175 matches
-
pantalonii în timp ce căra un dispozitiv din laboratorul școlar. Alexandru se duce și are marea surpriză să constate că sora mai mare a celor doi frați semăna cu fata din portretul-robot. El află cu acel prilej că Oana era de profesie arhitectă și avea în îngrijire patru frați minori, cei doi băieți și două fete: Cristina (Nicoleta Ilie) - o fată mai mare cu ifose de domnișoară- și Emilia (Ioana Marinescu) - o fetiță pasionată de cântatul la vioară. Tânărul programator se bâlbâie, iar
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
diferiți, regizorul Francisc Munteanu „exemplifică elocvent (la nivel individual) «bătălia» dură dintre cantitate și calitate în anii '80” Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Un cercetător științific se amorezează de o tânără arhitectă, care după decesul părinților ei, are în îngrijire patru frați mai mici. Îndrăgostitul își face drum către aleasa inimii câștigând dragostea copiilor. Patru puști „haioși”, un om de știință zăpăcit, un cuplu de pensionari cu hachițe, un administrator ursuz și
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
(n. 16 aprilie, 1900, Galați - d. 30 martie, 1990, Chișinău) a fost o arhitectă, deși mai puțin cunoscută pentru bălțenii contemporani, apreciată în perioada interbelică prin lucrările ei din municipiul Bălți. Spirer s-a născut în 1900 la Galați, în România. Studiile le-a făcut la Școala Superioară de Arhitectură din București, actualmente Universitatea
Etti-Rosa Spirer () [Corola-website/Science/322503_a_323832]
-
la Chișinău, unde a activat ca arhitect superior, arhitect-autor de proiecte. A participat la prima expoziție a arhitecților din fosta U.R.S.S. din 1944. A încetat din viață la 30 martie 1990 și este înmormântată la Chișinău. Spirer constituie ca arhitectă fondul cel mai de preț al patrimoniului istoric și cultural al municipiului Bălți.
Etti-Rosa Spirer () [Corola-website/Science/322503_a_323832]
-
an până la pensie și ar putea să nu i se permită să mai zboare. Înregistrările radio nu lămuresc situația. Comandantul suferă însă un accident vascular, iar Codreanu nu se mai poate dezvinovăți. În paralel, relația lui Codreanu cu soția sa, arhitecta Ruxandra (Enikõ Szilágyi), devine tot mai tensionată ca urmare a puternicului atașament al pilotului față de munca sa și a lipsei sale frecvente de acasă. Deși consemnat la sol, el lucrează ore suplimentare, neavând încredere în capacitatea colegului său din cealaltă
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
Stănescu, Sorin Dumitrescu, Ștefan Agopian, al graficianului Valentin Popa, al pictorului Radu Darânga și l-a avut ca profesor pe Octavian Angheluță. Cel mai bun prieten al său a fost pictorul piteștean Gheorghe Pantelie. Valeriu Pantazi a fost căsătorit cu arhitecta și autoarea de literatură pentru copii Francisca Stoenescu. În pictura sa, printr-o tematică bogată ancorată prin rădăcini adânci în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Asemenea
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
iubitori de poezie din București și din țară. În anul 1978 a fost publicat al treilea volum de poezie „Aerul tare de dragoste” care a evidențiat latura lirică a poetului. Tot în acel an s-a căsătorit cu scriitoarea și arhitecta Francisca Stoenescu, și-a adunat manuscrisele și picturile de prin subsoluri și mansarde și s-a mutat pe strada Haga nr.4 unde a avut la dispoziție un atelier luminos și un living mare, cu ferestre enorme. Ca urmare, a
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
și intelectuali, persecutați politic de regimul comunist. Tatăl său, Marcel Chiliman, a fost medic neurolog (condamnat la 7 ani de temniță grea ca „dușman al poporului”) iar mama sa, Viorica-Octavia a fost filolog. Este căsătorit din 1971 cu Alexandra Juvara, arhitectă, fata marelui chirurg Ion Juvara. Are doi copii, Matei-Ioan - inginer de mecanică fină și Maria-Cristina - studentă la medicină. În 1970 a absolvit Facultatea de Automatică, la Institutul Politehnic București (a urmat studii gimnaziale la Liceul Ion Luca Caragiale și ulterior
Andrei Chiliman () [Corola-website/Science/305508_a_306837]
-
