execuției, Rebreanu face dovada unei obiectivități antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
accepta că își însușise lecția "patriotismului" național ceaușist. Noica s-a sacrificat sub unghi moral spre a se realiza sub unghi creator. E mai mult ca sigur că, în măsura în care, în perioada antebelică, dădea glas unei convingeri spontane, chiar dacă eronate în ardența ei, în perioada comunistă opera o adeziune de conjunctură, pornită dintr-un calcul politic. Ar fi putut altminteri scrie, publica, pleca în Occident? Aproape s-ar putea spune că, dacă voiai să-l șantajezi pe Noica, n-o puteai face
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
parabole, maxime, reflecții conferă limbajului de o poetică limpezime al lui Coelho acea concentrare care face volumul citibil în „porții mici” (ca orice carte despre adevăratele valori ale vieții). Vorbim de cuvinte bine șlefuite, „sculptate” cu flacără lăuntrică, a căror ardență riscă să devină banală într-o traducere neinspirată, precum cenușa rămasă în urmă. Din fericire, spre lauda Micaelei Ghițescu, nu e cazul aici.
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
egală îndreptățire; moralistul și estetul se întregesc reciproc. Fără a-și uzurpa unul altuia teritoriile, dimpotrivă, ei conviețuiesc într-o perfectă armonie, aflându-și resursele și dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă a metaforei. Cu alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
așteptării, a îndoielilor ce revin când și când, cu meditația asupra erosului, apt să-i regenereze viața, pe care o resimțise "goală și deșartă". Până a fi cunoscut-o pe Nelli, Dinu - trăise "ulcerat de sentimente de plictis și monotonie". Ardența sentimentului se răsfrânge și asupra mediului ambiant, a preocupărilor lui zilnice. De la Miorcani, "echivalentul plastic al sufletului său" îi trimite lui Nelli pagini inspirate ce se apropie simțitor de literatură. Cum se vede, acolo se simțea cel mai bine și
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
morți - într-o zi urâtă de toamnă. Soarta i-a fost la fel de vitregă până în ultimul minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună a săracilor, fapt ce a făcut ca niciodată osemintele sale să nu poată fi aduse în patrie și să li se dea cinstirea ce li se cuvine. Moartea lui a fost înregistrată în Giornale
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de roșu rece, cyclamen, dar și griuri matur decantate, se alungă volubil prin cîmpul imaginii. Accentele disruptiv expresioniste se alcătuiesc laolaltă, fără
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
aceea nu mai știm exact ce se întâmplă, pentru că la sfârșitul anului 1954, relația lor de iubire începe să se destrame. Practic, Pia îl părăsește, pleacă din America, și Mihai îi trimite scrisori disperate, declarându-i, pentru a câta oară, ardența sentimentului de totdeauna: "Te iubesc infinit, te iubesc cu multă suferință, cu teribilă strângere de inimă. Dacă mi s-ar tăia carnea și oasele, dar mi-ar rămâne speranță și încredere, nu ar fi nimic, aș putea să o duc
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
teză de doctorat. Motivează stăruitor că ",nu avem încă un comentariu de autoritate asupra dramei Bălcescu de Camil Petrescu și citează ca pe un prețios document de creație, mărturisirea făcută lui Șerban Cioculescu în legătură cu eroul dramei, căruia îi trece "propria ardență cu care trăiește ideile". Nu pot să închei această prea repede enumerare, prin care se stabilește legătura de fond între cărțile lui Ionuț Niculescu, fără a aminti cum a descoperit el în ediția bilingvă a traducerii din Hamlet a lui
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
destin cumva paralel, dacă s-ar putea astfel spune, când corector, când redactor cu jumătate de normă - de fapt, cap limpede -, când normator și, în final, cercetător științific, efectul a fost sigur. însă el nu ar fi răsunat dacă, dincolo de ardența stilului, amintindu-ni-l pe Stefan Zweig, și de acea insistentă chemare la generozitate și toleranță, nu am fi descoperit un fin analist, stăpân în deplinătate pe uneltele sale. Și - iertare! - pe insul senzual, deschis bucuriilor vieții, râsului, nu doar
