175 matches
-
mai mulți reprezentanți ai intelectualilor și muncitorilor: Iulius Filip și Dumitru Alexandru Pop, membri fondatori ai Sindicatului liber „Libertatea”, avocatul George Vasilescu, profesorii: Samoilă Popa, Haralambie Circa, Judith Wrabel, Eniko Tabacu, Viorica Hecia, muncitorii: Marin Lupeu, Ioan Voicu, Mihai Torja, arhitecta Melinda Chelu și alți, în total 27 de persoane din Cluj, Sibiu, Zărnești și Făgăraș. În plan extern, planul de sistematizare al autorităților române a făcut grupurile ecologiste din Occident să organizeze acțiuni de protest atât la nivel național, cât
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Ceaușescu, Ministerul de Interne, Arhivele Statului și Biblioteca Națională. Finanțarea planului cunoscut sub numele de „Ansamblul Bulevardul Victoria Socialismului”, a fost asigurată de un decret prezidențial, dat în 29 decembrie 1981, pentru asigurarea unor fonduri suplimentare. Potrivit declarațiilor făcute de arhitecta Anca Petrescu după căderea regimului Ceaușescu, președintele era obsedat de proiect, iar pofta lui de reconstrucție creștea o dată cu avansarea lucrărilor. Nicolae și Elena Ceaușescu vizitau șantierul în fiecare sâmbătă dimineața (în total 428 de viziteă, „foarte oficiali, foarte practici, neadresând
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
clasă zboară spre cer ca o rachetă. După a treia ușă era o fată doar în chiloți, tolănită pe o sofa într-o cameră necunoscută și zgîndărindu-și cu unghia un coș de pe pulpă. (Știu abia acum cine era: amica mea, arhitecta, cu care am trăit câteva săptămâni cu trei ani în urmă.) A patra ușă, odată deschisă, dădea în plină pădure. O pădure verde-au-rie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
colegi și iubit de subordonați. Bineînțeles, în limitele invidiei inerente oricărui loc de muncă și care ducea la unele bârfe nu întotdeauna justificate, oricum imorale. În viața de familie, arhitectul era fericit. Se căsătorise din dragoste cu o moldoveancă simpatică, arhitectă specializată în proiectarea fabricilor de lapte, cu care se înțelegea excelent. Locuiau în cartierul Berceni, imediat dincolo de Mărțișor, într-un apartament de trei camere mobilate cu gust. Faptul că nu aveau copii, deși erau căsătoriți încă din facultate, i-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în viață) și nu mai poți recupera? Sentențios ți-oi susura: Omul, că de aia îi ciolovec, ratează și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a luat Ilinca într-o pădure privată a unor prieteni ai ei, împreună cu Adriana. Au 15 acri de pământ, incluzând pârâu și un lac mai mic, un pic de munte și pădure, stau într-o casă făcută de o mare arhitectă care a mai și umplut jur-împrejurul cu sculptură în fier. Copacii erau și uriași, și bătrâni. Am făcut un mare tur de pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
flăcări și ghirlande, își perfecționa acrobațiile, glumele în doi peri, calambururile, mojiciile simpatice, poantele neglijente, arogante. O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu mine la mare, două săptămâni. Fricosul nu a răspuns, dar știa că nu va mai putea evita multă vreme... Toamna nu s-a mai putut abține, i-a telefonat, fie ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce, degeaba a muncit Maestrul?, nu l-am uitat pe babalâcul, mitocanul Cezarinei, câte beri?, una pe zi sau una pe an?, a întrebat ăla, ce viață duceți voi aici, la Snagov! Dar le-am plătit-o la amândoi cu arhitecta noastră, cea care ne-a proiectat și nouă casa. — Le iau bani, doamna Loredana? — Ia-le cât de mulți poți! — Am crezut că, dacă e prietenă cu dumneavoastră, c-ați fost colege de grupă, o să fiți vecine, ziceați că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a zis că, dacă ar fi un regizor bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa, Emma... EMMA (piesă de teatru într-un act) TINA TUDOR EMMA, 40 ani, arhitectă, părul roșcat, fața extrem de albă, ochi albaștri. Probează hainele pentru a pleca la cursuri, de-a lungul piesei își va schimba ținuta, este elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rotește pe vârfurile pantofilor, arată lumii o femeie frumoasă...) Da, am de toate, soț (face o pauză, e bucuroasă că persoana cu care vorbește nu o vede, ochii sunt cuprinși, treptat, de disperare și de lacrimi...), am o meserieeee!!!, lux, arhitectă, proiecte, case, poți căuta pe Internet, dă motor de căutare Emma Serban și-o să vezi construcțiile mele, casele, mai ales, proiectele de la Bienala Arhitecților, putem să ne urcăm într-o mașină și să colindăm orașul ăsta minunat ca să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trebuia, da’ de ce femeie?, să fie două, că e mai bine, ele mai vorbeauuu, îl mai