3,560 matches
-
până la crângul sacru (Despina Petecel), culori orchestrale în Oedipe (Mihaela Caranica Fulea), lectura în termenii psihanalizei, termeni ,tabu" ca Eros și Thanatos (Marin Marian). Cei trei recidivează cu reflecțiile despre operă, cum spuneam, pe paliere autonome. Cândva au fost simboluri arhaice ,lumina și strigătul"; două modalități de percepere a mitului Oedipe - comparație cu compozitorul german Wolfgang Rihm; geografii psihanalitice ale sentimentalismului și idilismului enescian. Dar receptarea psihanalizei în România îmi pare de mică anvergură. Altă față a Oedipului, mai populară, la
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul? (Să precizăm aici excepția lui
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
România, loc pe care l-a purtat în suflet și în minte toată viața. Țară și Bucureștiul pe care il visa stradă cu strada. Legat de Brâncuși și Eliade, după tot ce s-a discutat aseară, e super de reluat Arhaic și universal de Sergiu Al-George, care îi aduce la un loc pe cei doi și încearcă să decripteze simbolistică operei lor. Este uimitor cât de multe au avut în comun cei doi! Felicitări!!!!!! Poate că acest comentariu nu e tocmai
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
cu engleza. Va veni momentul cînd și această limbă va muri, dînd naștere altor lăstare. Epoca globalizării abia a început. Dar schimbările, după cum am spus, au loc într-un ritm rapid și ireversibil. Ne îndepărtăm tot mai mult de culturile arhaice. Construim o nouă civilizație, care își va avea valorile ei. Vor apărea noi forme de exprimare artistică. Alte forme de artă. E greu de spus ce se va întîmpla cu poezia în această nouă lume. În fond, într-o societate
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
armașul era un Bergami, un italian poate, după rezonanța numelui. în orice caz, un occidental. Decide însă să-i spună cititorului că armașul era fugar "din părțile turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
în spațiul său originar, cu aspirația spiritualista și cu vocația transcendentei din doctrina creștinismului oriental, rezolvă acesta problemă, aparent insurmontabila, prin preluarea în tridimensional a bidimensionalului icoanei sau prin fugă în gigantism și în alegorie, daca Brâncusi se adîncește în arhaic sau se înalță pînă simte tactil lumină glaciala și eternă a formei pure, Silvia Radu, minata fatal de aceeasi neliniște, găsește o a treia cale. Ea nu este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
se pu-ne în nici un fel. Tenta plată, lumina lăuntrică a culorii, secționarea compoziției în registre clare, după modelul pămînt/cer, se înscriu și ele în aceeași amplă perspectivă stilistică și morală. Această filiație spirituală, la care se mai adaugă tipologiile arhaice și stilistica picturii țărănești, identifică în arta lui Florin Mitroi și sensul unei energii recuperatoare. Pentru că el nu se raportează la nimic din perspectivă epică și denotativă, nu citează și nu-și însușește formule, ci se adîncește în spiritul lor
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
la Iași, în diaspora, în Republica Moldova, în Banatul sîrbesc etc. provin din diferențe istorice și culturale, din fenomene de contact - și e normal să fie studiate. Influența rusei în lexic și în gramatică (prin împrumuturi și calcuri), păstrarea unor trăsături arhaice, acceptarea în normă a unor particularități regionale, existența unor inovații locale sunt cele mai frecvente deosebiri ale variantelor care circulă în statul moldovenesc; menționarea lor nu dă nici un fel de sprijin absurdității politice a unei alte limbi. Cine nu se
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
în nordul Africii și Spaniei înainte de a ajunge acolo arabii și de a forma califate. A existat în Spania o literatură mai puțin cunoscută (dată fiind aversiunea față de ocupant), numită literatură aljamiado-maură, o literatură arabo-spaniolă, scrisă într-un dialect spaniol arhaic cu caractere arabe: Legende despre sacrificiul lui Ismael, Legende despre înțelepciunea lui Suleiman, Legenda lui Ayub (Iov), Ișa în timpul calvarului discută cu un tovarăș de suferință, ș.a.m.d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
dialect spaniol arhaic cu caractere arabe: Legende despre sacrificiul lui Ismael, Legende despre înțelepciunea lui Suleiman, Legenda lui Ayub (Iov), Ișa în timpul calvarului discută cu un tovarăș de suferință, ș.a.m.d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut ca această literatură de proveniență biblico-coranică (iudeo-arabică) să repună în circulație variantele euro-asiatice ale unor episoade biblice prelucrate de Coran, apoi folclorizate, însă de circulație restrînsă. Realitate și fantezie romantică În istorie nu există miracole, doar în legende