În 1984 - 1992 firma devine lider în domeniul dezvoltării programelor pentru construcții și contabilitate în Bulgaria. În 1995 compania a primit prima sa medalie de aur pentru dezvoltarea unui product de software cu ajutorul căruia se efectuează calcularea caracteristicelor al obiectelor arhitecte statice și dinamice. În 1995 Microinvest se înregistrează că o companie privată și se specializează în dezvoltare și susținere de sisteme de vânzare și contabilitate. În anul 1997 Microinvest iarăși devine posesorul medaliei de aur la o Expoziție Tehnică Internațională
Microinvest () [Corola-website/Science/328087_a_329416]
-
a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat. Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocația a peste 40
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Arhitectură cu tema: Spațiul teatrului de dramă contemporan. În comisia de doctorat a avut ca examinatori două mari valori ale scenei, regizorii Liviu Ciulei și pe specialistul în montările pieselor marelui dramaturg Caragiale, Sica Alexandrescu. Romeo Belea este căsătorit cu arhitecta Liliana Belea și are o fiică, Anca-Oana Jackson. Făcând parte dintr-o serie deosebită a Școlii de Arhitectură, Romeo Belea s-a remarcat, încă de la începutul carierei, printr-o activitate intensă și diversă (arhitectură, urbanism, grafică, design). A fost, încă
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
sine schimbări grave în structura urbanistică a capitalei. Construirea unui nou palat prezidențial și a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a făcut cu prețul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova și Antim. Foarte contestată în noul ansamblu este Casa Poporului a arhitectei Anca Petrescu, azi sediu al Parlamentului României. Lucrările la acest edificiu megaloman, care se întinde pe o suprafață de 350 000 m², au început în anul 1984. Construcției i se impută lipsa de unitate stilistică și proporțiile care ignoră modelul
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
în ) este un bazin acoperit unde s-au ținut probele de înot sincron, natație, și sărituri în apă în timpul Jocurilor Olimpice și al Jocurilor Paralimpice din 2012. Acesta este situat în Parcul Olimpic din Stratford, Newham. Arena a fost concepută de către arhitecta Zaha Hadid. Construirea arenei a fost atribuită companiei Balfour Beatty în luna aprilie a anului 2008, și a început în luna iulie în același an, durând 3 ani de zile. În timpul Jocurilor cuprindea două aripi temporare, care au ridicat capacitatea
Centrul Acvatic din Londra () [Corola-website/Science/325959_a_327288]
-
perioada interbelică, locuințele orășenilor erau construite în spiritul modernismului românesc, cu calități estetice noi, bazat pe scoaterea în evidență a cromaticii și facturii materialelor de construcție, pe raporturi simple, clare, din elemente de forme geometrice. Aceste construcții au constituit opera arhitectei Etti-Rosa Spirer, singurul arhitect cu licență la acel timp, care activa în cadrul Primăriei Bălți. Din cauza densității mari a centrului urban, casele de locuit aveau fațadele înguste, cu volumul dezvoltat în adâncul parcelelor de pământ, fiecare având prevăzută o curte. În
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
și obține Diploma de Arhitect în 1957. Locuiește în București pe perioada studiilor și apoi se întoarce în Dobrogea lui natală. Demarează cariera de arhitect în 1957 la Institutul de Proiectări Constanța. În anul 1967 o întâlnește la Tulcea pe arhitecta Irina Rosetti cu care se va căsători. Irina lucra la Ministerul Transporturilor în București și venea des să viziteze șantierul gării din Tulcea, pe care o proiectase. Lutfi tocmai termina construcția Hotelului Delta, al cărui autor architect era. Ambele clădiri se
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
și ei îi place să deseneze. Ambii vor fi autori ale unor clădiri moderne care de-a lungul anilor au devenit embleme în România (De exemplu: Hotelul Delta creat de arhitectul Lutfi Shefki Sait și Gara din Predeal, creată de arhitecta Irina Rosetti). În 1972 Lutfi se transferase la Institutul de Proiectări al Comerțului Interior din București unde își continuă activitatea ca arhitect și Șef de atelier până în 1990. Pe 29 Iulie 1971 se naște unicul lor fiu Kemal Alexandru Rosetti
