22 matches
-
memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant, cum nu se poate mai adecuat unei materii oarecum prăfuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de un roman. Este cu siguranță însă o admirabilă poveste. Sunt unele cărți care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Este un bun exercițiu pentru săparea colegului la locul de muncă. u Denumire dată de hoții din mijloacele de transport în comun procedeului de extragere a portmoneului din poșete. Termenul era răspândit în anii la care ne referim. v Caricaturiștii argotizanți (din mediile celor care utilizau pentru sân termenul "robert", asemenea numelui celebrului dicționar de referință pentru hexagonalul cultivat) trimit la imaginarul artileristic (tunurile anti-aeriene) dar în urma reținerii pudice din partea unui amic poet am suprimat desenul inserat în text.Curioșii pot
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu 190.000 cuvinte, 32.144 de expresii și 8.041 argouri " (download.rol.ro). Jargoane, cu deosebire, circulă în ultima vreme chiar în mediile cele mai tipic argotice (în lumea interlopă), pentru a desemna cuvinte și expresii considerate de argotizanți ca specifice modului lor de a vorbi. Într-un reportaj despre viața de închisoare se relatează adaptarea conștientă la acest limbaj: "îți schimbi vocabularul care și-așa nu era prea elevat, o dai în dume și jargoane, îți schimbi accentul
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
mult sau mai puțin frecvente: engl. attic, fr. mansarde etc.) e o imagine destul de prezentă în româna de azi. Înregistrat chiar înainte de 1989 (într-un articol al lui Ion Moise din 1981), cuvîntul e confirmat din interior, de textele unor argotizanți autentici: "i-a spart toată mansarda troacei" (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994: 71). Dicționarele de argou înregistrează și alte utilizări ale cuvîntului, cu sensuri vulgar-sexuale asupra cărora nu ne vom opri aici. Unele dintre combinațiile lexicale au logica lor
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
familii lexicale: a impresiona, impresionant. De aceea, impresia creată este identificată cu autoaprecierea exagerată și cu intenția de epatare, exprimate și de formulele a-și da aere, a-și da importanță, a se da mare, a avea fițe etc. Lumea argotizanților este - ca multe altele - una a competiției simbolice între imagini și reprezentări ale indivizilor; dar - în mai mare măsură decît alte zone sociale - este o comunitate neipocrită, ba chiar excesiv de suspicioasă și de distructivă: aproapele este în permanență acuzat că
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
panacotist" (în notă: "hoț de buzunare"), p. 147), dar și alte sintagme care desemnează specializarea: "era șut la panacoate" (p. 144); "era șut la caramane" (p. 164). Nu toate derivatele au o circulație largă în interiorul și mai ales în afara mediului argotizant. În seria "rarităților" - totuși perfect normale ca tip de formație lexicală și ca evoluție a sensului - ar putea intra termeni ca zdrențar, lămar, ploconar ș.a. Zdrențar a fost înregistrat de Nina Croitoru Bobîrniche, cu o explicație formulată stîngaci ("hoț care
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
2322, 2000, 5); "Cu budigăii pe sticlă"; "s-a prelins pe sticlă" (EZ 2331, 2000, 8); "A vrut (...) să apară în sfîrșit "pe sticlă"?" (L, 14, 2000, 2). Se simțea probabil nevoia ca referirile la televiziune să capete o variantă argotizantă, care să se potrivească cu registrul colocvial și cu tonul lui de ironie generalizată. Televizorul era de altfel de mai multă vreme și o sursă pentru comparații familiare: expresia a vorbi ca televizorul, folosită cu sensul "a vorbi de unul
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
Se întîmplă de multe ori ca o expresie să se constituie pornind de la o situație minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluție semantică, e de folos să cunoaștem cît mai multe detalii de viață cotidiană din mediile argotizante. În cazul de față, soluția etimologică - posibilitatea ca termenul interval să intre în expresia citată - vine aproape cu certitudine din limbajul închisorilor. Intervalul pe care poți ieși nu este o noțiune abstract filosofică, ci una extrem de concretă: spațiul dintre paturi
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
de provocare... Are loc astfel (ca și în cazul adjectivului penal) un proces interesant de pătrundere a neologismelor culte în lexicul și frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ cu care deținuții vin în contact. Cuvintele închisorii sînt folosite de argotizanți, prin extindere, și în afara ei, în spații publice considerate, în mod similar, de recluziune și constrîngere (armata, școala) și, prin analogie, chiar în alte situații ale vieții cotidiene. Confruntarea de pe intervalul dormitorului comun se suprapune înfruntării de pe stradă. Din argoul
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
coarne". În dicționarul romaní-german al lui Dieter W. Halwachs și Gerd Ambrosch (1999), adjectivul schingalo (în ortografie germană) are explicația "încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne... Până la urmă, șingaliu confirmă tendința puternică a argoului de a desemna polițiștii prin termeni negativi, mai ales prin metafore animaliere
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
rînd pentru că nu le-o cere situația de comunicare: dialogul cu un reporter cult, pe teme în genere grave, care îi implică existențial. Argoul nu e o limbă maternă unică, ci un cod suplimentar și alternativ, utilizat de preferință între argotizanți, care sînt conștienți de caracterul său coeziv, diferențiator și chiar secret, și îl feresc de urechile celor din exterior, pentru care ar fi nevoie să fie explicat și decodat. Cei care au făcut cercetări de teren în mediile interlope și
