252 matches
-
de fratele său Linos în arta cântului, dobândind în ea o inegalabilă măiestrie. Muzica lui fermeca orice ființă, chiar și stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că Orfeu a fost de mare ajutor argonauților, la a căror expediție a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea . În versiunile mai vechi, Orfeu este
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
căror expediție a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea . În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauți pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt. După despărțirea de ortacii lui Iason, cântărețul s-a îndrăgostit de nimfa Euridice, dar fericirea sa alături de aceasta a fost de scurtă durată. Există două versiuni ale morții nimfei, din cauza mușcăturii
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
textelor mistice ale sectei, chipurile anterioare operei lui Homer și teogoniei lui Hesiod, pe care le-a atribuit lui Orfeu și lui Musaios. Mitul lui Orfeu este transmis literar de către : Studiul izvoarelor relevă cunoașterea lui Orfeu întâi în postura de argonaut și cântăreț, apoi în cea a inițiatorului unui cult . Conform lui Jan Bremmer, chiar și ipostaza ca homosexual aparține unei versiuni mai vechi a legendei, care conținea uciderea lui Orfeu, dar nu și episodul cu Euridice. Mitul a fost des
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Cinci preambuluri pentru cinci cărți nescrise” (1872). Personajul a inspirat pe mulți muzicieni, de exemplu: Una din cele mai vechi reprezentări ale lui Orfeu se întâlnește pe o metopă din tezaurul Sikyonienilor din Delfi, unde acesta se află în rândul argonauților, alături de un alt cântăreț (ca. 550 î.Hr.). Această reprezentare corespunde versiunii celei mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
reprezentări ale lui Orfeu se întâlnește pe o metopă din tezaurul Sikyonienilor din Delfi, unde acesta se află în rândul argonauților, alături de un alt cântăreț (ca. 550 î.Hr.). Această reprezentare corespunde versiunii celei mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă din blană de vulpe, împrumutată chiar din portul bacantelor înveșmântate cu piei de animale). Scenele tipice
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
fost pierdut “HMS Coventry” D118 6, navă soră cu “HMS Sheffield” D80 2, în timp ce însoțea nava “HMS Broadsword” F88 6, pe post de momeală pentru a îndepărta avioanele argentiniene de alte nave importante, la San Carlos Bay. De asemenea, “HMS Argonaut” F56 6 și “HMS Brilliant” F90 6, au fost serios avariate. Cu toate acestea, foarte multe nave britanice au scăpat, datorită tacticilor improprii de bombardament ale piloților argentinieni. Pentru a evita riposta concentrată a artileriei anti-aeriene britanice, piloții argentinieni lansau
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
N. Nekrasov, M. Isakovschi, K. Krapiva, Al. Jarov, N. Ușacov, St. Scipaciov, P. Tiutcev, N. Semenov etc.), din lirica germană (H. Liebhardt, H. Kehrer, H. Mokka, G. Gros etc.), din lirica slovacă și cehă (P. Plavka, M. Kratochvilova etc.) etc. Argonaut (Rădăuți), Banater Schritung (Timișoara), Banatscoe novine (Timișoara), Banatul (Timișoara), Bucovina literară (Cernăuți), Cadran (București), Convorbiri literare (București), Cronicar (Cernăuți - Sibiu), Curentul (București), Deșteptarea (Cernăuți - Râmnicul Vâlcea), Die Wahreit (Timișoara), Drapelul (București), Drapelul roșu (Timișoara), Fiii Daciei (New York, U. S. A.), Gând
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
fondatorii revistei școlare "The Science School Journal", o publicație care îi permitea să își exprime părerile despre literatură și societate. Astfel își încearcă talentul în ficțiune cu prima versiune a romanului "Mașina timpului", ce a fost publicat sub numele "Cronica Argonauților". Anul școlar 1886-1887 a fost ultimul an al studiilor sale. Deși a trecut cu brio examenele de biologie și fizică, lipsa lui de interes în geologie a dus la eșecul absolvirii și pierderea bursei. Doar în 1890, Wells a obținut
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
modul de construire printr-un proces de invenție prin derivație, a imaginii. Evident, între tipul de om blajin aparent și dârz în fond, dar nemărturisit, disimulat care e Pintea, si neastâmpărul ahasveric călător în bărăganurile lumii morale care era Istrati, argonaut al cunoașterii omului că și al faptei sociale, sunt similitudini mai greu de observat la prima vedere. Dar, subiacent, unitatea dintre imaginea literară și cea plastică se vădește a fi reală, la Pintea. Sunt 16 ilustrații cu totul, acvaforte și
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
1.72.5) susține că fiii pe care i-a avut Circe cu Ulise au fost Romus, Anteias și Ardeias, care au fondat câte o cetate ce le poartă numele: Roma, Antium și Ardeea. Circe mai apare și în legenda Argonauților când o primește pe nepoata ei Medeea și o purifică pe aceasta și pe Iason, după uciderea lui Apsirtos. În alte legende, ea îl transformă pe regele latin Picus în ciocănitoare pentru că îi refuză iubirea și pe nimfa Scila într-
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
confesională. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre () de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de "Tomis". Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc "τομή" ("tomí") însemnând "tăietură", "despicătură". Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca "tăietura" (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
argint, așa-numiții tetrii. Mitologia popoarelor din Colhida era influențată de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. Lâna de Aur căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. Lâna de Aur căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și orașul Eea drept capitală a regatului. Coloniștii greci au apărut în Colhida în decursul
