2,289 matches
-
arts, religions, ideologies, politics or mentalities, turns în metaphors and brutal realities. Keywords: East, West, literature, arts, religions, migration, cleavage. Est-Vest, văzut că dreapta-stânga, reprezintă o opoziție spațială care se transformă încet încet în metaforă care sălășluiește în suflet, un arhetip a cărui geneză nu o mai putem reconstrui. Este vorba de un anumit arhetip care rămâne neschim bat în forma sa pură, originală. Istoria lucrează asupra sa cu o deosebită forță, redefinindu-i neîncetat figură care, cu toate acestea, se păstrează
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
West, literature, arts, religions, migration, cleavage. Est-Vest, văzut că dreapta-stânga, reprezintă o opoziție spațială care se transformă încet încet în metaforă care sălășluiește în suflet, un arhetip a cărui geneză nu o mai putem reconstrui. Este vorba de un anumit arhetip care rămâne neschim bat în forma sa pură, originală. Istoria lucrează asupra sa cu o deosebită forță, redefinindu-i neîncetat figură care, cu toate acestea, se păstrează intactă, mai mult, isi multiplică propria-i forță explicativa, propria-i capacitate de producere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
link de la Cosmin Alexandru. @bloguletsideologic you’re missing the whole point. intra mai demult pe guerilla, duminică de la 11, un nene care semăna cu matale. era tot din craiova parcă. @ criști Hai să facem și puțină Teorie culturală: În ce arhetip cultural se încadrează „the whole point, that I am missing”? Va ofer și puțin ajutor cultural - vulgarizator : Veniți cu argumente din Habermas ! You are missing the whole point ? Constantin Noica observa că lumea modernă este esențialmente adverbiala. Progresul reprezentărilor despre
Cosmin Alexandru, Esq. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82861_a_84186]
-
eseistica a scriiturii feminine (o paralelă cu Hélène Cixous e mai mult decat plauzibilă). O altă fațetă a cărții e pedagogia metodologica pe care o expune. Această observație se aplică în special celor trei ese-uri strânse sub titlul Masculin/ Feminin. Arhetipul războinicei e explorat detaliat în manifestările sale mitologico - literare, fără a lipsi o tentă de critică psihanalitica. Singurele obiecții privind acest grupaj de eseuri ar fi că autoarea "derapează narativ" uneori și schițează analogii fără a le preciza rolul în
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
clasice sau ca o mărturie a unei călătorii alegorice. În orice caz, cititorul este cel care determină întotdeauna ce este un text. Î.: Fiecare cititor este un cititor individual, sau credeți în figura Cititorului în sens colectiv, adică a unui arhetip? R.: Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină, războinicul luminii aparține arhetipului primordial al eroului civilizator: ,,Războinicul luminii are în sine scânteia lui Dumnezeu. Destinul lui este acela de a sta cu alți războinici, dar uneori simte nevoia de a practica, solitar, arta spadei: de aceea, când e despărțit de tovarășii săi
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă flatare a iluziei și a tranzitoriului, ci o formulă de comunicare directă cu arhetipul, de încarnare a ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile absolute cu acesta, este filtrată prin austeritatea unei viziuni a semnului
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
recunoscut în pictura sa și care, aparent, sunt elementele unor potențiale naturi statice, cum ar fi merele, sau pietrele sau orice altceva, nu sunt decît spectre, sigle ale unei lumi încă neinstituite, concepte solitare într-un discurs neformulat, sau chiar arhetipuri platoniciene, realități primordiale și incoruptibile. IV. Adversitate și comuniune în vreme ce Ovidiu Maitec vine de jos, din lumea fenomenală, dintr-o îndelungată civilizație a statuarului, și încearcă să mîntuie efemerul prin ridicarea lui la semnificație spirituală, să transforme materia în sursă
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
a "subliniat" că s-ar fi putut să fi fost, dar în ilegalitate!), că făcutul lucrurilor de mântuială, superficialitatea, de către cei nouă meșteri mari, ni se trage de la ei (minoritatea trebuie să se supună majorității!) și că oița bârsană este arhetipul informatorilor. Până acum am învățat, a sosit vremea să creăm. Noul verb pentru cultura română va trebui să fie A DISCERNE. Icu Crăciun
