8 matches
-
Obleliscuri, Avânt, Fântâni arteziene etc.). Dacă monumentelor de for public realizate pe parcursul secolului al XIX-lea caracteristică le este suflul olimpian al stilului neoclasic pe măsură ce avansăm în cuprinsul secolului al XX-lea limbajului plastic îi devine familiar nervul constructiv, supla arhitecturare a formelor robuste, alături de orientarea către simplitate și sugestie metaforică, în avantajul sintezei expresive. Tuturor mărturiilor artistice li se relevă specificitatea, statutul valoric, rezonanțele și corespondențele spirituale. Dincolo de obiectivitatea fixării în conștiința eternității a sentimentului de recunoștință și prețuire pe
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 by http://confluente.ro/negoita_laptoiu_1497424281.html [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
gen, articulate în algoritmuri sui generis, caietele de Stampe, Imagini și Preludii. Analizele își fundamentează rezultatele pe criterii morfologice, conferind importanță și relevanță tuturor detaliilor constructive debussy - ene, de la figurile melodice și metroritmice, până la delimitarea structurală a agregatelor armonice și arhitecturării formale. Prof.univ.dr. Șerban-Dimitrie Soreanu Prolegomene Situată la confluența unor mari curente estetice (impresionism, pointilism, simbolism, fovism sau cubism), creația lui Claude Debussy (1862 - 1918) va reflecta orientările stilistice ale realității cultural-istorice, dezvăluind un univers de o complexitate remarcabilă. Astfel, „căutarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
actualitate. Personaje mai mult sau mai puțin „mărunte” (copii, bătrâni, studenți, câțiva călători întruniți fortuit într-un compartiment de tren, un tânăr bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
de Stat din Ploiești). Încurajat de criticul Valentin Silvestru, scrie articole, studii, publicând cărți însemnate: „Spectacole imaginare”, „Confesiuni”, „Energiile spectacolului”, îl vede pe regizor un „inginer al atenției”, un “dozator al vorbirii și tăcerii, mișcării și imobilității”, un maestru în „arhitecturarea emoției”, un “constructor prin vizualizare”. În semn de recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea teatrul românesc, Revista “Teatrul Azi” condusă de criticul de teatru Florica Ichim publică volumului “El, vizionarul : Aureliu Manea” în colecția „Galeria Teatrului Românesc”, ce reunește cărțile
Eveniment la Metropolis: Regizorul Aureliu Manea revine în teatru () [Corola-journal/Journalistic/81028_a_82353]
-
și fremătătoare, figuri de o excepțională plasticitate, într-o mobilitate continuă, mânuind cu o abilitate parcă dincolo de puterile ființei umane diverse obiecte de recuzită, creând din ele și din propriile trupuri un decor de o cinetică extrem de energică, inundă scena. Arhitecturări în spațiu și orchestrări coloristice exuberante, călăuzite de fantezia luxuriantă a regizorului se plămădesc sub ochii spectatorului căruia aproape că-i este imposibil să ajungă pentru moment la semnificațiile de substanță, o atare operație transformându-se într-o temă pentru
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
la a crea un continuum, o integralitate capabilă să fie receptată nemijlocit de intuiția noastră poetică. "Un factor armonizator indispensabil al poemului este euritmia complexul sistemelor de ritmicitate. Ritmul este cel care, ordonând haosul, captează posibilul: el înfăptuiește geometria de arhitecturare a oricărei ontologii. Unul dintre aceste sisteme este ritmicitatea tensională dintre sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cea tehnologică, astfel că simbioza dintre aceste două tipuri de corporalitate formează cadrele existențiale ale unor intracorporalități și intrasubiectivități. La fel ca în cazul fuziunii dintre fizic și digital în cadrul spațiului virtualității, intercalarea dintre biologic și informațional ține de o arhitecturare a corpului și a identității virtuale în funcție de criteriile reunite ale acestora. Utilizarea trupului în evenimente medial-cibernetice, interactive și tridimensionale, în cercetarea științifică și medicală, în lucrările și în instalațiile/performările artistice (vezi Stelarc în primul capitolă stă mărturie pentru imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care urmăresc mișcarea mașinilor pe șosea. Urmărim cearta personajelor din Tico, pentru ca în momentul imediat următor printr-o tăietură bruscă să intrăm în habitaclul BMW-ului și să asistăm la conversația lejeră a celor patru tineri. Montajul susține foarte bine arhitecturarea narațiunii și îmbină eficient planurile disparate între ele într-o structură foarte dinamică. Această alternanță vizual-narativă este cuplată cu o opoziție de factură socială, vizibilă în mașinile pe care le conduc tinerii și în casele în care locuiesc. Ioana și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]