așteptauuu, pe cine?, pe el, c-așa așteaptă și mama. Se alinta... (muzică, lumini, se schimbă din nou în haine de lucru, de serviciu. Arhitectă. Nu are la mân[ funda albastră.) Îți spuneam că nici să respir nu am timp: proiecte, case, alerg, caut structuristul, merg la o firmă de construcții... draga mea, nu-mi văd capul. Știi, astăzi, în România, toți vor case cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă, Nicoleta, arhitectă și ea. Scena discuției cu Nicoleta, fie pe ecran, fie în dreapta scenei, cum vrea regizorul. Tonul Emmei e dezinteresat, vorbește doar așa...) Tu de ce crezi că înșală o femeie?, vorbesc de o femeie serioasă... să nu mă întrebi ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o la mine și mai vedem, are striptease, are o scenă unde pot apărea cu sânul gol (sânii mei celebri, doamna Neli), scena alăptării copilului, textul îmi permite să schimb hainele mereu, să mă transform de la absolventa de liceu la arhitecta terminată, împlinită, cum spune personajul! Ar fi avut cine să facă și costumele, ar fi avut cine să facă mișcarea, dar, în realitate, nu am vrut eu să-i pun în scenă piesa, n-am vrut, că n-a meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că Maestrul se uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu băiatul meu, a mângâiat-o mama, Ani s-a uitat topită la mine, mă iubea, maică-mea vedea că suntem una sau unul, nu știu cum să zic. Stăteam într-o garsonieră, despre care ce să-ți spun?, tot maică-sa, arhitecta, mi-a dat-o, adică ea, cu pilele ei, mi-a făcut rost de casă. Tot maică-sa, atâta a bătut-o Ani la cap, că s-a dat femeia peste cap și am primit o garsonieră, ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta, o femeie pe care eu o știam foarte bine - nu mă iubea deloc, fata îmi spusese despre veșnica ei întrebare: cum poți să crezi într-un bărbat a cărui meserie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și-i lăsăm să se mai coacă, prin pomii rotunzi tot plutesc imagini de demult, într-un vârf, pe frunze, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură, «are niște detalii interesante, dar e nasoală, i-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru cine vor reprezenta aceste case și un acasă ? Mai mult, ce mai înseamnă acasă ? în mod paradoxal, nu „casa” este primul răspuns - și, mai ales, nu singurul răspuns. „Acasă” este văzut tot mai mult ca origine - explică Anda, o arhitectă care a studiat mai în detaliu această problemă. Ca trecut deci, ca istorie, copilărie, nu neapărat ca locuința ta, personală, unde te simți „acasă”. Alți doi masteranzi care au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa ca soț și tată. Dimpotrivă, Crockett are un mare număr de legături, destul de superficiale și care se schimbă rapid. În episoadele de la începutul serialului, el este implicat într-o relație amoroasă cu colega sa Gina, dar și cu o arhitectă de succes, cu o stewardesă care moare datorită unei supradoze de droguri, cu o doctoriță care este și ea dependentă. Fiecare din aceste legături figurează în cîte un singur episod în care, de altfel, se și dezintegrează, fără a mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
numai un caracter și introduce un număr de situații în care caracterul se verifică. Matilda are în interiorul ei „dușmani bizari [...] care îi chinuiau puternica ei forță vitală”, însă care sunt acești dușmani nici naratorul (victima) nu știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Herăstrău, restaurant la Grădina Botanică), a mai putut fi revizitată - la o scară mult mai amplă și după intermezzo-ul stalinist - abia în anii șaizeci 20. Din nefericire, lucrările postbelice ale Henriettei Delavrancea-Gibory reprezintă un "regres" către vernacular și folcloric; arhitecta pare să fi abandonat căutările de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau doar schițând) figuri ale arhitecturii rurale sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală În domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sînt atît de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus Încît uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cacealma. În spatele fațadelor de un alb strălucitor ale clădirilor de pe bulevard stăteau Îngrămădite familiarele blocuri din beton prefabricat, murdare și dezolante. Dar exteriorul era agresiv, umilitor, implacabil de uniform: o sinteză vizuală a regimului totalitar. Casa Poporului, proiectată de o arhitectă de 25 de ani (Anca Petrescu) pentru a servi drept palat personal al lui Ceaușescu, este de o urâțenie unică și indescriptibilă chiar și printre creațiile de gen. Grotescă, sinistră, lipsită de gust, ea este, mai presus de orice, mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]