38 matches
-
lui Petru Birău, la semnificația originară a acesteia. Având zece expoziții personale, 15 de grup, și alte câteva în străinătate, precum și șapte cărți publicate, prezent în mai multe Dicționare, Petru Birău este o personalitate ce stă sub semnul plastic al arhaității și al zodiei intelectului. Albumul sugerează efortul sintetic și totalitar al artistului plastic, criticul făcând o lucrare de ordonare și consolidare rațională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esența ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_petru_birau_al_florin_tene_1394426139.html [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
lui Petru Birău, la semnificația originară a acesteia. Având zece expoziții personale, 15 de grup, și alte câteva în străinătate, precum și șapte cărți publicate, prezent în mai multe Dicționare, Petru Birău este o personalitate ce stă sub semnul plastic al arhaității și al zodiei intelectului. Albumul sugerează efortul sintetic și totalitar al artistului plastic, criticul făcând o lucrare de ordonare și consolidare rațională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esența ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele
PETRU BIROU SAU POLICROMIA CA MODUL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Petru_birou_sau_policromia_ca_modul_expr_al_florin_tene_1355665343.html [Corola-blog/BlogPost/351720_a_353049]
-
de abordare a complicatei problematici a morții: folcloristică, etnografică, literară, estetică și filosofică. Desigur, autorul, de pe o impresionantă poziție interdisciplinară, acordând mereu o neslăbită atenție înțelesurilor mitologice, literare, estetice, a putut surprinde totodată individualitatea corpusului de documente provenite dintr-o arhaitate foarte îndepărtată, Petru Ursache delimitându-se tranșant de înaintașii săi întru hermeneutică: A susține - scrie el - că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional (- economic) între ciobani, cum se mai întâmpla în lumea satelor intrate pe calea
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1423062209.html [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
astfel de exemple În care fiin?a uman? „I?i deschide sufletul, prin iubire, ritmurilor pierdute ale naturii, puterilor magice ale p?durii, ale copil?riei, ale visului"; prin aceast? dubl? regresie În copil? rie ?i vis, ea reintr? În arhaitatea naturii (al c?rei simbol devine vârstă de aur). Prin raportarea la mitul istoriei, semnifică? iile acestui topos poetic se multiplic?. Prezen?a codrului este Inso?it? Întotdeauna de atributele „arhait??îi, purit??îi ?i puterii"; prin identificarea acestuia la
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică. Într-o secțiune a ei, lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea modernității și actualității scriitorului (operația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
Ea se pretează la o serie de abordări din perspective diverse și specializate: folcloristică, etnografică, literară. Pe lîngă acestea, se cuvine să se acorde atenția necesară înțelesurilor mitologice, estetice, filosofice, care dau individualitate acestui corpus de documente provenite dintr-o arhaitate foarte îndepărtată. Așadar, dincolo de aspectele, să le spunem „vizualizate”, concret identificabile prin cuvînt și gest, compoziția, pe care o cunoaștem după formele conservate în colecții, ascunde, ca orice fapt de cultură de mare tradiție, elemente ermetizate, greu decriptabile. Ea se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu oarecare detașare, dar ține să arate participarea întregii colectivități la realizarea ritualului, cu roluri riguros împărțite. Dacă inițiativa aparține tineretului, nu trebuie să deducem că obiceiul se transformase în „folclor de copii”. Din contra, putem conta pe adînca lui arhaitate, fapt ce deschide perspectiva unei cercetări comparate, avînd ca punct de sprijin și de referință cele mai vechi mituri de fertilitate. Pare să se confirme o teză îndrăzneață din tinerețea lui Mircea Eliade: unele obiceiuri carpatice, din circulația vie, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pune în evidență realitatea tragică a morții omului, desolidarizat, de data aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mîndri, “pe cai pogonici”, cu daruri de ceremonial sărbătoresc și în același timp cuprinsă de hohote de plîns, fără stăpînire de sine. Dar starea emotivă se resimte în gesturi și în cuvinte. În textele descoperite de Sabin Drăgoi, își păstrează arhaitatea articolul personal de tip posesiv dominat de emoționalitate. Maica intră în cuvîntare cu alui, aluiu, luiu. Așadar: “Fiușorul meu/Ș-alui Dumnezeu” (nu al lui Dumnezeu, cum ar fi fost corect gramatical; un l în plus, tot de la lacrimă, parcă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fel: ... babă bătrînă, Cu brîu de cămilă, Cu doi dinți în gură, Lucrați în pe sîrmă. Înfățișarea ciudată, robustă și primitivă arată angajarea nefericitei ființe pe drum anevoios și ajunsă la greu impas: “Din cîrji cîrjîind”, dar și coborîrea în arhaitate, către “stratul mumelor”. Acolo își au începătura lucrurile lumii, pentru a fi urmărite și cercetate în curgerea lor, în bine ori în rău, de către persoane pricepute să le înțeleagă, eventual să le corecteze, ca în cazul de față. Maica bătrînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu cît un motiv cultural pare mai cunoscut (o mască, de pildă, existentă încă în oralitate, un ornament, o arhaitate tip „survivals”), cu atît i se poate bănui prelungirea, într-o formă sau alta, în adîncurile preistoriei. Tehnici ale ceramicii de Cucuteni s-au perpetuat pînă în contemporaneitate printre olarii profesioniști, uneori în acord cu gusturile publicului cultivat, amator de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să nu forțăm cufundarea în anonimatul deplin, sub pretextul simplificator că aici