45 matches
-
duhovnicească a luminii sunt sfinții, ei fiind singurii care pot să vorbească despre această experiență cu autoritatea celor care au trăit-o. Sfinții numesc lumina negrăită, necreată, veșnică, netemporală, neapropiată, nemăsurată, nesfârșită, nehotărnicită, nevăzută de îngeri și de oameni, frumusețea arhetipică și neschimbată, slava lui Dumnezeu, slava lui Hristos, slava Duhului, raza dumnezeirii și cele asemenea. Căci se slăvește, zice, trupul deodată cu primirea lui, și slava dumnezeirii se face slava trupului<footnote Sf. Grigorie Palama, Tomul aghioritic, în Filocalia..., vol
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote>. Prin Botez, se reface chipul lui Dumnezeu din om și se realizează asemănarea. Cel botezat dezbracă „hainele de piele” și se îmbracă în Hristos Firea omenească a fost făcută la început „chip al luminii adevărate, fiind asemenea cu frumusețea arhetipică (de model)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a II-a, PSB, vol. 29, p. 135. footnote>. Însă, după cădere, cu ajutorul harului, se poate reface chipul lui Dumnezeu din om, așa cum subliniază Sfântul Grigorie de
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
șugubața defăimare a oamenilor. Să rămîie pe loc? Nu avea cele trebuitoare și-i era lehamite de mustrările socrilor." Așa că devine o homeless-ă, o SDF-istă, o vagaboandă, în căutarea tatălui copilului ei, porcul. în Stan Pățitul, mentalitatea machistă e arhi/arhetipică. Flăcăul tomnatic tot amînă să-și ia nevastă, experiențele maritale ale altora făcîndu-l să ezite îndelung: ,De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar cînd își aducea aminte de cîte i-au spus că au
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Povestiri din calendar - E.L.U., București, 1967, p.135 footnote> Pornind de la cele menționate în Logica Lumilor Posibile I-IX, ne vom apleca asupra unor criterii necesare și suficiente de constituire a enunțului muzical. Vom repune în atenție problema primatului arhetipic, revenind asupra problemei interiorității gestului artistic. Din cele discutate reiese că principalul atribut al unui enunț muzical este nivelul de gramaticalitate care-l distinge de orice altceva, și anume primatul arhetipic al formării discursului. Avem de a face cu o
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
a enunțului muzical. Vom repune în atenție problema primatului arhetipic, revenind asupra problemei interiorității gestului artistic. Din cele discutate reiese că principalul atribut al unui enunț muzical este nivelul de gramaticalitate care-l distinge de orice altceva, și anume primatul arhetipic al formării discursului. Avem de a face cu o bidimensionalitate activă, menită a-i asigura coerența internă. Tot ceea ce ține de logica formării unui discurs, cu apelul la toate capacitățile organizator-funcționale ale protagoniștilor implicați în acest proces de comunicare privește
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac?, ci un cosmos viu, articulat ?i semnificativ" , a?a cum devine, În plan artistic, universul poetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Simona Vasilache Pentru noi, cei deprinși cu le poisson d'Avril, primă-vara-i capricioasă și farsoare, în timp ce pe iarnă te poți baza. Adevărul e, firește, altul, dacă bagi de seamă păcălelile, capcanele în care iarna, frigul au meritul principal. Două sînt arhetipice: "basmul vechi al zînei Dochii" și povestea ursului scurtat de coadă din pricina lacului înghețat. Tandemul lor e întîlnirea dintre imprudență și naivitate, pe care o consacră literar Barbu în După melci. Cele două povești de iarnă se amestecă în această
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
este moftangiul Mitică. De unde știm că este un infantil tipic? În primul rând pentru că n-are vârstă. Ca și Peter Pan, Mitică „nu e nici tânăr, nici bătrân nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte", pe scurt, este indistinct, arhetipic. Peter Pan, și el, „are aceeași vârstă mereu"... Copiii seamănă între ei până la confuzie. Tot așa este confundabil moftangiul Mitică, prototipul, cu infantilii Nae, Lache, Mache sau Costică. Ei există într-un veșnic prezent, nu evoluează precum caracterele adulte, sunt
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
și a relațiilor internaționale care organizează aceste comportamente. Și aici, din păcate, situația este sumbră, criza care afectează acest domeniu esențial al modernității contemporane părînd, cel puțin în prezent, fără ieșire. Într-adevăr, atentatele de la 11 septembrie 2001 reprezintă criza arhetipică a unui sistem - cel al modernității contemporane - care pare compromis iremediabil. Atît de mult încît nu putem să nu ne amintim cuvintele liderului politic israelian Shimon Peres care afirma: "Orice rasă oscilează între autodistrugere și distrugerea celorlalte. Nu știm care
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
1938; și „Pagina eugenică. Înzestrarea inferioară ca fenomen ereditar”, Transilvania, vol. 68, nr. 2, martie-aprilie 1937, pp. 116-117. Cazul familiei Kallikak era un exemplu celebru În cercetările, publicațiile și manualele eugenice, popularizat de autorii eugeniști din Statele Unite ca un model arhetipic pentru felul În care ramura disgenică a unei familii se manifesta dominant asupra bagajului ereditar al partenerilor conjugali. Acest caz ilustra felul În care, În ciuda prezenței unui număr mare de indivizi „normali” și chiar cu talente excepționale, ereditatea disgenică a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere care se conjugă cu idealul modernist al subiectului unic și centrat. Sunt opere care secretă, la un nivel transcendent față de suprafața ficțiunii, un sens unificator, un scenariu explicativ. N-are importanță aici felul cum se construiește acest sens
