495 matches
-
înnoirea limbajului poetic"; afirmația nu se întemeiază însă de obicei pe o descriere. în română, fazele succesive ale registrului "poetic" și-au selectat elementele dintre cuvintele fondului de bază, dar mai ales dintre cuvintele populare, chiar dialectale; numeroase au fost arhaisme, nu puține termeni religioși; li s-au adăugat neologisme impuse de unele școli poetice (de pildă, de simbolism), preluate din registrul standard sau din alte limbaje sectoriale; în fine, lexicul vulgar și argotic. Există un nucleu de cuvinte fundamentale pe
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
generației sale, capabil să utilizeze toate registrele limbii spaniole. Scriitorul extrem de cult și chiar erudit care a fost Cela s-a exprimat în modul cel mai simplu, firesc și popular, valorificînd un tezaur imens de zicători și proverbe, îmbinînd savant arhaismul cu neologismul, regionalismul cu vocabulele cele mai uzuale și dînd o viață nouă unui repertoriu inepuizabil. Cu un instict sigur de artist al cuvîntului, a reușit să confere rang literar unui amplu sector lexical marginalizat, incluzînd cu fiecare nouă operă
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel care invocă se refugia în utopie. Proza simbolică a lui Vasile Voiculescu insistă mult pe această repetiție pregătitoare a marii lupte. Detaliile privind instrumentele, măștile, locul, gesturile și tot primitivismul realizat de arhaismul vocabularului, aproape că devin obositoare, întârziind finalul. În cele din urmă, atunci când se trece parțial de la mimarea conflictului la confruntarea taurului adevărat cu omul-urs, prin repetarea fazelor exercițiului magic, berevoiul e contrariat că taurul "nu primea provocarea", privea cu prudență
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt că toate prozele lui
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de termeni ca arhaisme și oferă o explicație mult prea sumară ca cititorul dornic să înțeleagă și sensul să aibă o reprezentare vizuală cît de cît adecvată. Iar farmecul retrograd ce se desprinde din astfel de descrieri de portrete și de interioare, provocat tocmai
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
a II-a, 1948), credea (pe baza unor exemple precum indignă, să invente, să se prostitue) că neologismele vor fi încadrate mai ales fără sufixul -ez, că limba modernă va prefera formele nesufixate iar cele sufixate vor fi percepute ca „arhaisme”. O asemenea evoluție nu s-a confirmat; Al. Graur scria, ceva mai tîrziu, că „tendința limbii noastre rămîne în cotinuare aceea de a forma prezentul cu -ez..., pentru a regulariza flexiunea” (în Tendințele limbii române, 1968). S-a atras atenția
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din argoul vremii. Compusul nu s-a păstrat, cel puțin ca formulă de desemnare a sabiei, din cauza ieșirii din uz a obiectului însuși. Argoul nu păstrează arhaisme decît dacă le reconvertește semantic, aplicîndu-le altor realități ceea ce în acest caz nu pare să se fi întîmplat. Structura cuvîntului nu e neobișnuită: în româna populară există compuse din verb la prezent și obiect direct, chiar dacă, e drept, este vorba
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
este cea care urmează, și asta nu este o vorbă-n vânt, este o foarte mare tristețe. Marian Ilea: Am avut o experiență extraordinar de interesantă, apropo de a citi în corectură: Desiștea se culegea la Bacău și abunda de arhaisme transilvănene, și cartea culeasă la Bacău avea arhaisme moldovenești, și am făcut corectura de 7 ori până când, pe riscul ălora de la Bacău am zis: "Domnilor, voi răspundeți, dați-i drumul la carte"; e singura carte pe care am citit-o
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
o vorbă-n vânt, este o foarte mare tristețe. Marian Ilea: Am avut o experiență extraordinar de interesantă, apropo de a citi în corectură: Desiștea se culegea la Bacău și abunda de arhaisme transilvănene, și cartea culeasă la Bacău avea arhaisme moldovenești, și am făcut corectura de 7 ori până când, pe riscul ălora de la Bacău am zis: "Domnilor, voi răspundeți, dați-i drumul la carte"; e singura carte pe care am citit-o de 7 ori și nu mai vreau să
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
vocea cîntată a reprezentantului Celui de Sus îi inducea un somn imens primului bărbat. Ar fi vrut să se întindă și să caște, oricum nu înțelesese nimic din speță, mai ales că frazele erau muiate într-o agheasmă sub-țire de arhaisme sfinte și pilde biblice pe care prezidentul, educat în ateism, nu le pricepea. Chestia cu Dumnezeu și Cezarul o dibuise cu oarecare caznă a minții matinal confuze, dar cine era Mammona nu se prinsese. Înțelesese inițial: Madonna. (Fragment din nuvela
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească noi surse de creativitate ludica și ironică.