operează reguli folclorice unificatoare și domestice. Ca ipoteză de lucru, e bine să contăm pe una dintre modalitățile de constituire a pesonajului de mitologie. Două exemple, tot din arhaitatea deja citată, pot fi invocate pe moment. În Tăblițele de argilă, figurează o narațiune mitică, Pățania lui Adapa.. Simplu muritor la origine, Adapa este ajutat de zeul Eà să ocupe poziție privilegiată printre divinitățile panteonului asiro-babilonian. La un moment dat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a pămîntului, din benefică, devine malefică. Nu este exclus ca, în arhaitatea îndepărtată, Muma Pădurii să fi fost o divinitate ocrotitoare. Măștile au funcții psihopompe. Sub chipul lor, astăzi derutant, strămoșii se întorceau în lumea celor vii, în momente de grație ale anului. Întîlnirile dintre vii și morți, pe acest tărîm sunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate constitui o temă de folclor comparat (sintagma îi aparține lui D. Caracostea, dar cu referire la Meșterul Manole); că și ea se înscrie într-o arie geografică imprevizibil de întinsă, ca orice fenomen de cultură ce vine din adîncă arhaitate; că și ea are șansa să aspire la un statut mai deschis către universalitate, altul decît acela indicat de la masa de scris. Moartea obligă. Ea este „peste tot”, cum poetizează cu întristare Cezar Ivănescu în multe dintre elegiile sale. Petru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El aduce probe materiale numeroase și decisive, în stilul care-l caracterizează, adică pînă la epuizarea informației; și demonstrează că, la origine, alegoria era „reală”. Ea coboară pînă la arhaitatea homeriană, în timpurile cînd sacrificiul sîngeros era o practică ritualică obișnuită. Cei vechi nu apelau la poetizări pentru a acoperi realitatea concretă: aveau obiceiul să organizeze mortului nuntă în toată regula. Asemenea practici, care vin de departe, s-au păstrat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
multe antologii și de traducerile scrierilor sale în numeroase limbi. Literatura lui N. este puternic ancorată în realitățile românești, acestea oferindu-i o sursă de inspirație permanentă. Cele mai bune proze ale sale își asigură tensiunea epică prin inspirația din arhaitatea rurală transilvăneană. Într-un anume fel, scriitorul reface drumul spre universalitate al lui Panait Istrati, dar înlocuind Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
Brâncuși le-a exprimat în arta care este prin excelență refractară acestora: sculptura. Zborul înseamnă transcendere și libertate, înseamnă aspirație spre absolut, spre sacru, spre lumină. Poate de aceea în creațiile sale e o firească întâlnire, doar aparent paradoxală, între arhaitate și universalitate. Pentru a sugera zborul s-a folosit de funcția activă a luminii care însuflețește materia, îi dă strălucire. Lustruind migălos bronzul și marmura, artistul îi eliberează energiile. Forma alungită, linia curbă, ovalul conferă sculpturilor sale aripi. Ansamblul de la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări, e modernist-folclorizant, cu recurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci de pământ: „Când naște femeia/oamenii își împart unii altora/ primeniți, la cimitir/ colaci din pământ/ disting semne cerești/ în zbieretul vacilor/ în orăcăitul broaștelor posedate de lună/ și se duc la lehuză cu daruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
descriptiv, individul trăitor 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 187 2 Pagini de critică literară, vol. III, p. 131 3 Pagini de critică literară, vol. II, p. 193 4 op. cit., p. 200 62 nedeslipit de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii.”1 Adresânduse
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
studiul lui Iosif Vulcan din 1869 descria folclorul ca depozitar al istoriei. Grigore Silași publică Românul în poezia sa poporală (1876), încercare de mitologie etnică, și Însemnătatea literaturii române tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului (Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat, povești, jocuri de copii (culese de Ion Pop-Reteganul, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor din care s-a dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele poezii cu caracter strict omagial, de fapt niște închinări galante, simple discursuri versificate, dar simțite, oricum, dezvoltate cu mult afect, cele semnate de poeții aromâni Nida Boga, Clarisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aici încolo urma saltul în necunoscut, pe care fantezia voia să-l facă mai repede decât știința. O soluție la îndemână a fost să se extragă, din mărturiile de vechime ale altora, un substitut al vechimii proprii, o „idee“ a arhaității. Nimic mai firesc, în împrejurările amintite, decât îmbrățișarea stilului gotic, care cunoștea în Occident o impunătoare resurecție. Neogoticul a fost, neîndoielnic, o expresie europeană a romantismului; el a vrut să fie, fără a reuși în aceeași măsură, și expresia lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: "Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor nedeslipit de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii." Adresânduse unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
stăpung văzduhul, amenință cerul. În variantele picturale-colaj ale Eroului căzut, corpul este dezarticulat anatomic. O palmă și o talpă bricolate din tablă ies, incogru, dar expresiv ca materialitate, din pânza cu urma-boare a trupului căzut. Când imaginează universul antropomorf al arhaității, Nicodim adiționează fragmente eteroclite și le asamblează sumar, cu pofta obiectului din primele avangarde. Christul răstignit, închipuit dintr-un plug montat vertical și articulat cu alte unelte agricole vechi, este o bună cheie de citire a artei fragmentului combinatoriu la
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]