8 matches
-
ani și jumătate mai târziu, asupra întregii familii. “Curajoasă opțiunea Teatrului Național, a directorului său, Ion Caramitru - regizorul spectacolului! - și cu atât mai de aplaudat izbânda. (...) Primul care a crezut în text a fost regizorul. Se vede în spectacolul său arhitecturat fără fisură, fluent, cu noduri dramatice ca la carte și o ținută intelectuală demnă de discuția pe care o inițiază”, apreciază Doina Papp Sanda Toma și Fulvia Folosea în Toți fiii mei Regia: Ion Caramitru Scenografie: Dragoș Buhagiar. Light design
Caleidoscop teatral de primăvară by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105769_a_107061]
-
român și, cu siguranță, un spectacol de succes. “Curajoasă opțiunea Teatrului Național, a directorului său, Ion Caramitru - regizorul spectacolului! - și cu atât mai de aplaudat izbânda. (...) Primul care a crezut în text a fost regizorul. Se vede în spectacolul său arhitecturat fără fisură, fluent, cu noduri dramatice ca la carte și o ținută intelectuală demnă de discuția pe care o inițiază”, consideră criticul Doina Papp. Regie: Ion Caramitru Scenografie: Dragoș Buhagiar. Muzica originală: Vlaicu Golcea Light design: Chris Jaeger. Multimedia: Daniel
Încălziți-vă sufletele cu teatru! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105590_a_106882]
-
pașnice”" ale epocii, iar evenimentele războinice rămân pe ultimul plan al românului. Deocamdată, personalitățile istorice nu-l interesează deloc pe autor. Într-una din introducerile inițiale la român, Tolstoi mărturisea: Compozițional, imensă varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturata sub formă de cronică a vieții, în principal a trei familii din înaltă nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov. Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov și Natasa Rostova. Primul este un
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
are dreptate când aduce în discuție cazul Leonardo, însă preocupările științifice ale lui Eminescu sunt, totuși, departe de sistematica și profunda tehnicitate ale aceluia. Oricum, problema rămâne în continuare deschisă. Carte de largă cuprindere, însumând practic întregul univers tematic eminescian, arhitecturată baroc și scrisă efervescent, Eminescu Dialectica stilului impune un spirit analitic-asociativ capabil să neliniștească (profitabil) valorile clasice. "România literară", nr. 24, 14 iunie 1984 Ioan HOLBAN Comparatismul, între echivalare și diferențiere Am remarcat cu un alt prilej faptul că eminescologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru prefecturi din sud-vest, �n timp ce Sacr -Coeur (Paris, 1874-1919) este desenat? �n stil romano-bizantin. Cu excep?ia bisericilor ?i castelelor, codificarea eclectism-program este �ntru totul conven?ional?, a?a cum o dovedesc distribuirile riguros func?ionale ale spitalelor arhitecturate �n stil gotic, �n Anglia (Royal Infirmary, Edinburgh, 1870-1879, de D. Bryce), ?i �n stil neoclasic, �n Fran?a (H�pital Lariboisi�re, Paris, 1839-1854, de P. Gauthier). Rijks-museum de la Amsterdam (1877-1885) de P. J. H. Cuijpers, �ntr-un stil gotic
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
aici, ne-a fost dat să întâlnim persoane emblematice! Trecând spre școală nu se putea ca privirea trecătorului să nu-i fi fost magnetizată de casa învățătorilor Ioan și Janeta Ionescu (foto 3). O construcție aparte, cu aspect boieresc, „altfel” arhitecturată decât casele dimprejur. O curte largă, totdeauna înverzită sub poala pomilor, cu broderii florale în tot timpul verii, cu bruma alburie din noiembrie pe vârful tufișurilor și-al ierbii... Nu mai știu cum anume ne-am văzut prima oară, dar
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Uitarea dorințelor și a speranțelor toate. Simțirea mi se pierde în contemplare, Ceea ce numeam eul meu, dispare. Mă dăruiesc cu totul nemărginirii, Sunt în ea, sunt totul, sunt numai ea. Deci aceeași eternă idee profund umană a liricii: poezia perfect arhitecturată, cu deschidere ideatică finală infinită, satisface esențiala năzuință a ființei omenești: eliberarea din limite, din finitudine către eliberarea metafizică. Rainer Maria Rilke în Sonetul către Orfeu II,13 dezvoltă ideea naturii muzicii de a constitui renaștere perpetuă, "veșnicia în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în care primează nu observația (excelentă, de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]