19 matches
-
Excepții sunt, dar atât de neobservabile încât nici nu mai pot contribui la sublinierea fenomenului generalizat. Dacă nu se instituie un curs de elocință pentru parlamentari, atunci ce e de făcut pentru generația tânără, lăsată pradă dezmățului verbal, mustind de argotisme ,nașpa"? Spre exemplu, un târnăr parlamentar, deși jurist, habar nu are de retorică. Emite însă, cu suspectă ușurință, insulte colorate, arborând o enervantă mină de bună dispoziție și siguranță de sine. Nici o competență, totul e aplomb. Cei vechi știau că
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
02.2006), în mai mică măsură curcan ("Dacă se bulucește lume, pac și curcanii cu caschetă la mijlocu' străzii, între două benzi", i-m-u-n.com, 23.08.2008); nu par să mai circule nici scatiu, nici cloncan. Mai puțin autentice sunt argotismele copoi sau prepelicar, pe care sursele argotice vechi nu le atestă: deși metafora pe care se bazează cuvintele este mult mai transparentă decât în cazul denumirilor de păsări, ele par mai curând calcuri culte (folosite în traducerea unor romane polițiste
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
a venit și ne-a anunțat că vom fi ascunși la zarcă" (p. 13). Într-un articol din ziarul Ordinea, din 19.12.1935, autorul (D.I. Atanasiu) încerca să integreze în discurs, într-un dialog aparent autentic, cât mai multe argotisme, printre care o întreagă serie de denumiri pentru polițiști: "Prin partea locului era o ŤCoană Leancať, niște Ťvrăbiiť și niște Ťgabâriť, Ťo șleahtă de presariť, așa că din partea asta eram bun asigurat că n-o să dau ochii cu Ťpresať"; mai departe
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
patriei”, „acțiunile” pionierești etc.), nici imaginarul existențial al protagonistului. Timpul exterior furnizează mai mult elemente cu funcție scenografică, lăsând culoar timpului interior, al primei juneți, cu toate accelerările, expectativele și elanurile sale. Cu un limbaj constituit, până în pragul excesivității, din argotisme liceale (și nu numai), V. își identifică personajele și concomitent își portretizează cititorul-țintă. SCRIERI: Muzici și faze, București, 2000. Repere bibliografice: Mihai Iovănel, Faze și doar atât, ALA, 2001, 595; Vasile, Proza, 327-329; Răzvan Voncu, Romanul unei generații, „Cronica română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt selectate și folosite posibilitățile expresive ale limbii în comunicarea cotidiană sau în cea artistică; opțiunile stilistice ale emițătorului se manifestă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romania. emiweb.org). Devierea semantică reprezentată în acest caz de concretizare mi se pare inacceptabilă în limba cultă, în care există posibilitatea de a folosi pentru accepția respectivă sintagme - cuvînt argotic, termen de argou, cuvînt din jargon - și chiar derivate: argotism(e). Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu trebuie consemnat și analizat cu atenție în limba populară: unde formularea a băga argouri și jargoane devine un indiciu al atitudinii față de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovației
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
Sensul de bază și foarte stabil al cuvîntului argotic caraiman este "buzunar". Îl găsim glosat din cînd în cînd cu particularizări - de exemplu "buzunar ascuns" (Cotidianul, 5.02.2006) -, dar acest lucru se întîmplă mai ales pentru că "traducerea" și definirea argotismelor sunt operații adesea contextuale și imperfecte (în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche, în 1996, se înregistrează o altă specializare semantică - "buzunarul pantalonului", la care în ediția a doua, din 2003, se adaugă și un sens metonimic: "furt din
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
pă secție" (p. 54) - ; pe cameră - ,le era frică să stea pe cameră cu alții", ,stai pe cameră în fiecare zi" (p. 28) și chiar pe munci: ,sînt întorși ăia micii de pe munci" (p. 32) O discuție limitată la extragerea argotismelor nedreptățește totuși textul, neglijînd meritele sale stilistice cele mai relevante din punct de vedere literar: tonul sec, autoironic, ba chiar auto-sarcastic, asocierile imprevizibile, juxtapunerile vocilor, producînd, fără duioșii și sentimentalisme, un efect imbatabil de autenticitate și emoție.