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
în timp ce mirosurile de pâine dospită, de tămâie și de mirodenii se răspândeau până la înălțimile Pera, de parcă ar fi fost însăși răsuflarea mulțimii strident colorate și barbare”. Sau iată, în descrierea farmecului Sașei, prințesa rusă de care se îndrăgostește Orlando, o ardență și senzualitate care topesc, bineînțeles, gheața: „Într-un spațiu de trei secunde și-a imaginat-o ca pe un cantalup, ananas, un măslin, un smarald, o vulpe în zăpadă; nu-și dădea seama dacă o auzise, o gustase, o văzuse
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
trecu peste ea și întrebă pe băiat cum merge cu studiile, cum petrece, silindu-se a fi cât mai camaraderesc. Îi contempla în același timp fața. Slab, asimetric din cauza aceasta, având ceva din lineamentele lui Ioanide, însă atenuate, extorcate de ardență și deciziune, era lipsit de volubilitate. O ezitare continuă întrerupea vorbirea și gesturile. Cu cine semăna oare la moral? căuta Ioanide o imagine în arhiva familiei, sprijinit pe teoria saltului peste o generație a tipurilor ereditare. Tudorel răspunse la întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcu o plecăciune ceremonioasă. Dar n-avu vreme s-o dezvolte, căci Sultana îl prinse în brațe cu o forță de înotătoare voinică. Ioanide nu respinse îmbrățișarea, ci o acceptă, dezvoltînd-o și profitând de ea. Însă după câteva secunde de ardență, se desfăcu delicat și, liniștit în sinea lui, înregistră umorul situației sale. În aceeași casă fusese agresor și victimă aproape din distracție, fără a fi târât de vreo pasiune. Tocmai această întîmplare îl făcu atent asupra stridenței aparente a purtărilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la misticism transcendent, de la decăderea Occidentului la declinul potenței masculine. Spiritul puternic și cel ineficient sunt Într-atât Înlănțuite, Încât nu este totdeauna ușor a le separa. Peste toate și mai strălucit decât orice - limba. Inteligența, mișcarea vertiginoasă a gândului, ardența frecvent nevrotică a dorinței, obsesia izbăvirii și transcendenței concurează În a atinge o vitalitate, tensiune, abundență unice În literatură.” * La Întrebările mele „românești” În interviul din 1999 Bellow a dat răspunsuri mai curând stânjenite, evazive. Nu Îi convenea subiectul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bunăstarea” este o noțiune discutabilă și înșelătoare. Evident, fericirea nu este discutabilă și binele rămîne bine atîta timp cît este bine... Dar ce înseamnă bine? Binele-bine esențial... adică esențialul. Cine n-ar alege binele? Care e deosebirea între lîncezeală și ardență, comoditate și progres, mediocritate și performanță, moleșeală și energie, insipiditate și intensitate? E diferența între non-existent și existent, motiv pentru care este de preferat ineditul, miraculosul, particularitatea și universalitatea oricărui lucru care există. Ce înseamnă a fi viu? Cu siguranță
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu cât mai reprimate: „Să Te înșel, dă-mi timp, ca-ntotdeauna / Să pot cădea, vreau iarăși înălțime. / Să m-ofilesc, cer iarăși prospețime. // Eu, lanțuri iar, și iarăși Tu - cununa. Tu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
este profund, adânc. S. a mai dat câteva texte intitulate Aforisme pentru un actor tânăr, ca și unele percutante și pedagogice indicații de regie și Alte aforisme, a realizat, de asemenea, o monografie închinată actorului Ștefan Braborescu (1965). Remarcabil prin ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
se intersectează cu viața, provocând-o, iar viața vine să întâmpine semnul, asimilându-l” (Linii de forță). Sesizând tensiunea pe care această fuziune o camuflează, critica a accentuat alternativ cei doi termeni implicați în ecuație: pe de o parte, o „ardență senzorială” (Gheorghe Grigurcu) sau o „visceralizare a poeticității” (Marin Mincu), pe de altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]