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional Beleville, Universitate Evry și Colegiul «Etienne Dolet» din Paris. La unele din proiecte lucrează împreună cu soția lui, arhitecta Irina Rosetti. Membru al organizațiilor de artiști plastici din Paris arondismentul 20 TLM și UDAC precum și «Ligne et couleur», Lutfi Sefchi SAIT a participat la o serie de expoziții colective: 1992 - Le 58-eme Salon des Architectes et Artistes peintres «Ligne
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Pintilie, a devenit soția lui Constantin Pârvulescu. Pintilie și Ana Toma au locuit mulți ani într-o casă cu un etaj de pe str. Grigore Mora nr. 24m, București. Au adoptat doi copii: Radu, mort în anii 1970, și Ioana Constantin, arhitectă, domiciliată în Israel. În timpul epurărilor din iunie 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej a apărat-o personal pe „tovarășa Anuța“ contra diverselor atacuri. Astfel, Iosif Chișinevschi a afirmat răspicat că „partidul are încredere în tovarășa Anuța, care a adus servicii importante conducerii“. a
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
a organizat o expozitie dedicată profesorului și arhitectului Gheorghe Simotta prezentând unele dintre cele mai importante lucrări din vastă lui activitate. Cu această ocazie a fost lansat de Editură Simetria și un catalog, într-o înaltă ținută grafică sub îngrijirea arhitectei Irina Patrulius. Expoziția "Nedespărțite Daruri" - Arhitectură. Desen. Pictură”, Pentru această expoziție criteriul principal de selecție al celor mai mulți expozanți a fost alegerea arhitecților care au profesat sau profesează și au fost preocupați permanent în paralel de desen și pictură, model reprezentat
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
fațadă o placă comemorând pe iluștrii săi locatari. Amintirea pictorului George Demetrescu Mirea se păstrează totuși în apropiere, prin numele unei străzi - perpendiculară pe Șoseaua Kiseleff - cu vile somptuoase, dintre care unele, cu un pitoresc geamlâc, au fost proiectate de către arhitecta Henriette Delavrancea Gibory. 1 Mihai Sorin Rădulescu, Din corespondența lui Ion Mincu, în "Arhitectura", nr.5-6, 1991, pp.106-111. 2 Idem, Memorie și strămoși, București, Editura Albatros, 2002, pp.207-212. Idem, Contribuții la genealogia și biografia lui Ion Mincu, în
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
renovat în anul 1981 de fiii lor, Petru și Ecaterina Trofin. În anul 1995 a fost construit un praznicar în curtea bisericii. Începând din anul 2007, biserica a intrat într-un proces de restaurare cu finanțare europeană, proiect coordonat de arhitecta Mariana Zub. A fost decopertat lutul de pe pereți, care au fost acoperiți cu carton. Biserica urmează a fi pictată. În iunie 2009, un grup de enoriași din Parohia Popești a sesizat conducerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei că preotul Gheorghe Prisecaru
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
foarte frumoasă tradiție ce aparține vremurilor trecute: celebrarea patronului sau - Dimitrie Cantemir - în fiecare an pe 26 octombrie. În 1992, clădirea liceului a fost declarată monument istoric, datorită arhitecturii speciale pe care o are. Construcția, edificată în anul 1915 de arhitecta Virginia Andreescu Haret, a fost extinsă în 1922 și în 1932. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București . Cutremurul din 1940 si Al Doilea Război Mondial au avariat clădirea liceului. În timpul războiului, armata a folosit clădirea pe
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
(n. 15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
(n. 11 aprilie 1858, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Moldova. Prima încercare de construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949-1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și fațadele - sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor și stilisticii interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954. Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]