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
criticul Dan C. Mihăilescu are, a priori, toate argumentele pentru a sugera un viitor best-seller. Pe de o parte, recunoscuta expresivitate stilistică a lui Dan C. Mihăilescu, predispoziția sa naturală către formulările spumoase, punerea în valoare a farmecului desuet al arhaismelor, sensibilitatea sa cu totul specială în fața imaginilor cu substrat paseist și, pe de altă parte, dragostea scriitorului pentru București, orașul în care s-a născut și la a cărui dinamică de dezvoltare din ultimele decenii a fost martor. Dan C.
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
că revista "a încercat să susțină un dialog cu școala, cu toți acei care doresc să contribuie, în măsura posibilităților, la promovarea românismului, a literaturii și culturii noastre naționale". Dincolo de unele naivități de tehnică literară din poeziile publicate, dincolo de unele arhaisme conservate în limbă (v. rubrica intitulată " Din hronicul Societății Scriitorilor Români", s.n.) este de văzut efortul nobil al confraților noștri din Bucovina de Nord de a menține vie ideea de cultură românească, în condiții deloc prielnice, până în prezent cel puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
corespunde, așa cum am văzut, unui "adevăr absolut" al sistemului sau uzului limbii, ci reflectă în primul rînd o dorință de raționalizare și sistematizare. Problema e dacă o asemenea reglementare, care face să fie percepute ca greșeli sau cel mult ca arhaisme mii de pagini vechi și noi, care reduce posibilitatea de variație stilistică instaurînd, monoton, "legea lui dintre", este sau nu utilă. În principiu, o normare de acest tip nu e imposibilă: autoritatea unor persoane și instituții poate impune reguli inexistente
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică se poate datora formării unor traducători mai buni, care n-au pierdut contactul cu mediul românesc; ea este desigur sprijinită de folosirea unor versiuni ale Bibliei conforme sau apropiate de tradiția românească: arhaismele conținute în citatele biblice ajung astfel să contamineze și textul predicii sau al comentariului. Rezultatul rămîne totuși șocant, în măsura în care în text persistă numeroase neologisme, în mod special anglicisme, iar calcurile și inabilitățile sintactice compromit parțial receptarea. Dependența stîngace de limba
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un amestec de erudiție, moralități, politichie, arhaisme, năzdrăvănii lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la altul, de la un termen de comparație la altul
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
a celor considerate vulgare, fără aplicarea obișnuitului tabu al dicționarelor noastre generale; ortografia consecventă cu î ), consultarea acestui dicționar poate însemna o familiarizare cu unele dintre cele mai interesante probleme ale elementului latin moștenit în română; se găsesc reunite aici arhaismele cu forme apropiate de dubletele lor moderne, preluate prin împrumut tîrziu (a deștinde „a coborî”, a împuta „a reproșa”), evoluțiile semantice complicate, care au provocat numeroase discuții și interpretări: a merge (din lat. mergere „a se scufunda”), codru (*quodrum = quadrum
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari albii lirice. Sinteză ivănesciană Își subordonează aceste experiențe poetice, brodata pe canavaua unei concepții despre poezie
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
