231 matches
-
Oltea I. Nistor - traduceri, studii și cronici, Felicia Brătianu - proză, Ilaria Gheorghian - traducere, Maria Cunțan - versuri, Virginia Tomescu-Scrocco - eseuri, Gina Sandri - versuri, Venera Cl. Isopescu - traducere, Viorica Lăzărescu - versuri, Karolina V. M. Șesan - traduceri, Ada Colnicu - proză, Lilly Bulandra - versuri, Areta Vitencu - versuri, Carmen Sylva Isopescu - versuri, Lya Nella - versuri, Aspazia Munte - versuri, Laura Miron - descrieri 34. Creațiile acceptate spre publicare nu se aflau sub constrângerea subordonării principiilor vreunui curent literar, originalitatea și exprimarea liberă fiind încurajate. La trei decenii de la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar numai atunci când este bine cunoscut și stăpânit. Mărturie acestei științe a comunicării vii și eficiente stau promoțiile de studenți, colegii din teatru și din film care au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este mult mai complex], deși nu exist] dubii în leg]tur] cu faptul c] aceștia au scris cunoscând operelor predecesorilor lor. îi. Teme și probleme în etică greac] Etică greac] din toate perioadele graviteaz] în jurul a doi termeni, eudaimonia și arete; sau, dup] cum sunt traduse tradițional, „fericire” și „virtute”. Aceste traduceri sunt cele mai compatibile cu sensul termenilor, dar, în multe contexte - dup] cum vom vedea - pot fi extrem de înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl] acolo, iar semnificația pe care o atribuiau Socrate și Platon termenului arete se limiteaz] la acestea. (Lista lor de bâz] cuprinde: înțelepciune, dreptate, curaj, moderație, pietate, care se afl] în leg]tur] cu comportamentul corect fâț] de zei, deseori ad]ugat] că a cincea din lista de mai sus. Înțelepciunea, din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a putea spune obiectiv c] a avut o viat] tr]it] cu succes? R]spunsul lui Socrate, care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spune obiectiv c] a avut o viat] tr]it] cu succes? R]spunsul lui Socrate, care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem distincția între ele. Dar Aristotel pare s] adopte o poziție diferit]: pentru el, viața „în concordant] cu” arete, în sensul cel mai înalt, este viața intelectului, în care „morală” și restul „virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are nevoi și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața intelectului, în care „morală” și restul „virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are nevoi și funcții mai complexe. În acest caz, arete semnific] ceva destul de diferit de „virtute”; dac] ne decidem s] îl traducem în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form] radical]. Ne putem face o idee despre adev]râtul sens al termenului arete dac] analiz]m tipul argumetului pe care Platon și Aristotel îl relaționau cu eudaimonia. Se presupune c], în primul rând, oamenii - v]zuți fie că entit]ți complexe formate din suflet și trup (Aristotel), fie doar că suflete, unite temporar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
A doua ipotez] este aceea c] viața bun], eudaimonia, va consta în îndeplinirea cu succes a acelei funcții. Dar, în al treilea rând, nimeni și nimic nu va putea s] își îndeplineasc] funcția specific] cu succes doar dac] posed] un arete relevant, adic] doar dac] este cel mai bun din categoria să (deci, utilizarea celor dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi cel mai bun). Aceast] presupunere ridic] dou] întreb]ri: care este „funcția” oamenilor și care este acea arete care este legat] de aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legat] de aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile relevante ale ethos-ului sau „caracterului”, dreptatea, curajul, spiritul și restul). Dar, pentru scopul nostru, ceea ce e semnificativ este c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile relevante ale ethos-ului sau „caracterului”, dreptatea, curajul, spiritul și restul). Dar, pentru scopul nostru, ceea ce e semnificativ este c], atât pentru Platon, cât și pentru Aristotel, conținutul termenului arete depinde de o noțiune anterioar] referitoare la ceea ce înseamn] a fi uman. În acest sens el este diferit de conceptul „virtute”, care marcheaz] deja o arie mai mult sau mai putin definit] de cercetare efectuat] de c]tre „filosoful moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastr] natural] este fie de a spune c] aceștia nu sunt îndeajuns de importanți, fie c] nu au judecat problemă cum trebuia. În Gorgias a lui Platon, Socrate propune ceea ce pare a fi o analiz] similar] în leg]tur] cu arete: numind acțiunile nedrepte „rușinoase”, el și toți ceilalți vor considera, în mod implicit, c] exist] un argument puternic pentru a le evita (având în vedere c], în caz contrar, epitetul „rușinos” ar fi inutil). Dar el se confrunt] cu opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] prefere interesele altora în defavoarea celor personale, constituia o problem], nu o soluție; iar orice caz de reușit] pentru justiție trebuia s] demonstreze c] totul era f]cut în interesul agentului. În acest sens trebuie s] înțelegem faimoasele paradoxuri socratice: „Arete este înțelepciune” și „nimeni nu face r]u în mod intenționat”. „Gândiți-v] bine” - spune el - și veți descoperi c] a face ceea ce trebuie este cel mai bine pentru voi” -, iar dac] alții fac r]u, o fac pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de majoritatea succesorilor s]i, desi doar cei din curentul stoic au fost tentați s] asocieze strict viața bun] cu procesele raționale. Pentru Platon și Aristotel, utilizarea rațiunii este necesar], dar nu suficient], pentru a tr]i viața dup] principiul arete. Într-adev]r, ei accentueaz] faptul c] nu toate acțiunile permit reflecția. S] presupunem c] v]d o doamn] în vârst] (oricare ar fi aceasta) pe punctul de a fi lovit] de un camion de zece tone: dac] m] opresc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
admis c] diferitele comportamente umane pot și trebuie s] fie justificate prin mijloace raționale. În al doilea rând, au acceptat c] aceast] justificare trebuie s] fie f]cut] în interesul personal al individului. De asemenea, este acceptat] ideea c] virtuțile (aretai) socratice sunt indispensabile pentru a duce o viat] bun]. Cu exceptia momentului când el se îndreapt], în mod surprinz]tor, spre a aduce un elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se putea justifica doar prin contribuția sa la pl]cere, orice nel]muriri puteau fi soluționate prin referire la acest crtiteriu, ușor de recunoscut de c]tre oricine. În schimb, Socrate pretinde c] nici el nu poate s] descrie aceast] arete, pe care o apeciaz] atât de mult, si c] nici nu este capabil s] g]seasc] pe cineva care s] o cunoasc]. În același timp, Platon îl reprezint] ca având un comportament care sugera c] oricine ar putea descoperi ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau „ideile”). Noi toți, în consecinț], avem o suspiciune în leg]tur] cu adev]rurile generale; ins] numai cei ale c]ror capacit]ți raționale sunt supradezvoltate - pe scurt, filosofii - pot s] își reactiveze amintirile. Urmărea const] în faptul c] arete ins]și este pe deplin accesibil] doar acestor persoane, în m]sura în care presupune exercițiul rațiunii și alegerea voluntar] (o persoan] nu poate alege ceea ce nu cunoaște), iar majorit]ții, dac] este capabil] m]car s] imite armoniile descoperite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neutru) și criteriile pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb]ri. Un postscriptum: am spus c] Socrate și aproape toți cei care l-au urmat au acordat un loc important conceptului de arete într-o viat] bun]. Frază era menit] a fi suficient de vag] pentru a include o varietate de poziții diferite: c] arete este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]