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
vorbește cu îngrijorare despre „degradarea limbii”, majoritatea criticilor au în vedere cateva tipuri de fenomene care reflectă evoluții și abateri mai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai putin explicabile: împrumuturi excesive, confuzii semantice, clișee și ticuri verbale, argotisme și termeni vulgari etc. Fiecare din comentatori avand anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe același plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce in ce mai mult că ar
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
text scris)" (Raissa Rozina, "Cultural constraints in meaning extensions: derivational relations between actions and happenings", în T. Eniko Németh, Károly Bibok, Pragmatics and the flexibility of word meaning, 2001, p. 245). Sensul etimonului explică foarte bine stabilitatea nucleului semantic al argotismului românesc: scrisoarea, declarația sau actul de identitate sunt tipice " obiecte scrise". Și calea de pătrundere în argou este verosimilă; ne putem doar întreba, ca și în cazul cuvântului blat, dacă românescul ecsivă/icsivă este preluat direct din idiș sau (și
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
aparență franceză: pe nevé, a la fonfé; dintre acestea, doar prima se mai folosește, fiind simțită mai curînd ca o siglă. În ultima vreme, am întîlnit ceva mai des, mai ales în forumurile din Internet, transcrierea franțuzită sau hibridă a argotismului tradițional mișto: ,am primit un mesaj foarte michteaux pe mail" (weblog.ro/ aglomerarispontane); ,tot e michteau cînd stîrnești apele, așa, ca să-ți amintești că exiști" (montreal.ro); ,a fost michteaux de tot" (new.blog.ro); ,nu poți decât să-l
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
substantivul clift. înregistrat în anii '30 cu sensul mai general „haină" (P. Ciureanu, „Note de argot", 1935) si cu cel particularizat „palton, pardesiu" (în V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936). În citatele din epocă, termenul apare alături de alte argotisme referitoare la îmbrăcăminte și încălțăminte: „aveam (...) clift aligant, niște crăcane [ = pantaloni] și niște labe [= pantofi] pe cinste" (D.I. Atanasiu, „Viața de râs și de plâns din ocnă", 1935; „Ce mai clift și ce torpile [= pantofi]!" (V. Gr. Chelaru, „Din limbajul
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
J. Byck), fenomen ușor de regăsit și în folosirea unor adverbe ca grozav (al cărui sens negativ s-a atenuat în timp), teribil sau groaznic, parțial și în uzul adverbial al substantivelor foc, trăsnet etc. (frumoasă foc, deșteaptă trăsnet), în argotismele mortal, criminal, de comă etc. Sensul negativ al intensificatorului sporește forța expresiei, chiar dacă (sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de interesant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
al limbii române al lui G. Volceanov (2006), cu glosarea „de plăcere”, „pe gratis, fără bani, de pomană”, atestă o lărgire a sensului și a uzului său. Explicația e foarte corectă; nu la fel de justificată mi se pare încadrarea expresiei între argotisme. În secolul al XIX-lea, când termenul amor se răspândea mai întâi în registrul cultivat și apoi în afara lui, sintagma amorul artei avea adesea sensul „dragoste pentru artă”. Cu această valoare, formula apare, de exemplu, la Alecsandri, într-o scrisoare
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
de intense legături și schimburi balcanice. Doar în cazul din urmă se poate vorbi, în modul cel mai corect, de o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise, cu totul incertă. Un argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
efect comic: „a transformat România întreagă în parcul său de distracții, răsucind și contorsionând într-un montagne-russe amețitor legea fundamentală și aruncând în tunelul groazei pe milioanele de cetățeni din această țară". Polifonia caracteristică discursului politic românesc culminează cu un argotism: finalul textului condamnă vehement „continuarea prăduirii națiunii". Termenul prăduire provine din verbul argotic a prădui. Faptul că este un nume de acțiune format cu sufixul -re, și nu cu echivalentul său -eală (ca în mult mai frecventul prăduială -„activitatea susținută
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
special este cel de "știre falsă, păcăleală, momeală, pseudo-bombă" jurnalistică: "nu mă las manipulată de orice Ťchiftea de presăť care explodează aproape cotidian" (forum evz.ro, 4.05. 2009). Situația actuală nu pare să provină dintr-o generalizare a vechiului argotism chiftea "prostituată". Ba aș spune chiar că poate oferi sugestii de reinterpretare a uzului de odinioară. S-ar părea că substantivul chiftea e un termen peiorativ de uz general, folosit pentru persoane, obiecte și situații, inclusiv pentru bani, dacă sunt
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
folclor, colegul P. a vrut să recite legenda Crișurilor; ne-am fi așteptat cu toții să folosească o limbă arhaică, plină de mustul magic al vorbirii orale din spațiul rural. În loc de asta, P. derulează un limbaj În care Își fac loc argotismele orășenești, astfel că povestirea lui devine parodia unui text contaminat. Asistentul Îi spune să folosească pe cât este posibil limba arhaică, iar dacă nu, pe aceea literară. Atunci P. nu mai povestește, spunând că el nu poate să povestească decât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt selectate și folosite posibilitățile expresive ale limbii în comunicarea cotidiană sau în cea artistică; opțiunile stilistice ale emițătorului se manifestă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]