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
că marfă e tipic pentru economia de piață, iar meserie pentru o etapă artizanală anterioară; scenariul interpretativ al trecerii dintr-o fază în alta ar fi tentant, dar e prea facil ca să fie și adevărat. Ca și meserie, folosit de argotizanți pentru a caracteriza abilitatea în ocupațiile specifice (furt, prostituție), marfă își adaptează sensurile trecînd prin experiența "ilegalității". E probabil ca sensul apreciativ actual să se fi format în legătură cu uzul interlop al cuvîntului - marfa fiind în primul rînd obiectul jafurilor, al
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
de "document", iar cealaltă - sensul de "scrisoare, mesaj". De fapt, lucrurile nu stau așa. Particularizările fiecăruia dintre aceste sensuri provin doar din eșecul pe care îl întâmpină culegătorii de argou în încercarea de a separa sensul stabil de valorile contextuale. Argotizanții nu-i pot ajuta, pentru că explicațiile lor rămân cel mai adesea contextuale și aproximative, stângaci formulate. "Act de identitate", "buletin și pașaport", "act găsit într-un portofel furat" sunt, toate, ipostaze contextuale ale aceluiași sens fundamental: "act". La fel, "bilet
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
bute", Academia Cațavencu = AC 37, 1992; Chestia cu România e pusă la derută", Tineretul Liber 585, 1992, 2), la abureală ( "un mitan secund jucat la abureală", AC 23, 2000, 15). Modul de a se comporta și de a vorbi tipic argotizant și juvenil este la șme (la șmecherie) sau la mișto. în aceste exemple nu mai apare nuanța de scop; cum nu apare nici în construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
neapărat frumoasă!) să se fi ajuns, prin metaforă (ca în cazurile cuvintelor zdreanță sau boarfă) sau prin metonimie (de la obiect -la purtător) la desemnări ale persoanelor. Textele familiar-argotice din internet nu conțin termenul, pe care îl regăsim însă în literatura argotizantă („înnemerea mușterii mai de soi/ Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi" - Romulus Vulpescu, Carmen meretricis). În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (ediția românească: 2001), clift este înregistrat ca provenind din germană, indicație incompletă și chiar inexactă (reluată ca atare
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
Orășanu 1861). Cred că nu e întîmplător faptul că argoul are mai puține cuvinte pentru bețiv: starea de beție fiind considerată normală, nu mai e nevoie de o denumire specială pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanții pot bea oricît, fără să se considere bețivi. Există totuși cîțiva termeni vag depreciativi, precum numele de agent machitor, pilangiu, consumator, alconaut, alcolist, sau metaforele burete și sugativă; sînt ironizați cel mult consumatorii de băuturi de proastă calitate: drojdier (Avasilcăi
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
joacă un rol important și limbajul - care are însă dezavantajul de a funcționa doar pe piața intenă. Există reclame care marchează autenticitatea produsului prin cea a limbajului: regional (mai ales moldovenesc sau ardelenesc) sau pur și simplu popular, incult, uneori argotizant. Cele mai marcate de pitorescul local par a fi reclamele la băuturi (care mizează adesea pe autenticitate maximă și umor); simțului comic al femeilor pare să i se acorde, deocamdată, mai puțină încredere: reclamele la detergenți rămân la fel de dezolant de
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
-i sperie nimic" (EZ 27.08.2007); "Baștanii de Timișoara" (Cotidianul, 2.09.2007) etc. L-am înregistrat la începutul anilor '90 - "În țara lui Papură Vodă, numai un Dom' Primare e baștan" (Expres, 13, 1991); apare și la un argotizant veritabil - "M-am făcut baștan capitalist, cu caraimanul plin de parai" (Mihai Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: 65) și în dicționarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), și G. Volceanov (1998, 2006). În lipsa unor atestări mai vechi, rămîne
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
în 1861 și G. Baronzi, în 1871; personajele lui Baronzi, din Misterele Bucureștilor, îl folosesc: ("Iacă ce vrăjește Coman...", 1862: 131). Până la urmă, verbul a aburi și derivatele sale (abureală, aburitor) fixează una dintre funcțiile esențiale ale limbajului, din perspectiva argotizanților: cea de ascundere a adevăratelor intenții, de înșelare și manipulare. Câmpul semantic al manipulării e destul de bogat: alături de a aburi și a vrăji mai apar, sporadic, a îmbârliga, unele expresii care conțin termenul texte (a băga texte), locuțiunea a face
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
care considerăm că sunt scrise aceste texte. Vom lămuri Încă de la Început că cei doi au practicat un lunfardo (argoul marginalilor din Buenos Aires) de operetă, un limbaj cu elemente argotice clare, detectabile În orice dicționar de gen, dar mai ales argotizant, adeseori efuziv și tumultuos, În cea mai mare parte inventat chiar de ei, vehicul care străbate, plin de haz, umor și fantezie, cuibul cu vipere al lumii interlope, fiind adevărata cutie de rezonanță a binecunoscutelor jocuri literare borgesiene. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop, pentru că argotizanții sînt direct interesați de riscurile legale ale profesiei. E de aceea foarte probabil ca penal - din sintagme precum dosar penal, cod penal, urmărire penală, cercetări penale etc. - să fi intrat inițial în lexicul argoului interlop, de unde să fi fost preluat
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]