traducătorul ne pun în situația de a gândi dinamică și dialectica temei filosofice în cauză. Adică de a înțelege viața acelei idei. Exemplul care ne va reține atenția este, așa cum spuneam deja, traducerea termenului „Urteil”. Eminescu folosește în anumite cazuri arhaismul „județ”, alteori utilizează un latinism (inexistent în limba actuala), anume „judicia” (pluralul de la „judicium”), [interesant, totuși, ca limbă a creat și păstrat adjectivul „judiciar”, sau pe acela - și cu valente filosofice - de „judicios”], iar în alte locuri va folosi - dupa
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
a fost făcută de Romanița, Aurelia și Valeriu Rusu, fiecare cu partea specifică de contribuție marcată în “Notă asupra textului”. Iar adaptarea în versuri franceze aparține chiar editoarei, Françoise Mingot-Tauran, ea însăși poetă, încurajată în această aventură de plăcerea pentru arhaisme și structurile epopeice. Tehnic vorbind, juxta este perfect realizată. Singura greșeală, din cauza căreia pierde mult tocmai originalitatea jucăuș-inteligentă a autorului, este scoaterea intervențiilor comentatorilor din infrapagină (ele se citesc în replică imediată la text - aici e farmecul) și plasarea lor
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
elemente de terminologie juridică și adesea chiar cu termeni de medicină legală. Imaginația jurnalismului autohton nu se mulțumește însă cu atît: formați într-o cultură a hibridului și într-un cult al pitorescului, ziariștii recurg adesea la inventarele literaturizante de arhaisme și expresii populare. Un caz în care variația stilistica produce rezultate destul de stranii mi se pare a fi relatarea violurilor. Desemnarea actelor de violență rămîne desigur predominant neutră, dar de mai multe ori se produce prin surprinzătoare arhaisme, care evocă
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
literaturizante de arhaisme și expresii populare. Un caz în care variația stilistica produce rezultate destul de stranii mi se pare a fi relatarea violurilor. Desemnarea actelor de violență rămîne desigur predominant neutră, dar de mai multe ori se produce prin surprinzătoare arhaisme, care evocă mai curînd pasaje din cronicari decat relatări sordide de la periferiile orașelor contemporane: a necinsti, a batjocori. Nu am găsit încă, e drept, sinonimele și mai arhaice a silui, a pîngări sau a rușina; ultimul, bine cunoscut din Letopisețului
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub forma unei "costume drama" contemporane care proiectează Instituția militară într-un arhaism demn de Evul mediu. Nu e de mirare că Departamentul Național al Apărării a refuzat orice colaborare cu realizatorii. E exact ceea ce ar fi trebuit să facă Anthony Hopkins atunci cînd Jon Turteltaub (Phenomenon) i-a propus rolul antropologului întors
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
vă spunem urmarea aventurilor internautului cu un nume atât de (trist!) celebru, pus pe redobândirea puterii. Scriitorul și omul de știință De câtăva vreme, revista franceză „Le Point” publică la sfârșitul fiecărui număr un concis „dosar” intitulat „Le Postillon”, un arhaism care înseamnă conducător de trăsură de poștă (poștalion) sau de diligență, mai pe românește vizitiu. Dosarul e cultural și științific. Sunt publicate texte vechi sau inedite, dezbateri sau interviuri. În numărul din 3 iulie, scriitorul Jean d’Ormesson și astrofizicianul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
de altfel, despre existența, în româna de azi, a unui stil colocvial dominat de distanțarea metatextuală, de spiritul ludic și umoristic. El se caracterizează prin puternice trăsături de oralitate, dar și prin "reciclarea" unui material lingvistic marcat, aparținînd altor registre (arhaisme, regionalisme, neologisme de ultimă oră), ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]