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, cred că, În paralel cu operele arhetipice, putem delimita o linie alternativă de opere mai mult sau mai puțin moderne sau contemporane, În care nu mai putem regăsi un scenariu unificator, un magnet care să ordoneze pilitura de fier a narațiunii. Sunt opere al căror principiu de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este axată pe valoarea estetică, ci doar o presupune subliminar. Însă observația mare pe care vreau să o subliniez este că arhetipul și anarhetipul sunt termeni descriptivi formali, și nu categorii axiologice. O operă nu este mai valoroasă dacă este arhetipică sau, respectiv, anarhetipică. În schimb, În cultura europeană, modelul arhetipal mi se pare că a fost abuziv echivalat cu valoarea, iar tot ceea ce ieșea În afara lui a fost automat aruncat la coșul de gunoi al nonvalorii. Demersul meu vizează denunțarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Își schimbă tema și ne va aduce un cu totul alt text. Acum, din sfera lui Cornel emanase un fel de buzdugan al zmeului, care pornise către Phantasma, amenințând că va avea loc o dezbatere În care toate conceptele noastre arhetipice vor fi răsturnate anarhetipic (scuză-mă că trag spuza pe propria turtă). În momentul În care am aflat de intenția lui Cornel de a renunța la acest atac, am intrat În panică, am Început să fac chiar planuri diabolice de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este istoricul care are o perspectivă anarhetipică. Mi se pare că o narațiune sau o structură istorică În care Mihai Viteazul este În vecinătatea (În sens topologic) lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Mare este o istorie arhetipică, În timp ce o istorie În care Mihai Viteazul este În vecinătatea lui Bulă este o istorie anarhetipică. Totul este o problemă de construcție a sensului: dacă acest sens este construit În funcție de un mare scenariu explicativ, atunci este vorba de o istorie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mea este: Crezi că aceste răspunsuri și reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi haotice, nestructurate, impuse de condițiile de moment, imprevizibile? Reacțiile acestea sunt arhetipice sau anarhetipice, ca să-mi expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un mesaj alternativ, În timp ce reacțiile individuale, neorganizate, lipsite de structură ar fi mai degrabă anarhetipice. Sanda Cordoș: Da, cred că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi haotice, nestructurate, impuse de condițiile de moment, imprevizibile? Reacțiile acestea sunt arhetipice sau anarhetipice, ca să-mi expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un mesaj alternativ, În timp ce reacțiile individuale, neorganizate, lipsite de structură ar fi mai degrabă anarhetipice. Sanda Cordoș: Da, cred că pot fi identificate anumite arhetipuri, dar o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă. Într-un studiu, F. Casalegno vorbește chiar despre o alunecare de la oral la "aură"34. Este de asemenea interesant
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
avertisment putem interpreta neîncrederea contemporană față de idealul moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive ne pot uimi, șoca, dar nu sunt, zilnic, mai puțin populate de fantasme, temeri, dorințe sau alte afecte venind de foarte de departe. În această privință, este interesant de notat că "figurile" tele-realității, ca și cele, într-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată. Există vacuitate în atmosfera epocii. Con-simțire la lume ca loc matricial. Creuzet unde se elaborează un raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ocupa în spațiu. Nu ar fi identice, dar atât de asemănătoare și la fel, cum sunt asemănătoare mereu două pătrate sau două triunghiuri echilaterale. Se vede, astfel, că perfecțiunea se dobândește cu prețul personalității și cu cât mai perfectă sau arhetipică este o ființă, cu atât mai personală este, și vom vedea de aici, privindu-ne în păsărele ca într-o oglindă, dacă ne convine să aspirăm la supraom, la omul neinscriptibil în ovulul perfect, că pentru a dobândi asemenea perfecțiune
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din punct de vedere ontologic” (). „Centrul” este un fel de „punct zero, originar, este cea dintâi manifestare a lumii” (), afirmă Pompiliu Caraioan. „Fiind cea dintâi manifestare arhetipică este și prototipică de unde marele prestigiu al „timpului aceluia” și al „locului aceluia” adică al centrului”. (/139). „Spațiul sacru este când accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
hermeneutic, care predetermină și organizează interpretarea diferiților prototipi” (/161). Întreaga hermeneutică la Eliade se derulează prin extrapolări și influențe Între aceste două planuri. Descifrarea și interpretarea, analiza și sinteza, Încep prin a identifica arhetipuri, prin a stabili semnificațiile unei situații arhetipice. De aceea, este Îndreptățită aprecierea că acestea traduc experiențe primordiale și presupun descifrarea semnificațiilor esențiale ale fenomenelor religioase: „am Înțeles că «formele istorico-religioase » nu sunt decât expresii, infinit variate ale câtorva experiențe religioase fundamentale. Când descoperă sacralitatea Cerului sau a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
la Valea plângerii, Iosif Ha-Cohen declara așadar că unul dintre scopurile cărții sale era să descrie suferințele evreilor. El aborda istoria evreilor ca pe un lanț continuu de persecuții. Într-adevăr, Valea plângerii avea să facă din autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele încă nu fuseseră publicate 49. Impactul Consolării pentru tribulațiile lui Israelxxx, cartea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]