58 matches
-
cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei Flori
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
intitulat Scriitori buzoienipentru literatura română. Totuși, nu cred că o asemenea dificultate e chiar descurajantă pentru un cititor interesat (mai mult: pentru un critic literar cu antenele cât de cât sensibile). Titlul îmi place. Are exact dozajul necesar combinației de arhaicitate simultan localistă și transcontinentală pe care-o realizează poezia lui Ion Gheorghe. În plus, amintește și de sutrele indiene, și de cele, orientate ideologic tot spre stânga, ale lui Allen Ginsberg. (Dintr-o scurtă notă cu pretenții de prefață aflăm
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
complex identitar în al cărui câmp de forțe se manifestă tensiunea dintre Occidentă și Orient. O serie de clișee atât negative, cât și pozitive prezidează atracția pentru acest mediu eteroclit, viu colorat, al unor metisaje culturale și etnice tulbură toare: arhaicitatea combinată deopotrivă cu o anumită relaxare a moravurilor, dar și un conservatorism radical, o anumită senzualitate care face casă bună cu cruzimea, un neastâmpăr revolutionar arzând mocnit sub aparentul calm al administrațiilor imperiale în contrapondere cu o lene levantină, o
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
la fel de ciudate. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute arhaicități, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
dispărea însă. Dacă acestor lucrări le mai asociem Sărutul și Rugăciunea, încă două direcții ar mai putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. Ion Dumitriu
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
lumi care nu au legături nemijlocite cu spațiul pe care ei îl reprezintă acum. Cee ce ii mai unește de asemenea, de această data însă într-un mod subtil și fără nici o retorică ajutătoare, este interesul lor pentru o anumită arhaicitate a lumii pe care au luat-o în posesiune, pentru formele ei ceremoniale și aparent încremenite. De separat îi separă, evident, în primul rînd limbajul, tehnicile și materialele. Îi mai separă apoi, într-un plan care scapă iarăși observației nemijlocite
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Recunoașteți că expresia englezeasca, “to start from scratch” te duce cu gîndul la originile scrisului. Expresiile însă constituie un caz aparte, care merită o altă discuție.) Spre deosebire de ediția Mudure - Proctor, proverbele traduse/echivalate în secolul al nouăsprezecelea poartă marca de arhaicitate. De exemplu, binecunoscutul proverb: “Cine sapă groapă altuia cade întrînsa”, tradus în ediția recentă literal: “He who digs a pit for someone else is sure to fall în it”, apare că “He that mischief hatcheth, mischief catcheth”, cu parfumul lui
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm al valorilor" deasupra condiției noastre, a finitudinii noastre. În construirea unui spațiu imaginar, eteric, dar și aluziv la terestru, prin contrast.
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
a problematicii culturale și istorice. Și privindu-i evoluția pe întregul ei traiect nu se poate să nu-i dai dreptate. Într-adevăr, problema fundamentală a filosofiei românești (ca și a celorlalte discipline ale spiritului) a fost dilema modernitate și arhaicitate sau istoricitate - eternitate sau mimetism-organicism, revoluție-evoluție, sincronism-protrocronism, europenism-indigenitate, dilemă devenită în al douăzecilea secol denumită cu termeni estetico-culturali, metafizic ontologici, politico-economici și sociologici, mistico-religioși, lingvistic hermeneutici. E o observație perfect îndreptățită pentru cine cunoaște (ca mine) realitatea fenomenului. Și nu
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și etnografic, dar și acelea ale arhaicității pur și simplu, în special cele ce țin de tehnică, de materiale și, pînă la un punct, chiar de lumea consacrată a formelor, cum ar fi lemnul, lutul, nuielele, cioplitul, modelatul, împletitul etc., se armonizeză și intră într-o altă
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
și al atitudinilor, pentru că presupune o perspectivă care a depășit de mult obsesiile și condiționările îngust ideologice: nu încearcă să sugereze importanța unei surse minimalizînd altele (latin versus slav, grec versus latin etc.), nici nu emfatizează creativitatea și istoria internă (arhaicitatea și unicitatea), ci urmărește cu interes și obiectivitate aventurile limbajului, în spațiul european și internațional: deschidere, mobilitate, contacte multiple, normală și permanentă circulație de obiecte și persoane, sensuri și valori.
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
tăi orînduiți să-ndure/ exodul meu și tirsul de agată/ vecia sîngelui vergin să bată“ (Sînge). Sînt, apoi, „anxioasele“ și „epigonele“ pietre (semi)prețioase (agatul, opalul, ametistul, malahitul și jadul), florile (azaleea, „orbita sexului“, agava, crinul, tuberozele), lexicul, fermecător în arhaicitatea sa, al unei limbi bogate, ca de pagină cronicărească (vergin, manuscript, cetește, subt, văzum, tîngă, strein), locuri, figuri si topos-uri mitice (Galileea, Valea Iosafat, Bethleem, Yerihon, Salomeea, „regina harpă vidră dansatoare“, gnomii Nordului, „nuntașul incaș”, „decima wallhală“, Kali, „grotă
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
la o traducere literală, opțiune atât de mult apărată de un Walter Benjamin sau de un Antoine Berman, dar inaplicabilă pe multe opere în proză. O traducere ca aceea din Scrisorile Doamnei de Sévigné trebuie să aibă un parfum de arhaicitate, fără a recurge însă la o limbă cu adevărat arhaică, inaccesibilă publicului actual, și trebuie să evite "ravagiile conotative" ce sunt o primejdie în traducerea unor termeni specifici unei anumite civilizații și unui anumit spațiu cultural. în traducerea operei unui
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
de stereotipul invocării automate a morfologiei sexuale personale, descalificate prin comparație. Pârghiile revoltei canalizate spre imaginea de artă ca defulare națională sunt multiple și comice deseori. Neînțelegerea referințelor implicate de limbajul sculptorului, explicit ca realism simbolic, sublimat prin referința la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist încă operant, cel al simbolicii creștine
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și etnografic, dar și acelea ale arhaicității pur și simplu, în special cele ce țin de tehnică, de materiale și, pînă la un punct, chiar de lumea consacrată a formelor, cum ar fi lemnul, lutul, nuielele, cioplitul, modelatul, împletitul etc. se armonizeză și intră într-o altă
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
la fel de stranii. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei arhaicități absolute, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
n-am învățat nici o limbă din cele poleite" și că "de-ar fi fost școli ca acum, învățam și eu vreo limbă din cele lăudate" (vezi prefața la Fabule și istorioare, 1841), Pann, cunoscător a patru-cinci limbi străine, avea conștiința arhaicității sale și se delimita radical de poezia neologică a pașoptiștilor. Originalitatea sa trebuie căutată acolo unde, după rigorile unei viziuni specifice secolului XX, arta poetului s-a insinuat adînc în construcția verbală a poeziei. Prima pagină a Poveștii vorbii (" Despre
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
lui Calistrat Costin se prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
XVII-lea ; cf. 49). În fond, acest ultim motiv este analog cu cel al năruirii periodice a edificiului. În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție (118). c) Legende sumero-akkadiene. Pentru a demonstra arhaicitatea motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute : tăblița XII a Epopeii lui Ghilgameș. Iată-l rezumat după versiunea akkadiană, care (cf. 50, p. 258) „nu este altceva decât o traducere textuală în limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]