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul locuințelor a lumii mari (televizor, Internet, care telescopează
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
cu rol gramatical nu se mai produc în română - cel puțin în limba standard - în cazul împrumuturilor moderne. Cum vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
tocmai cînd era s-o iau de pe foc,/ tocmai atunci (vai, ceasul rău!),/ visul meu, nada mea se spulberară ca omul./ Înghețai îndată, eram stană de piatră, mă dădui/ de ceasul morții, zicîndu-mi: ce nenorocire! Ce potcă!" - Ceasul rău) ori arhaică ("Apa vie și apa moartă sau Puterea de a face bine și rău./ Cuvinte crude sau legături cu giurămînt./ Ieșirea puilor din pîntece sau Ocara care peste voie vine./ Descîntecul buiguirii sau Cuvîntul și lucrul făcut/ pe taină și peste
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Pavel Șușară Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihială a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
dacă e vorba de două defileuri învecinate, dar despărțite de un lanț muntos, călătorul sau dinamitează obstacolul montan, sau purcede pe un lung și anevoios drum ocolit. Crearea cuvintelor presupune detonarea tăcerii limbajului, a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul al limbii și, ca niște adevărați ingineri de drumuri, trasăm căi de comunicație spre țara cuvintelor, escaladând piscurile tăcerii verbale. "Limbajul nud" își acoperă poienile cu semănăturile
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
o verificare a uzului actual al îmbinării dă rezultatele previzibile: în Internet, ca cum apare doar în cîteva texte dialectale ("Să îmflă capu la ei ca cum să sloboage splina în bou!" - grai bănățean, infotim.ro/patrimcb), în unele fragmente arhaice sau parodice.
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
limitele normale. - Slavă Domnului, se pare că merge. Pentru orice eventualitate, dau un telefon. Turonok spuse: - Excelent. Conveniți ca pe copil să-l cheme Lembit. - Ghenrih Franțevici, - m-am lamentat eu, - cine și-ar pune copilului său numele Lembit? E arhaic, e din folclor... - Așa să-l cheme. Nu le e totuna? Lembit sună bine, viril și simbolic... în numărul jubiliar o să facă impresie. Dacă refuză să-l numească Lembit, momește-i cu bani. - Cât? - Vreo douăzeci și cinci de ruble. Îți trimit
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
pagină și să creeze suspans din mai nimic. Ioan Groșan l-ar putea invidia pentru ingeniozitatea portretelor și chiar pentru eleganța cu care abordează te miri ce subiect fără a cădea în vulgar. Anatol Moraru parodiază totul: toponimii moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau, cum se spune în limbaj religios arhaic, la "legea strămoșească". Dacă în textul cărții istoricii literari și teologii au descoperit o adaptare a Catehismului din 1726 al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
a lungul a aproape o sută de pagini, Materiale pentru o bibliografie analitică a șamanismului tungus. Majoritatea sînt surse de limbă rusă - unele probabil nesemnalate în Occident înainte de această carte. Cititorul român cunoaște însă lucrarea lui Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, sau alte articole ale istoricului dedicate analizei fenomenului. Modelul descris de Eliade se bazează însă pe analiza unei alte populații siberiene, cea a buriaților. La fel de puțin cunoscuți în Europa sînt însă și tungușii, asupra cărora se oprește Delaby
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
poate influența ca scenariu a ceea ce va fi (și autorul realizează o trecere succintă prin principalele teorii sau reflecții asupra profetismului), ca alegorie, parabolă, sau simbol care se cere interpretat. Sau visul poate fi reflex al mitului și preia simboluri arhaice (centrul, drumul, cartea, grădina, insula etc.). Delimitarea între aceste concepte rămîne însă vagă, impresia fiind că subiectul acestui capitol se dizolvă într-o țesătură de noțiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
de dispariție, reprezentate patetic prin cîteva exemplare, formele lui Dumitru au ele însele patetismul ultimului exemplar. Puse în pagină agresiv și rupte de orice context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să și-o însușească. Ără intenții polemice explicite și nici măcar cu dorința
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]