1,119 matches
-
pare un nume de străin, dar poate ai vrea să ne lămurești. Nu știu de ce mă tot faci să-mi amintesc de chestia asta, spuse Emmy cu o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să facă sex cu subsemnata. — Sunt sigură că există o altă explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Gicu, când la Gore, nu-i vine să creadă ce aude. Băi, eu vorbesc de mîndria națională și voi mă luați cu țigările? Dăunează! E drept că merge șprițul ca uns cu mahoarca lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
al lui Azorín despre Jacques de Lacretelle. Acesta i-a trimis celui dintâi o cărticică a sa intitulată Aparté, iar Azorín o comentează. „E alcătuită - ne spune acesta, vorbindu-ne despre cărticica lui Lacretelle (nu a lui De Lacretelle, prieteni argentinieni) - dintr-un mic roman intitulat Mânie, dintr-un Jurnal, în care autorul explică cum a compus amintitul roman, și din câteva pagini filozofice, critice, menite a evoca memoria lui Jean-Jacques Rousseau la Ermenonville.“ Nu cunosc cărticica lui J. de Lacretelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mazzini (1805-1872), patriot, filozof, om politic italian, figură centrală a Risorgimento-ului (mișcarea de eliberare a poporului italian), carbonar. După înfrângerea revoluției (1849) a emigrat, ajungând în cele din urmă în Anglia. Domingo Faustino Sarmiento (1811-1888), scriitor și om politic argentinian, cunoscut prin capodopera sa, romanul istoric Facundo o Civilización y Barbarie, 1845 (trad. rom. de Paul Teodorescu, ELU, București, 1967). Alfondo al XIII-lea, rege al Spaniei (1886-1931, până în 1902 sub regența mamei sale María Cristina), a încurajat instaurarea dictaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Acum, riscul e redus și pensia vine lunar... Ne ajuți pe noi, păcătoșii, nu-i așa? Poate îmi faci rost de alt job? Doar ai fost coleg la Politehnică, acum un secol, cu frate-miu, nu-i așa? Actualmente cetățean argentinian, domiciliat în balamucul numit Buenos Aires. Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în balamucul numit Buenos Aires. Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului dumitale argentinian? Să-i cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele, ferma, casa, conturile, vacanțele, toate astea obosesc. Să-i scriu despre anii copilăriei, despre prichiciul vetrei și casa părintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale unei societăți noi. Funcționarii publici, de la cei mai mici la cei mai mari, ar trebui, primii, să le respecte. Un exemplu doar: pachetul primit de curând de la un fost coleg. Ei bine, am verificat conținutul menționat de avizul poștal argentinian. Dispăruseră unele din articolele enumerate în avizul de expediere.“ Da, își recunoscuse, scârbit, cuvintele. Rupse foaia, o aruncă la coș. Altă pagină plină, ciorna altei scrisori. „Nu practic anonimele, cum observați. Îmi asum răspunderea pentru micile mele reclamații și sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre moarte. Dintr-odată, brambura pe străzi și mai departe, pe câmpuri, ucis sau sinucis, cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian. Cartea incită, însă, mai curând, în mod deliberat, comparația cu Despre eroi și morminte, capodopera tenebroasă și torturată a romancierului argentinian Ernesto Sabato. Dacă bărbații și femeile care încearcă să funcționeze cât pot de normal în paginile Plicului negru par puțin deviați, aceasta este parte din țelul artistic al romancierului - sunt ființe pe care sistemul le-a dementizat. Într-o grăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintea de ceva. Îmi amintea de cât de cuminte fusese măseaua mea cea mișcătoare de cel puțin o săptămână sau două încoace. În timpul unui prânz de un carnivorism de-a dreptul fanatic, pe care l-am luat într-un local argentinian de pe Eighty-Second Street, prietenul meu Fielding m-a asigurat din nou în ceea ce privește problema Lorne-Caduta. Toate conflictele, mi-a explicat el, se vor rezolva în clipa în care vom fi în posesia scenariului definitiv. Starurile te înnebunesc invariabil în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vede, reprezentanții statului român sînt apreciați atunci cînd fac bune oficii de susținători ai culturii românești — fie ea și neavangardistă — în străinătate... O notiță din numărul 47 semnalează numărul 5 al revistei de avangardă Inicial din Buenos Aires, indicînd interesul publicației argentiniene față de modernismul românesc: „splendidă revistă redactată de scriitorii spanioli, sud-americani, de avangardă Roberto Ortelli, Homero Guglielmi, Roberto Smith, Ruiz de Gallarela. Se ocupă într-un articol de mișcarea artistică modernă din România — Un studiu asupra contesei de Noailles, de Augustin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie prins în cele din urmă, era fericit, mai fericit ca niciodată. De fiecare dată când reușea să mai vândă un Smith fals unui director japonez de corporație sau unui proprietar argentinian de firmă de construcții, inima lui suprasolicitată sărea, bătând cu putere, de patruzeci și șapte coți. În primăvara lui 1986, Valerie