112 matches
-
marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre Domnul... Ge-ți păsa ție de femei când în inima ta domnea împăratul împăraților, îmbrăcat cu hlamidă de lumină albă, coronat cu coroană de sori!... Eu... în inima mea o femeie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima acestui caos, Crima cu șerpii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfîșiete... Un templu în ruină, de apă înecat Pe jumătate... stâlpii și murul sfărâmat Stă în curând să cadă... Să fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geniu infernal e acea sântă minune. Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Și noaptea-i o regină lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă Durerea ce-i în ele. Când cânt, pe ape plane Se limpezesc frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa? Ce vine? Ce să fie? De ce vine la glasu-mi când [ cu] o rugă-o-nvoc? De ce-atunci pricep scrisul al stelelor de foc? Eu mai pricep ce este... Arfei mele vibrînde Gîndirile-mi mai bune, mai pure și mai sfînte Le-am încrezut [odată]... și-n ea am depus eu O jumătate-ntreagă a sufletului meu. Și nu e cu putință?... Nu-i propria-mi gândire, Nu-i propriul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai sfînte Le-am încrezut [odată]... și-n ea am depus eu O jumătate-ntreagă a sufletului meu. Și nu e cu putință?... Nu-i propria-mi gândire, Nu-i propriul meu suflet ce îmi răspunde mie Din lemnul astei arfe? Da, da! Dar acea parte Fugi pe-o noapte albă... ea a fugit departe, Părăsi lemnul ăsta i coardele bogate, La cer s-a dus, la stele cu cânturi adăpate. Când noaptea însă-i caldă, molatecă și brună Atunci o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu vor da decît un bat, și un omer de sămînță nu va da decît o efă. 11. Vai de cei ce dis de dimineață aleargă după băuturi amețitoare, și șed pînă tîrziu noaptea și se înfierbîntă de vin! 12. Arfa și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veselia din cîmpii! Și în vii, nu mai sunt cîntece, nu mai sunt veselii. Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11. De aceea îmi plînge sufletul pentru Moab ca o arfă și inima pentru Chir-Hareșet; 12. și cînd se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi și va intra în locașul său cel sfînt să se roage, nu va putea să capete nimic!" 13. Acesta este cuvîntul, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Căci cetățuia voastră este nimicită." 15. În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cît ține viața unui împărat, dar după șaptezeci de ani, se va întîmpla Tirului ca și curvei despre care vorbește cîntecul: 16. "Ia arfa și străbate cetatea, curvă dată uitării; cîntă bine, cîntă-ți cîntecele de mai multe ori, ca iarăși să-și aducă lumea aminte de tine." 17. Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, și se va întoarce iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
țării, și nu mai rămîne decît un mic număr din ei. 7. Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină. 8. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfîrșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei. 9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adînc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și Madonă poetul visa o lume care să gândească din perspectiva basmului și să trăiască după modul poetic. Climatul de poveste, prezent în numeroase poezii, nu este nici el simplu decorativ, ci reprezintă o modalitate de trăire a stării poetice ("Arfele visează mituri"; Iar în ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună") care face posibilă ca și în balada vrânceană, comuniunea nemijlocită cu lucrurile. La Eminescu miticul are rolul de înveșnicire feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfînt, căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetelor, 12. și toți Leviții care erau cîntăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trîmbițe, 13. și cînd cei ce sunau din trîmbițe și cei ce cîntau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul au sunat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
din Seba. 10. Slujitorii lui Hiram și slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus și lemn mirositor și pietre scumpe. 11. Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului, și arfe și alăute pentru cîntăreți. Nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda. 12. Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decît adusese ea împăratului. Apoi s-a întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli și s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmașii lor. 28. Au intrat în Ierusalim și în Casa Domnului, în sunete de alăute, și de arfe și trîmbițe. 29. Groaza Domnului a apucat toate împărățiile celorlalte țări, cînd au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmașilor lui Israel. 30. Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită, și Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur. 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și au adunat sîngele la piciorul altarului, ispășire pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire. 25. A pus pe Leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și arfe după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și proorocului Natan, căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi. 26. Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții cu trîmbițele. 27. Ezechia a poruncit să aducă arderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, și Ahio mergea înaintea chivotului. 5. David și toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și țimbale. 6. Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. 7. Domnul S-a aprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
frumusețile ei și cumcă trecere și naștere, cumcă ivirea și pieirea ta înșile sunt numai o părere. Și inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mișcă în această lume eternă..., ea este orologiul ei. Și astfel fantazia nu mai este reflecția lumei astfel cum ea se arată ochilor într-o reală trezvie, ci, ca în fantazia poetului și a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea, Talia ei subțire-n colan strânsă Tremura scump de brațul meu cuprinsă. Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plâns. Am sfărmat arfa - și a mea cântare S-a înnăsprit, s-a adâncit - s-a stins. {EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coronă, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger... cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de frică, de plăcere Tremură-n mine sufletul meu bolnav. Să cînt? Dar oare la a ta privire Nu amuțește cântul de-admirare - Nu ești un cântec însăși - cel mai dulce, Cel mai frumos, ce a fugit v-odată Din arfa unui bard? O, fecioară, Vin lângă mine, să mă uit în ochi-ți, Să uit de lume, ah! să pot uita Fierea cu care ei m-au adăpat În lume. Cine-ar fi știut Că-n fundul mării tu trăești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă - dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă. Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcînd-o să răsune o psalmodică gândire Moaiă-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cântă pe Împăratul în hlamidă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]