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Gheorghe Grigurcu Am văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism, ajungând la o teologie a istoriei... Departe de a fi un arhetip păgân, conceptul de homo religiosus este fundamental pentru știința religiilor”. O afirmație mărturisitoare pe deplin privind trei termeni- naționalism, legionar și antisemitism -, intrați În referințele sale biografice, identificăm În Jurnal, la data de 9 mai 1969. Este vorba despre o
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile și face ca totul să pară cenușiu? La fel faci tu cu limba engleză
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
declasarea feminității e consemnată nu numai pe plan fiziologic, ci și pe cel psihologic. Golită de sentimente, femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire, în fața oglinzii. Abătută de la arhetipul său demetric, așa cum punctează exegeta, își cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue reprezentații care să stîrnească admirație. E mai mult decît o manifestare a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
inaparente, de impulsul dramatic ce le-a lansat. Aidoma oricărui timid, Emil Brumaru e un pudic, un retractil. Timiditatea nu e decît o consecință comportamentală a unui infantilism prelungit, a unei zăbave în acea edenică zonă a începuturilor ființei, „adevărat arhetip, arhetipul fericirii simple”, cum zice Gaston Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
de impulsul dramatic ce le-a lansat. Aidoma oricărui timid, Emil Brumaru e un pudic, un retractil. Timiditatea nu e decît o consecință comportamentală a unui infantilism prelungit, a unei zăbave în acea edenică zonă a începuturilor ființei, „adevărat arhetip, arhetipul fericirii simple”, cum zice Gaston Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au o prezență difuză și delicată în textele lui Ilie Constantin. Într-o asemenea textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
de a-l citi pe Eliade cu ajutorul instrumentelor pe care le oferă el însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o înălțime de patru sute de metri; moment în care mi-am amintit, de altfel, de Piatra Craiului...”. O asemenea „recădere” în arhetipul local alcătuiește o modalitate de (relativă) interiorizare... Precum meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul pe care-l scrutează cu atenție și curiozitate, îl penetrează fără mari menajamente, delectîndu-se a
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
vers te schimba în zeu, Toată lumea știe că negrul sărac, Unchiul Tom amărîtul, tot mai strînge bumbac Să-ți facă rochie ție, Toată lumea știe. Toată lumea știe că holeră vine. Toată lumea știe că vine acum. Toată lumea știe: bărbat și femeie Șunt arhetipuri prefacute-n scrum. Toată lumea știe că pe patul de fetru Cu toți avem montat un manometru Pe care scrie Ce toată lumea știe. Toată lumea știe că ai avut necazuri, Toată lumea știe prin ce-ai trecut tu, De pe Calvar cu crucea-nsingerata Ai
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri încă de-un deceniu/ eu caut stării arhetip/ revolta mea să i-o dedic/ dar trec utopic și ingenuu./ Nu vastității o să-i cer/ și-adâncurilor de coral/ acel perfect ascuns mister/ în timpul viu și mineral,/ ci ochiului văzând din cer/ oceanul ca pe-un simplu val." Opțiunea
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
stavilă posibilităților pe care le are omul?", se întreabă el retoric) nu atît de a atinge, progresiv, perfecțiunea, cît de a-și redobîndi, în timp, facultățile poetice pierdute, redevenind cel ce a fost odinioară, adică făptura animată de suflul divin. Arhetipul i-l oferă Orfeu, figura mitică sau legendară a poetului capabil prin cîntecul său să îmblînzească fiarele și să facă întreaga natură să vibreze în consonanță cu ritmurile armoniei cosmice. Poetul lui Emerson se revendică direct din Orfeu, dar și
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
un efort, se concentră - nimic! Pur și simplu, golise burduful cu povești. Inspirația îi secase; nu-i mai venea nimic nou în minte. O apucă panica. Se concentră. Nimic. Făcu apel la diferite trucuri narative, la structurile imaginarului colectiv, la arhetipuri (avea deja o bogată experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu. Pauză. Nimic. Musai să facă ceva! Dacă nu găsea pînă la venirea nopții o nouă poveste, Riar-șah era în stare să cheme gîdele a doua zi de dimineață
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]