Smith a vândut casa din Oaxaca și s-a mutat înapoi în State, împreună cu cei trei copii. În pofida mariajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un excelent vin chilian și o carne la grătar în stil argentinian pe care i-au pregătit-o la vedere și pe care a încununat-o cu o minunată cafea din Columbia și un coniac franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o orienteze spre un post de conducere În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei. Catherine tăcu, vizibil crispată. Apoi bătu rapid În retragere, pretextând un atelier de Meditație zen și tangou argentinian. Credeam că faci Tantra și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata asta de douăzeci de ani. Și ea vine aici de la Început, practic de la Înființarea Locului. Christiane Își scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obținut-o și se folosește de ea, spre faima lor și a familiei?). Numărul victimelor sporește în raport cu gradul de împotrivire a opozanților. De asemeni, se vorbește despre cea mai puternică erupție vulcanică din Hawaii, din ultimii 14 ani, despre samba argentiniană în care sunt antrenați peste patru mii de dansatori, iar în România se evidențiază că unii lideri P.D.L. au mari datorii neachitate față de bugetul statului. În calitatea pe care o au, ca partid de guvernământ, n-ar trebui să gândească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
singura misiune pentru următoarele patru zile era să ne distrăm. Sunteți niște plicticoși, se mâțâi Elisa, clătinând din cap, Într-o paradă de dezamăgire prefăcută. Dar dacă asta vrea toată lumea... ce aș putea să fac? — Ce ai? Întrebă Emanuel, miliardarul argentinian, vag interesat. După toate aparențele, de-abia era În stare să-și ridice fața din paharul de martini mare cât un castron, pe care-l ținea cu ambele mâini. Am tot ce vrei. Spune-mi doar ce-ți trebuie. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
putea fi ocazional sau practicat cu regularitate. Ca și în perioada Belle Époque, pentru a iniția acest joc erotic, erai nevoit cel mai adesea "să intri în horă". Însă în anii '20, "hora" nu mai era valsul vienez, ci tangoul argentinian. Tangoul, dans zămislit din multiplele încrucișări care avuseseră loc între balurile populare și bordelurile din Buenos Aires. Tangoul, această expresie tangibilă, latină, arzătoare a dorinței. În timpul acestui dans, trupurile fac mai mult decât să se atingă ușor. Se înlănțuie, se cuprind
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nicidecum nu e unicul criteriu în determinarea unei națiuni”, și dă exemplul națiunilor din America Latină. Apare din nou o contradicție flagrantă în construcțiile logice șubrede ale fundamentaliștilor moldoveniști: niciodată locuitorii din America Latină nu au susținut că ar vorbi limba columbiană, argentiniană, ecuadoriană sau boliviană, ci toți acceptă că vorbesc o limbă unică, spaniolă. Să afirmi că limba pe care o vorbești este identică cu limba poporului vecin, dar dorești să o numești altfel, este de o stupiditate fără margini. Se poate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
articol publicat în numărul 24 din Arguments, în 1961, consacrat problemei cosmologice. Se găsesc în același număr studii de Kostas Axelos, Werner Heisenberg, Martin Heidegger și Roger Munier, același care s-a impus mai apoi ca traducător al marelui poet argentinian Roberto Juarroz. Poți, oare, să evoci interacțiunea voastră cu ocazia acelei colaborări a lui Lupasco la Arguments ? E. M : E vorba mai degrabă de influența lui Lupasco asupra mea. Nu-mi mai amintesc exact cronologia, dar începînd din clipa în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
valorilor pragmatice în America de Nord, în detrimentul valorilor culturale, filosofice și religioase (creștine, catolice) existente în America de Sud. După 500 ani de dominație europeană, modernitatea, potrivit lui Dussel, se confruntă cu propriile limite, generând criza postmodernă. Opinia sa, subiectivă, dacă ne gândim la originea argentiniană a lui Dussel, este în concordanță cu părerea altor filosofi postmoderni renumiți (marocanul Derrida, canadianul Lyotard, francezul Foucault), a căror "panică" în fața crizei postmoderne e posibil să fi fost generată de schimbarea poziției centru-margine și de anxietatea pierderii controlului asupra
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
500 de miliarde de dolari la care se ridică rezervele tuturor băncilor naționale (Bauman, 1998): nici un stat nu poate rezista câtorva zile de speculații pe piețe, fie el și un "bun elev" al FMI-ului, cu a demonstrat-o cazul argentinian. Globalizarea violenței școlare ar putea fi deci o globalizare foarte inegalitară, legată de "caracterul ierarhizat al economiei mondiale" (Adda, 2002, p. 47), "mondializarea fiind o dinamică profund inegalizatoare" (Moreau Defarges, 1997). Să admitem această afirmație ca ipoteză de lucru. Ca
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îndemnul și porunca unui destin, evocă un orizont specific orizontul, ritmic și indefinit, alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]