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspirație creștină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele (zeița mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de argonauți. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
î.Hr. s-a format o a doua uniune tribală georgiană pe tărmul Mării Negre, ceea ce a dus la apariția Regatului Colchida în vestul Georgiei. Grecii antici numeau vestul Georgiei ca „Colchida”. Această regiune apare în legenda a lui Iason și a argonauților, care ar fi călătorit aici pentru căutarea lână de aur. Din anul 2000 î.Hr, nord-vestul Colchidei a fost locuită de triburile georgiene „svan” și „zan”. În estul Georgiei s-au dus lupte pentru putere între diferitele confederații de triburi
Georgieni () [Corola-website/Science/306732_a_308061]
-
viețuiau pe coasta orientală a Mării Negre. Puterea sa și aceste structuri statale, deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat un rol activ în Asia Mică. Potrivit mitologiei grecești, Colchida este regatul lui Eete și al Medeei și destinația argonauților, sau chiar și țara amazoanelor. Regiunea corespunde astăzi mai multor provincii georgiene, între care Svanetia, Racea și Abhazia, Imerenthia, Guria, Adjaria mai la nord-est de Turcia actuală și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
în timp ce potrivit lui Ptolemeu, pe de altă parte, Pontul se întindea până la râul Phase (actualul Rioni). Astăzi se știe că Pițunda se afla în spatele cetății cochice situate în nordul țării. În această regiune s-au născut legendele lui Iason și ale argonauților, care s-au dus acolo pentru a căuta Lâna de aur a vrăjitoarei Medeea. Numele de „Colchida” apare pentru prima oară în operele lui Eschil și Pindar. Autorii mai vechi vorbeau despre această regiune sub numele de Eea (reședința regelui
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
cel Mare (336 î.Hr. - 323 î.Hr.) și, cu nașterea dinastiei Pharnabazizilor (care a durat până în 99 î.Hr.), el este vasalizat, apoi anexat de regatul Iberiei. Puterea și radierea culturală a Colchidei au luat loc în mitul lui Iason și al argonauților. Potrivit acestui mit, Iason cu eroii Greciei antice au venit în Colchida pentru a lua Lâna de aur a regelui colchid Eete. Lâna de aur este se pare inspirată din tehnica extragerii aurului pe care îl practicau și îl practică
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
144,420 de locuitori conform recensământului. Străzile principale ale orașului Volos poartă nume legate de istoria seculară a muntelui Pilion: Iason, Iolkos, Demetrias. Locul de promenadă la tărmul mării, mărginit de hoteluri moderne și terase ale cafenelelor, poartă numele „cheiul Argonauților”. Refugiul împădurit al zeilor și eroilor Greciei antice, muntele Pilion este cadrul de desfășurare a unui mare număr de aventuri amuzante sau dramatice din mitologia greacă. Aici, la nunta lui Peleu cu Thetis, Eris a aruncat faimosul măr al discordiei
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
și eroilor Greciei antice, muntele Pilion este cadrul de desfășurare a unui mare număr de aventuri amuzante sau dramatice din mitologia greacă. Aici, la nunta lui Peleu cu Thetis, Eris a aruncat faimosul măr al discordiei, aici s-au îmbarcat Argonauții pentru a porni în căutarea Lânii de Aur și tot aici Titanii s-au străduit zadarnic să înghesuie pe Pilion peste Ossa. Muntele Pilion este presărat cu 24 de sate pitorești, cuibărite pe pantele sale, printre livezile de castani, măslini
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
a dobândit un fiu, pe Podarces. Ghicitorul și-a primit recompensa și a condus cirezile de boi la Pylos, unde a obținut mâna frumoasei prințese pentru fratele său. Iphiclos, fiul lui Phylacos, mai este menționat uneori ca făcând parte dintre argonauți, participanții la expediția condusă de Iason pentru aducerea din Colhida a lânii de aur. Totuși, nici Homer, nici Hesiod și nici Ferecide, care au scris anterior despre această expediție, nu îl menționează printre participanți. Este vorba, cel mai probabil, de
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
ceea ce a fost mai târziu denumită „prima goană după aur la nivel mondial”, nu exista o cale de acces ușoară până în California; Forty-Niner-ii au îndurat mari greutăți și mulți au murit în drumul spre locurile cu aur. La început, majoritatea argonauților, așa cum au fost denumiți, au călătorit pe mare. De pe Coasta de Est, o călătorie pe mare în jurul Americii de Sud dura între cinci și opt luni, și însemna un drum de (). O rută alternativă era călătoria prin Oceanul Atlantic până pe malul Istmului Panama
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
de oregonieni care au sosit pe drumul Siskiyou. Apoi au urmat cei din Hawaii, cu corabia, și câteva mii de latino-americani, inclusiv mexicani, peruani și chilieni, veniți pe mare și pe uscat. Până la sfârșitul lui 1848, aproape 6.000 de argonauți sosiseră în California. Doar un număr mic (cel mult 500) sosiră pe uscat din Statele Unite în acel an. Câțiva dintre acești „Forty-Eighteri”, cum au fost ei denumiți, au reușit să strângă mari cantități de aur ușor accesibil—în unele cazuri
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
pentru a cumpăra marfă de la căpitanii vaselor care o aduceau pe aceasta în California. Aurul pleca apoi din California la bordul navelor sau pe catâri către producătorii acelor bunuri din toată lumea. O a doua cale a aurului era cea a argonauților înșiși, care, acumulând o cantitate suficientă, trimiteau aurul acasă, sau se întorceau acasă luând cu ei produsele. De exemplu, o estimare arată că aproximativ aur în valoare de 80 milioane de dolari, extras în California, a fost trimis în Franța
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]